Plutește-un zmeu pestriț în depărtări;
Și-n zborul său morfeic mă împlânt,
Ce simfonii de aer și culori!   minunat  acest cant  al  libertatii

Sosiți pe trena albilor miori,
Cu-aripi de ierburi nalte și descânt,
Doi licurici respiră prin bujori;   cata  iubire  pentru  aceste  mici  fiinte,de altfel poemul  este  un  imn   extraordinar  dedicat   unor  frumuseti  pe  care  doar  sufletele  cu   adevarat   curate  le  pot  simti   si le  pot  transmite  in  jur  ca  sa putem  afla   lumina  divina a naturii  ...

cu multa admiratie1

Nici o grijă , Gabi, în bagajul pe care îl ai în sufletul tau uriaș încap și caii stepei, și   codalbii dobrogeni și pelicanii sau stârcii, cormoranii sau dropiile, cu ușurința cu care ți-ai strânge la piept toți copiii. Și zic, de ce n-ar încăpea licuricii care te țin de povești noaptea, chiar dacă tu, în dragostea ta supremă, le-aduni doar fosforescentul necuvânt. 

Am trăit fenomenul într-o vară, demult, la Portița, de unicitate - mare fosforescentă - și chiar și acum mă urmărește  prin valoarea si măreția lui. 

Fericiți cei care locuiesc acolo și se împrietenesc cu minunata natură. 

Pe tine, în afară de imensa apreciere, chiar te invidiz că poți sorbi din sursa nativă aceste bogății.

Felicitări, Gabriel!

Remarc în primul rând forma, acele terține finalizate cu un catren ca un corolar. Nu știam că se cheamă vilanelă, acum aflu, mersi! Un pastel ca un cântec din fluier, în care decorul e ca de obicei bogat în elemente picturale, în ornamente de efect și în viziuni fabuloase. Peste care vibrează sufletul contemplativ și sensibil al poetului.

Splendid! 😊 Aș să încerc și eu această formă fixă de poezie. În spirit de cenaclu interactiv și animat. Sper să nu fie cu supărare. Revin. :)

. Mulțumesc, Mihai! 

Monica, mulțumesc pentru frumosul comentariu! Când iei delta la pas, se ascut toate simțurile, timpul devine relativ, iar poezia se respiră prin toți porii. 

Mulțumesc frumos, Grig! 

Mulțumesc, Amanda! De ce să fie cu supărare? :) 

Minunat acest cântec, Gabi! Și forma, și fondul. Vilanela ta mi-a amintit de alta, una englezească în traducerea maestrului Ion Roșioru pe care chiar mi-o notasem ca să o am ca model. Era pe vremea când îl citeam frecvent pe maestru și îmi propusesem să scot și eu un volum cu poezie fixă din aceasta mai rară, dar, între timp, m-am regăsit mai mult în versul liber. Atunci mi-am clarificat eu elida, pantunul, pantumul, schaltiniena, cântecul liric, poemul total, crochiul poetic, rotruanja… şi ar mai fi.

Nu te lăsa docil în voia nopţii (Dylan Thomas) - traducere Ion Roșioru

Nu te lăsa docil în voia nopţii ce-n braţe-o să te ţină,
Aruncă-ţi vremea ce te-ajunge pe rugul zilei care moare,
Sfidează totul şi păstrează numai ce-a fost cândva lumină.

Ignoră înţelepţii lumii clipa când moartea o să vină,
Vorbele-ar fi putut să fie din fuga vieţii-o evadare
Nu te lăsa docil în voia nopţii ce-n braţe-o să te ţină.

Prea repede bate la uşă momentul strămutării-n tină,
Chiar şi profeţii-i pricep tâlcul numai cu ultima suflare
Sfidează totul şi păstrează numai ce-a fost cândva lumină.

Nebunii doar se confesează că trecerea le-a fost puţină,
Ca-n cântece catifelate să poată pune-ntregul soare,
Nu te lăsa docil în voia nopţii ce-n braţe-o să te ţină.

Cei gravi realizează-n clipa când noaptea picură-n retină
Că ochii ar putea să aibă luciri de stele căzătoare,
Sfidează totul şi păstrează numai ce-a fost cândva lumină.

Şi tu, părinte, de acolo, din înălţimea ta divină,
Acoperă-mă cu blesteme şi chiar c-o binecuvântare,
Nu te lăsa docil în voia nopţii ce-n braţe-o să te ţină,
Sfidează totul şi păstrează numai ce-a fost cândva lumină!

minunat poem, demn de toată lauda. sincere felicitări dragă Gabriel, Sărbători pascale minunate îți doresc cu drag.

O atmosferă festivă a unei primăveri care ne îmbie să ne scăldăm... În legătură cu licuricii pot spune doar că nu am mai văzut de foarte mult timp... Or mai fi?

,,Ce simfonii de aer și culori!"

Drag,

Nikol

De apreciat măiestria de-a ” coace” un Vilanel, 

cu admirație, dar și puțină invidie (pozitivă:), 

Un descântec de verde și de-afecte în ritm de cantilenă! Superbă simfonie de culori și senzații!

Chiar ''Ce simfonii de aer și culori'', apreciez efortul pentru această formă lirică fixă, pe măsura talentului, cu prietenie!

Mulțumesc, Lisia, de apreciere și de frumoasele versuri ale lui Dylan Thomas, traduse de dl Roșioru! 

Mulțumesc, doamnă Floare Arbore! 

Alex, mulțumesc de popas! Mai sunt prin luminișurile

 poienilor izolate și mai greu accesibile. 

Mulțumesc, Nikol! 

Doamnă Maria Mitea, mulțumesc! A fost mai mult un exercițiu, nu e stilul meu! :)