Pe cât de aparente sunt analogiile la care uneori recurge poeta, pentru lămurirea cititorului său, pe atât de interesante şi inedite sunt observaţiile şi trimiterile dintre mit şi jertfa biblică (ca „iubirea cursă din piroane”...). Dar în această teorie cognitivă a emoției nu se plonjeaă întâmplător, ci „ca să-ți pot fi pâine și sare sub respirația efemeră a poeziei” (Superb!). În acest poem (cu trimiteri semnificative la pseudonimul poetei), credința asupra multor semne și pilde cumulează trăsăturile speranței că lumea se va salva prin frumusețe și iubire, acele modele care vor lumina Calea Omului către cuvântul și adevărul Lui. Se observă o trimitere către înălțimi, reprezentând, peiorativ, ființa căzută omenește din lumea edenică: „te uiți cu mirare și vezi ce frumos ninge în ochii/care culeg văzduhul...”. Ne putem imagina, cu un mic efort şi un salt-înainte în spaţiul oniric al sagăi, descântecele de faimă ale fecioarei Annikki („ca fulgerul inimii să poarte un nume...), atunci când „a înfierbântat în taină/ Baia doar cu trunchi de arbori/ Doborâţi de vijelie,/ Ori cumplit loviţi de trăsnet”, fierarului Ilmarinen (din epopeea populară finlandeză Kalevala). Va fi suficient să-i deschidem lumea cifrată şi misterioasă pe care ne-o propune doar prin intermediul simbolurilor folosite, sau prin mituri, când ni se sugerează că spiritului inventiv al omului i se deschid şi perspective printr-o astfel de sugestie, dar construcția poemului, în năvala efuziunilor sufletești, e întotdeauna gata să ne zidească în gândul poetei. În concluzie: un poem încifrat care asigură cititorului o stare de confort.

O frumoasă, profundă și uneori șăgalnică prezentare a eu-lui, exprimată în culori transcedentale dar și de un lirism acaparator.

Mă bucur de cunoștință, deci, Gerra Olivera !

Iertare, GERRA ORIVERA !

Ce minunat să cauți să dăruiești ,,aceeași iubire care a curs din piroane", dragă Gerra! Îți mulțumesc pentru toate aceste zboruri cosmice de care am parte de câte ori te citesc! Mi-am umplut ochii minții și de această dată de crucea purtată în aceste versuri, crucea în care ,,verticala ochiului" întâlnește ,,orizontul care înalță cuvântul", de gerul adevărului și de ,,puterea lui RA". În poemul acesta, eul liric își asumă pe deplin existența în înalt, fie ea chiar și amenințată de pericolul din genune ori de comprimarea rotundului într-o rază. În versurile tale mereu găsesc adevăruri spuse din ,,fulgerul inimii", găsesc smerenie prin modul în care iubești lumina și înălțare, în felul în care colinzi, odată cu ea, bucuriile universului. Nu pot decât să răspund acestei cărți de vizită, mărturisindu-mi încântarea că am ocazia să îți citesc Poezia. La mulți ani întru Poezie!

Cu drag,

Nikol

Când mi-am terminat de scris cartea de proză (pe care unii dintre voi o știți) acum 13 ani și a trebuit să caut un pseudonim pentru a o putea publica, am vrut ca acesta să conțină cele două coordonate ale definirii omului – afectele și mentalul! Așa am format cele două coordonate contrare și complementare totodată ale afectelor mergând de la rece la cald. Și cele două coordonate ale intelectului: cunoașterea pe orizontală care ne permite să avem informații succinte despre mai multe elemente  - și cunoașterea pe verticală când o pasiune a noastră ne transformă în burghiu ce forează până în adâncurile adâncului! La întretăierea celor două forme de cunoaștere se află Dumnezeu care cuprinde și este totul!

Nu știu în vers cât am reușit să transpun de exact intenția mea, dar m-am străduit!

Vă mulțumesc d-le Cicu de interpretarea și simbolurilor mele – mărturisesc că este o străduință a mea de-a citi în simboluri și partea de efemer și cea de infinit care ne formează pe fiecare din noi și lumea în continuă creație, la care suntem co-creatori, mai mult sau mai puțin conștienți de rolul nostru!

Și eu mă bucur de cunoștiință, Monica! Când ai să termini de citit proza ai să înțelegi mai bine, poate nu atât lucruri despre mine, cât despre tine și potențele tale uriașe! Drag

Știi Nikol – mă gândesc din ce în ce mai mult în ultima vreme că poate acesta e rolul meu în acest Regat al Poeziei! Mă străduiesc de mulți ani să dau cămașă terestră poemelor mele zăpăcite, cu destul de puțină reușită. Mă delectez cu poezii superbe ale clasicilor sau aspiranților mai noi la titlul de poeți, și mă simt stângace să merg în pasul lor. Poezia mea alte nuanțe – care țin mai mult de identitatea noastră celestă, pe care majoritatea și-o renegă, chiar cu furie uneori! Și mă gândesc că eu sunt Reamintitorul!  Fratele Iisus spunea „sunt fiu al omului și-al Tatălui” ceresc! N-am să înțeleg niciodată de ce ne este atât de frică să ne asumăm dubla identitate revelată de El! De aceea îmi asum rolul de-a da glas metaforic acestei identități și credințe ale mele! Și tu știi – că doar datorită acestei credințe pot scrie acum poezii, accesibile sau nu, și nu sunt oale și ulcele!

Mulțumesc că mă primești atât de frumos în inima ta!

Mulțumesc că ai primit-o cu frumusețea sufletului tău Amanda!

La mulți ani, Maria! La mulți ani, Gerra Orivera! Cu Sănătate și Poezie! În primul rând, Sănătate, că dacă este Sănătate, va fi și Poezie. O ai în fibra ta. Cândva, cu ani mulți în urmă, în primul meu volum, ți-am dăruit o poezie cu dedicație. O scriu și aici. Să ne trăiești, poetă cu suflet de aur! N-am uitat că odată mi-ai tipărit o carte. Și mi-ai scris alta. Mie și lui Ion („Cad spre cer poeții”). Te îmbrățișez, OM drag!

S-a re-numit viaţă

                         poetei Gerra Orivera

soarele lunecase-n hău

şi întunericul muşca din cremene

cu o poftă nebună

s-a re-numit viaţă  

şi tremurând în contururi

a început să sape nefiinţa

eliberând petalele de cristal

călca apăsat înserările

trăgându-şi orizontul aproape

îşi aşternea zorii peste negura sinelui

în ape îngheţate îşi sădea temeliile

răsărind tot mai liberă

şi mai albastră peste tăceri

scrijelind cu unghiile

drum scânteietor gândului

plăsmuia aura silabei

ridicând în picioare cuvântul

spre a-i fi pavăză

şi iubire

şi zbor neîntrerupt

a rămas aici

vertebră

pentru încă o mie de geneze

Lisia, tu știi că un berbec nu face decât lucruri în care crede - altfel nu-l urnești nici dacă-l pui în țeava tunului! Ce am făcut am făcut că așa am simțit și, cred eu, în viață dacă nu-ți ești loial inimii tale, nu ești loial vieții și celui ce ți-a dat pașaport de intrare aici! Fiecare, după culoarea suflețelului nostru, căutăm să dăm portanță locuirii aici, să înfrumusețăm clipa ce ne este împrumutată atât cât ne pricepem și-o iubim! 

Mulțumesc încă o dată pentru poezie și pentru urări! 

Mulțumesc de urări Amanda - fie să reușim cu toții să ne creăm cea mai bună versiune a noastră cu datele speciale pe care le avem cu toții! Drag

Multă sănătate și împlinirea tuturor dorințelor cu această ocazie, ani mulți și fericiți alături de ce dragi, numai bine, cu drag!

frumoasa carte de vizita! :))