ÎNSEMNE CULTURALE
Cină în alb
Îmbrăcaţi-vă imaculat să aveţi sentimentul
Că din acidul şampaniei gustaţi puritate
Adorabilă perversitate în miraj,
Egocentrism nesăţios şi teluric.
Umbra tot albă-i pe jos?
Sau praful
Ce se ridică din secunde călcate-n picioare
Praful acela vă doare?
Când predicate imberbe trec pe buze crispate
Între vreau şi se poate,
Între avataruri de nobilă speţă cu fraze sordide,
Egoismul subtil vă ucide ultimul timp inocent,
Vă privesc şi absent
La spectacolul cu roluri mărunte
Mă gândesc: aş pleca!
Nu am unde!
Vă ascult albi şi rigizi în imaculată podoabă,
Vanitatea ca zgardă
Iluzii deşarte,
Sufletul oare dezbrăcat stă deoparte?
Sau şi lui îi găsiţi o cămaşă de nea mai uşoară,
Ori nu are nevoie, e celest, nu se simte,
Nu ne scurmă în minte, nu roade-n stomac,
Domnul drac e în frac
Ne serveşte gentil
Zâmbet umil ce vă cumpără faimă şi vă vinde orgolii,
Sus luna orneaza cerul cu molii şi la cina stilată
Lumânări se aprind,
Ninge cu vată,
Privirile sorb amintiri efemere
Și pe rând fiecare
Se topeşte în noapte,
O pată pe ziduri şi stele pe gard,
Inspiraţi cu nesaţ gustul de alb,
Nu e crin,
Varul cărămizilor
Se scurge-n tăceri
Ori din chin...
Monica Pester
Parcurg un adevărat manifest de judecata a unei societăți strâmbe, distorsionate prin minciuna, orgolii și nesecata lupta pentru putere. Da, vrem sa plecam și nu avem unde. Pentru ca plaga aceasta a răutății, intolerantei și mistificarii a cuprins planeta care și ea, abia ne mai suportă. Ca dintr-o mlaștină putredă continuă sa iasă la suprafata miezul urât al sufletelor bolnave. Albul nu mai poate acoperi negrul.
Va citesc întotdeauna cu drag și admirație, d-le Katin !
Apr 26
Floare Arbore
am lecturat cu deosebit interes poemul tău, care se vrea o radiografie a vremurilor actuale, o zbatere continua în căutarea purității spirituale, o dorință cutremurată de a ieși din întunericul
care domină viața muritorilor. sincere felicitări cu prețuire.
Apr 26
chindea maria elena
În această lume întoarsă pe dos devenim daltoniști Mihai, nu mai vedem trădările sufletului, umbrele ni se par un joc de fluturi albi care înalță visul de-a fi. Vrerile noastre se subțiază atât de mult încât nu ne mai pot ține cerul deasupra, care curge în sângele negru al adâncurilor! Nu mai avem, sau lumea nu mai are puncte cardinale, de-aceea se rătăcește în ea însăși! Radiografie a orbirilor noastre, punem în mâna luntrașului inima noastră fără să ne dăm seama aproape... Prea-s toate la limită - ca să nu urmeze o trezire dureroasă!
Splendid poem!
Apr 27
Grig Salvan
Un stil interesant, sentențios și grav, dar și ironic și persiflant uneori:
„Domnul drac e în frac
Ne serveşte gentil
Zâmbet umil ce vă cumpără faimă şi vă vinde orgolii”
Versuri intens conceptualizate:
„Adorabilă perversitate în miraj,
Egocentrism nesăţios şi teluric.”
sau
„Între avataruri de nobilă speţă cu fraze sordide,
Egoismul subtil vă ucide ultimul timp inocent”
Dar și unele de o mare candoare:
„Mă gândesc: Aș pleca
Nu am unde”
Sau imagini picturale deosebite:
„Sus luna orneaza cerul cu molii şi la cina stilată
Lumânări se aprind,
Ninge cu vată,
Privirile sorb amintiri efemere
Și pe rând fiecare
Se topeşte în noapte,
O pată pe ziduri şi stele pe gard”
Citit cu interes.
Apr 28
Vasilisia Lazăr
Vă privesc şi absent
La spectacolul cu roluri mărunte
Mă gândesc: aş pleca!
Nu am unde!
Dureros adevăr!
Un poem al unei societăţi în cădere liberă, cu idealurile trădate, un poem al unei lumi debusolate, cu mecanisme dereglate definitiv. Mi-a plăcut, dar m-a și întristat.
Apr 28