nu există pedeapsă mai mare ca iubirea când se usucă pe gură

revolte de contrabandă sparg dumicații tari ai zilei din vitrina timpului

farfuria ispitelor

e decorată cu prea multe schelete    versuri  ca acele  esarfe  fluturand  sub  vantul   Tibetului  semn ca inca  mai   stim  sa credem  si  sa  iubim umbra  sufletului...

Frumos și trist, Gerra. Un poem complex, puternic metaforizat, despre vise spulberate, dezamăgiri și vagi speranțe de mai bine. 

obosită de moarte alerg să mai trăiesc un pic din viața unui fluture

Se spune că dacă ești nemulțumit de viața ta este pentru că undeva, pe parcurs, ai renunțat la un vis, l-ai îngropat... E în scrinul acela... Așteaptă să-l scoți la lumină... Poate nu e încă târziu.

Am citit cu mare drag, Gerra! Felicitări!

Scumpa, începi în forță  de m-o toropit ”lumea”, 

”obosită de lume” 

mi-au dat lacrimile: ”am ațipit cândva în podul copilăriei mele fără să număr poveștile” 

poezia ta este o pâine aburindă .. iar aburul ne intră-n ochi și  ne taie până la os ... 

Văd aici 4 poezii desinestătătoare , ... întru scopul de a răsfăța cititorul, le-aș separa ca să scot în evidență (dar și tăcere) Intensitatea trăirilor ... altfel să-l fac să revină din nou și nou la fiecare parte ... este un adânc aici bine digerat ... 

Am ascultat sfatul tău Mărie și fragmentai poemul inițial. Cred că se cerea mai puțină presiune pe cititorul care se-ncurcă în rămurișul metaforizărilor mele!

Mulțam că mă mai tragi de observațiune, altfel eu mă dezlănțui în revărsări tumultoase! :)

Mihai, reverență pentru scanare și rog de iertare că fragmentul extras de tine va face parte dintr-un alt poem datorită modificărilor făcute! Oricum sunt profund recunoscătoare pentru prezența și aprecierea ta constantă în pagină!

Dragă Lisia, eu m-am scuturat de mult de toate nemulțumirile ce m-au ars cândva în viață! Asta nu înseamnă însă că nu sunt un barometru al durerilor lumii - cărora le dau glas după pricepere și putință! Doar noi poeții, indiferent de har, suntem purtătorii de cuvânt ai tuturor celor ce n-au proprietatea cuvintelor precum o avem noi, ci doar pe cea a afectelor! Eu personal sunt o hlizită care dărâmă temple, prejudecăți, pentru a da voie vieții să curgă în noi albii!

Mulțumesc de apreciere!

Cu degetele sufletului cotrobăind prin amintiri, prin podul copilăriei, prin scrinul cu minuni. Plăcute trimiteri și sugestii pentru sufletul cititor. O lectură plăcută.