Dragostea lucrează, dragostea inventează, dragostea strălucește și dă viață. Dragostea e un motor al vieții, în vers sau nu, care te întregește și îți schimbă locul, obiceiurile și sufletul.

Să iubim și să fim iubiți, un motto pe care l-aș scrie oriunde ar fi văzut de departe.

Or, asta, tu o faci cu prisosință, Lisia!

Poezia ta este superbă, Vasilisia! Tu știi cât de adânc gravează versurile tale în sufletul meu. Admirație sinceră!

Absolut minunat!

O primăvară pe care eu aș pune-o în legătură cu acea copilărie când aveam case calde, iar pustiul lor nu însemna altceva decât faptul că aveam tot ce ne doream cu excepția iubirii de care nu eram conștienți încă, precum și de faptul că lipsa ei semăna cu acel pustiu care nu te face să te usuci de sete, nu-ți trimite furtuni de nisip, ci doar te pune în așteptare, ca și cum iubirea are calendarul ei care nu vrea să te prindă nepregătit și de aceea întâi te anunță, te face conștient că în lipsa ei casa/viața, oricât de caldă și frumoasă ar fi, induce senzația de gol/pustiu pe care doar tu ca persoană îl poți umple, chiar dacă o faci iubind aproape ''necontrolat'', dar atât de frumos încât ''câteva cărți deschise pe pat bijuterii uitate prin colțuri două pisici torcăcioase și leneșe'' reprezintă viața în complexitatea ei, sinceră și dezarmantă, a cărei trecere prin viața personajului lasă urme fix așa cum îi vine, fără reguli sau lucruri artificiale, naturalețea ei și a dragostei mergând mână în mână, inventând o altă lume parcă, în care nimeni nu se poate atinge de versurile unui poem ce stă gata să rodească în mintea celui care citește, știe sau pur și simplu este de ajuns să-și dorească, my lady, cu drag!

atât de minunat sensibilizează sufletele poezia ta dragă Vasilisia, sincere felicitări și multă inspirație ca să ne încânți cu lucrările tale. Sărbători fericite, luminate.

Mulțumesc pentru lectură, apreciere și semn, domnule Katin. Așa ar trebui, cum spuneți. Cu drag!

Mulțumesc pentru cuvintele frumoase, Floare! Sărbători luminate și la tine! Drag!

Mă bucur că ai rezonat cu trăirile mele, Dorina. Îmbrățișări și mulțumiri!

Gabriela, m-am bucurat întotdeauna de aprecierile tale, știi asta, și de cuvintele pline de căldură pe care le lași mereu sub textele mele. Te îmbrățișez și-ți mulțumesc, fată dragă!

Așa e, Monica, nimic fără iubire. Sau dacă e să vorbesc cu cuvintele lui O. Paler: „Fără dragoste suntem orfani de toate, fără pasiune suntem ca o moară de vânt spânzurată în vid!” 

Mulțumesc mult pentru apreciere! Drag!

Ce frumos ai făcut legătura cu copilăria, Dan! Și ce frumos ai definit pustiul lăsat/simțit de lipsa iubirii, chiar dacă ai totul în rest, sau aproape totul. Chiar și în cea mai veche și mai splendidă definiție/poezie a iubirii se spunea:

„De-aş vorbi toate limbile oamenilor şi pe acelea ale îngerilor, fără iubire nu sunt decât un clopot dogit sau nişte talgere ţipătoare.

O poezie în care nostalgia își dă mâna cu frumusețea lirică. Lucrurile simple, liniștea și dragostea sunt tot ceea ce ne trebuie pentru a fi fericiți! Dacă mai ai și două pisici torcăcioase... Ce îți mai poți dori?

Un poem suav și nostalgic, o atmosferă domestică seducătoare prin simplitate și candoare, „aveam o casă pustie și caldă”, „casa mea e caldă și vie”. Decor casnic și univers intim în care „ceasurile torc umede în duminica aceasta/ vorbim despre lucruri simple”. O simplitate frumoasă și o singurătate comodă în doi. (Apropo de comodă, acolo s-a strecurat o cacofonie)

Mulțumesc pentru apreciere și atenționare, Grig! Am găsit o rezolvare pe moment. Cu drag!

Cea mai frumoasă simplitate, Alex. E acea căldură a intimității care te face fericit. Mulțumesc mult pentru apreciere și interpretare!

O casă feminină, o casă însetată de iubire, cu toate obloanele deschise, lăsând primăvara să ningă peste incredibila lume a cifrei doi!

Drag,

Nikol

Cuvintele plutesc spre eleganța ce le-o dă primăvara care „se scutură”. Admirație.

Nimeni nu ne poate lua lumina cuvântului - doar este materia primă din care ne alcătuim (sau ne conștientizăm) ființa. Casa noastră este versul - cel puțin al poeților, care reușesc să le extragă din carnea vieții! A ta este și caldă, cum ne devoalezi delicat! Anotimpurile te colorează discret în răsăritul sentimentelor! 

Frumoasă mărturie!

ultima strofă te soarbe într-un adânc, secret, tainic de care doar poeta știe, și ceasul, sau bijuteriile ... 

”- ți împachetam dragostea

și-n care te iubeam necontrolat” mi-a plăcut și aici  acest ” împachetat necontrolat ” ... :) 

Ce cuvinte frumoase, Nikol! Mulțumesc cu drag!

Dorina, îți mulțumesc pentru lectură și apreciere! Cu drag!