Elegie autumnală

Se plimbă cărțile pe etajeră,

eu le privesc mirat dintr-un ungher,

parcă-au venit acum din altă eră,

învăluite-n falduri de mister.

Alerg cu gândul înapoi, prin vreme,

pe-o margine de visuri te zăresc,

surâsul tău încearcă să mă cheme

dar zâmbetu-ți îmi pare nefiresc.

 

Aud și vântul care bate-afară

cu frunzele desprinse din copaci,

aduse la fereastră către seară

când te aștept să vii, să mă împaci.

Mâhnirea mă cuprinde dintr-odată,

rafalele de-afară se-ntețesc,

mă-ncearcă o senzație ciudată,

pe etajeră cărțile vorbesc.

 

Îmi amintesc despre iubirea noastră,

rămasă-ntr-un trecut nedefinit,

privesc uimit afară prin fereastră,

parcă te văd la margini de zenit.

Dar visul te aduce mai aproape,

pe dunga unui gând fără hotar,

când luna ridicată dintre ape

te reașează-n domul de cleștar.

 

Acolo mă aștepți îngândurată,

alerg prin ceața vremii înapoi,

dar visul meu se rupe dintr-odată,

sub etajeră văd pereții goi...!

  • Maria Mitea

    Domnul Corneliu Neagu, aveț aici un poem de toată frumusețea, curge ca o apă cristalină! 

    Parcă nu e nimic nou, fiecare cuvânt e firesc, așezat cu pricepere, și totuți poemul transmite alceva. Transmite suflul poetului de o puritate și gingășie de copil,

    care poartă cititorul printr-o gamă de stări,

    emoții.  

    Cu bucuria lecturii! 

  • Mihai Katin

    Se plimbă cărțile pe etajeră,

    eu le privesc mirat dintr-un ungher,

    Acolo mă aștepți îngândurată,

    alerg prin ceața vremii înapoi,

    dar visul meu se rupe dintr-odată,

    sub etajeră văd pereții goi...!...este  superba  aceasta  rotunjime perfecta  a poemului  ,inceput  si   sfarsit   in  aceeasi  imagine  de o  nostalgie   extraordinara!

  • Gabriela Raucă

    Ce poezie superbă, plină de muzicalitate și profunzime! Am citit-o și recitit-o cu mare plăcere. Prețuire!

  • Corneliu Neagu

    Stimată Doamnă Maria Mitea, vă mulțumesc, cu prietenie și respect, pentru popasul făcut în lumea versurilor mele, pentru comentariul select așezat aici, care mi-a produs o emoție binefăcătoare! Onorat!

  • Corneliu Neagu

    Vă mulțumesc, stimate prieten și coleg de condei Mihai Katin, pentru popas, lectură și comentariul superb pe care l-ați scris aici! Onorat!

  • Corneliu Neagu

    Stimată doamnă Gabriela Raucă, vă mulțumesc, cu prietenie și respect, pentru aprecierea elogioasă a versurilor mele din această poezie! Onorat

  • Mioara Manoilă

    Superb!

  • Vasilisia Lazăr

    Un discurs liric absolut fermecător, în care eul liric se lasă pierdut într-un univers iluzoriu, e deprimat și obosit. Cadrul e melancolic, atmosfera din poezie este încărcată cu nostalgie. Este un moment al rememorării trecutului în pagini răzlețe ca-ntr-un film de iubire, iar timpul s-a oprit în loc. Prezența feminină din amintire este diafană, fantomatică, compusă din linii și umbre ce nu pot fi atinse. Nu rămân decât golul și tristețea. Și toamna... Superb!

  • Corneliu Neagu

    Mulțumiri alese și gând bun, stimată doamnă Mioara Manoilă! Onorat!

  • Corneliu Neagu

    Ca întotdeauna, comentariul dumneavoastră, stimată doamnă Vasilisia Lazăr, este un regal de cunoaștere și înțelepciune - o tălmăcire superbă a versurilor din această poezie! Vă mulțumesc cu prietenie și respect, venite din profunzimea sufletului meu! Onorat!

  • bolache alexandru

    O poezie cu același lirism deosebit! Trecutul frumos hrănește nostalgia iar imaginea femeii iubite prin ceața vremii parcă vine ca un abur, ca o fantomă. 

  • Corneliu Neagu

    Stimate prieten și coleg de condei Alexandru Bolache, primiți, vă rog, mulțumirile mele sincere pentru acest comentariu deosebit de frumos! Onorat!

  • Chris

    poezia aceasta este ca si cum ai avea o stare de reverie si cand iti revii, vezi ca de fapt stateai in fata etajerelor goale

    frumos si trist!