Uită clipa ce te doare şi te-aşează, ţi-a fost dată

să te întăreşti în cuget, ce-a fost rău şi ce-a fost bine

te îndeamnă şi te iartă, suferinţa, mai bogată

starea să îţi întărească prin încrederea în tine...

N-ai cui să te plângi vreodată, nu e nimeni să te-asculte,

fiecare sieşi este călăuză-n tot ce face

după-nchipuirea Minţii, după ce greşeşte multe,

ca apoi să cântărească şi cu sine să se-mpace...

Nu te revolta în clipă, pierzi mai multă energie,

acceptă-ţi limita de-ndată şi fă-ţi planul ce-ai să faci,

uită clipa ce te doare, fă-ţi o altă strategie

 şi te-ncrede în simţirea Inimii ce e izvorul

vieţii cea adevărată. Priveşte clipa şi taci !

Pentru tot ce eşti aevea, numai tu eşti creatorul !