Bătrân abac

de către Monica Pester

Apr 21

Mă doare cerul când respir lumină,

Când se-ntretaie stelele sub mine,

De talpa-mi goală, licurici se-anină

Să nu mai uit cărarea către tine.

Mă-nchid în sânul alb al dimineții

Vorbele cad, sunt pietre pe trotuar,

Domol pășesc în raiul tinereții

Cu pașii mici ca într-un  sanctuar.

Și  clipe număr pe-un bătrân abac,

Nisipul din apusa mea clepsidră,

Să-mi amintesc aroma de tabac

Să mă-nfășoare iarăși, ca o hidră.

Se stinge Luna, a jucat un rol,

Și-n treacăt îmi aruncă o privire,

Dar ce se vede-i doar un suflet gol

Ce mai așteaptă-o altă  devenire.

Din anii duși, se-ntorc ecouri mii

Aduse-n  portative nevăzute,

Se mai opresc doar dacă suntem vii

Și ne-amintim de clipele pierdute.

  • Mihai Katin

    Și clipe număr pe-un bătrân abac,

    Nisipul din apusa mea clepsidră,

    Să-mi amintesc aroma de tabac

    Să mă-nfășoare iarăși, ca o hidră. este un catren esential,este atat de uman ,are o tristete a resemnarii si in acelasi timp a acceptarii trecutului ca pe un tarm de care fara sa vrem tot ne vom desprinde
    cu multa admiratie

    Apr 23

  • Vasilisia Lazăr

    Poemul tău e ca o ninsoare a dorului care cade pe suflet şi acoperă tot ce e gri, şi pământiu, şi pustiu… Versuri născute din dureri mute, prefăcute-n cuvânt dulce-amărui precum sâmburele de migdală. Născute din nostalgie, din dor, din tristeţea iubirii pierdute, dintr-un jind fără saţiu. Ești ca o pasăre rănită, cu aripa frântă, silită să-şi ducă existenţa pe pământ, Monica. Frumos!

    Ai câteva mici aritmii, dar versul Vorbele cad, sunt pietre pe trotuar se simte cel mai mult. Poate o inversare ar ajuta cât de cât: Cad vorbele, sunt pietre pe trotuar. 

    Apr 23

  • Monica Pester

    Când accepți trecutul,  poți să te resemnezi sau nu,  important este doar că nu mai ai întrebări despre viitor.

    Mulțumesc, dle Katin.

    Apr 24

  • Monica Pester

    Comment-ul tău, Lisia, îmi descrie perfect starea de spirit.

    Pentru astfel de înțelegeri, eu îți mulțumesc !

    Apr 24

  • bolache alexandru

    O poezie foarte frumoasă! Privind în urmă vezi frumusețea trecutului și ai puterea să înfrunți viitorul. Raiul tinereții este într-adevăr mirific dar și bătrânețea are farmecul ei. Cu prietenie!

    Apr 24

  • Grig Salvan

    Un cântec nostalgic domol, frumos curgător, cu o prozodie bine construită, cu discurs poetic plin de plăcute surprize verbale și imagini originale. O meditație calmă în „dulcele stil clasic”. O lectură deosebit de plăcută.

    Apr 24

  • Nikol MerBreM

    Frumos, chiar dacă trist, periplu prin ,,anii duși"! Îmi plac mult metaforele inedite din versurile: 

    ,,Mă doare cerul când respir lumină,

    Când se-ntretaie stelele sub mine,

    De talpa-mi goală, licurici se-anină

    ........................................................

    Mă-nchid în sânul alb al dimineții"

    Drag,

    Nikol

    Apr 25