Îmi place, un poem ca un impuls ce arde fiecare celulă, are muzica lui un fel de bunul păstor bărbatul-fantomă ăsta al tău, pe care-l duci în sens invers de la bărbat la copil, probabil din dorința ascunsă de a-l ține doar pentru tine, am reținut ''aripa nopții de cucuvea'' și ''acel dinte de stea'' inedite și pline de sugestie, un poem pentru mine aproape, plăcut, de ținut minte! Noapte de trandafiri!

Sa-mi fie de bine, maestre ! Cu vorba asta dulce-așteptată, pot sa ma culc. Nopțile toate sa ne fie ca-n povesti  !

Bărbatul tot bărbat, când e supărat bea când e vesel, la fel!!  Asta așa ca o glumă ... pentru că citind versul 4 al primei strofe, chiar am început să mă destind și m-am întins să-mi iau mai aproape paharul cu bere. :) 

Mi-a plăcut cum ai rezolvat această dilemă a acestui bărbat fantomă, căruia parcă i-ai iertat indiferența văzând în el copilul acela de care poate te-ai îndrăgostit cândva și căruia nu poți să nu îi ierți totul... așa cumva înțeleg eu. 

Vin duhuri chemate, răspund la apel,

Și ultima ploaie se-oprește pe loc.

Mă uit la copilul ce crește din el

Fantomă grăbită în chip de breloc....inspirata aceasta  cadere  de cortina  peste un simbolism  de film noir  care  da  o  culoare  aparte poemului!

Bărbatul-fantomă ca motiv poetic... Am citit cu plăcere.