Să îți inchini amurgul unei zile,

Drapel să faci din urmele de nori,

Ce vrei să scrii în lungul unei file ?

Înalt visezi dar nu mai poți să zbori.

Oh, trupul tău ce tremura fierbinte

Pe fiecare verb ce-l  condeiai,

Acum despici c-o virgulă, cuvinte, 

Dar nu mai ai minute să mai stai.

Lăsând în urmă munții de trohei,

Ștergând ușor catren după catren,

Lași lacrima să curgă dar închei

Sperând că versul tău este peren.

Întins e albul cucerit de tine

Din călimara plină de culori,

Și înțelegi că roata nu mai ține,

Pleci doar să mori un pic de sărbători.