chiar și dacă e suficient să trag o singură respirație-n piept, să mă lecuiesc de toate
bolile
lumii,
să te am, nu vreau să mișc aerul, nici măcar un deget să mișc,
să rod maluri ca apa, s-arunc pietre-n fluturi,
aerul însăși a muncit la nașterea pietrelor: -
uită-te! ce scumpe sunt, ce rotunde sunt,
uită-te la ele cum decorează grădina de parcă ar fi stele printre flori,
buze printre flori,
iar tu, monarh, zbori de parcă vrei să știi cum și când a apărut viața pe pământ,
zbori și zbori mii de km, și numai tu știi de ce,
numai tu știi de ce
petrut dan
Un poem bun, aerisit, dpmdv fără cusur, acolo doar m-am pus în locul monarhului și nu m-ar fi interesat decât cum a apărut viața pe pământ, dar este explicabil, ei eternizează momentul și deci au toate circumstanțele, cu drag!
Apr 24
Mihai Katin
aerul însăși a muncit la nașterea pietrelor: - este un miez de poem ca miezul stelei ce ne daruie lumina....
Apr 24
Vasilisia Lazăr
Foarte bun poem, mi-a plăcut. Totuși aș renunța la „ca tine” din titlu, dar și la versul uită-te! ce scumpe sunt, ce rotunde sunt. E doar părerea mea, poemul place. Felicitări!
Apr 26
Maria Mitea
Petruț, Mihai, Vasilisia, Vă mulțumesc mult de trecere și semn! Mă bucură fiece cuvințel scris, ... Vasilisia o să reflectez asupra celor propuse!
Apr 27
chindea maria elena
Zborurile interioare care ne mișcă percepțiile, senzațiile, afectele care ne tulbură apele și mareele iubirii - aerul universurilor care ne colorează intens privirile!
Splendid Maria - cum să nu înrobești monarhul prin libertatea absolută pe care i-o dărui?
Apr 27