Se împletesc arpegii din umbre siderale

Și-atâta de duioase visări în neuitări,

Ce îmi agață gândul în dansuri infernale

Iar sufletul mi-l trece prin falsele cărări.

Apreciez mult acest stil de poezie cu versuri cezurate la anumiți timpi și imagini abstractizate, pentru că este greu de abordat. Versurile mele se vor a fi un omagiu, nicidecum o egalare a liricii dumneavoastră. Felicitări!

Stimată prietenă și colegă de condei, Manuela Munteanu, vă mulțumesc frumos pentru aprecierile elogioase din acest mesaj superb! Și versurile în acest comentariu sunt superbe - cu deosebire ultimul în care mă regăsesc întrutotul ("Iar sufletul mi-l trece prin falsele cărări".) Gânduri alese din partea mea!

O poezie, care m-a impresionat profund si peste care cititorul nu poate trece fara sa spuna cateva cuvinte. Si daca te-ai afla intr-un exil tot incerci sa evadezi s-o citesti. Poezia am gasit-o ieri pe Internet (12.01.2025), intamplator.  Folosesc oportunitatea  via "Insemne  culturale" datorita unor disfunctionalitati Fb.

"O VOCE SIDERALĂ" o poezie profund meditativa a poetului asupra uitării, timpului și căutării unui sens, toate izvorate din oceanul sau sufletesc. Reflecțiile eului liric incep cu o atmosferă de neliniște și izolare, care descrie o stare de visare/insomnie, în care trecutul și prezentul se contopesc. Chiar in primele  versuri “uitarea revenita, pe umbra dintr-o teamă”, “lăsată într-o seară sub coama unui deal”  eul liric vorbește despre o "uitare revenită",  care se reîntoarce sub forma unei umbre, ce aduce o frământare interioară, o luptă cu trecutul, un indiciu că există un mister nerezolvat sau o cunoaștere, care rămâne inaccesibilă, dar care nu poate fi complet uitată.  Intr-o stare de visare/insomnie „in prag de insomnie”, care sugereaza o stare de neliniste,  eul liric doreste o evadare pentru căutarea liniștii în mijlocul agitației sale interioare. O deschidere a eului liric spre o experiență subtilă de reconectare cu trecutul, cu propriile sentimente și amintiri este exprimata prin emotionanta imagine lirica „să-ascult pe înserate un cântec din caval”, in care “cântecul din caval” devine un mijloc prin care eul liric caută sensuri adânci, o modalitate de a înțelege mai bine dorințele, pierderile sau regretele din viața sa. Reflectia eului liric asupra trecerii timpului  exprimata prin "secunde orfane", care vin din trecut, sugereaza  o tristețe și o nostalgie profundă. Această idee este amplificată de imaginea pendulului exprimata in versul “trecută de pendulă prin ceasul auster”, unde pendulul este un simbol al inexorabilității timpului.  Expresia lirica "visuri revenite" sugerează un proces continuu și inevitabil al trecutului,  ce devine tot mai abstract și îndepărtat, iar timpul este reprezentat ca o forță implacabilă, care aduce atât amăgiri, cât și o tăcere profundă. In aceasta stare de reflectie apare si misterul cosmic! Astfel, in versurile din ultima strofa, cu un puternic impact emotional, eul liric ne aduce in fata imaginea unei “voci siderale”, care devine un simbol al unei cunoașteri dincolo de limitele timpului și ale înțelegerii umane. O conexiune cosmică, o revelație dincolo de limitele umane, care  „destramă neuitarea şi ultima-ndoială”  și oferă o soluție la dilemele sufletești, sugerând că există o speranță sau o eliberare din durerea trecutului. Aceasta voce "ajunge fără veste, în timp nedefinit” si are puterea de a depăși limitele fizice ale existenței umane, aducând cu sine o revelație, care se pierde în infinit. Sincere felicitari pentru frumosul daruit! In egala masura, multumiri alese  pentru mesajul, care poate fi privit ca o invitație la reflecție asupra naturii efemere a timpului și a memoriei, dar și ca un apel către o înțelegere mai profundă a realității și a legăturii noastre cu universul!