Un Prometeu actualizat ne înlănțuie cu liricul său original, cu umorul spumos-marca Văduva. Mulțumesc!

Totul mi se pare magistral si inedit! Felicit si imbratisez!

Fără o parolă în cheie ironică, marca Nicolae Văduva, nu se poate trece mai departe. Un final de maestru, Ave!

Dezolare, timp trecut în mod inhibitor, aprinde suferința poetului și a noastră, desigur, prin regăsirea dificilă a identității. Poetul descrie, magistral metaforic, pierderea eului prin timp, în anumite momente, prin anumite acțiuni, folositoare sau nu, desuete sau nu, obligat sau nu.  Sfârșind legat de lanțuri ca Prometeu. Doar ființa iubită mai poate salva o parte din acest destin. Marile probleme existențiale sunt cunoașterea de sine și acceptarea, iubirea, moartea și relația cu universul. Se pare că poemul tău trece prin toate aceste probleme, deși uneori echilibrul dintre ele se clatină...

Construcție interesant, tehnică bună, un ritm existent și rimă mult satisfăcătoare, care mai îndulcesc puțin angoasele lirice. Metafore profunde cu o ținută ce atinge cote înalte, rafinament poetic în poezia postmodernă.

Am citit cu deosebită plăcere. După câte se vede citim un alt gen de poezie la tine, o poezie cât se poate de serioasă și de profundă. Felicitări!

Sofi

Ne scufundăm în poezie ca să înțelegem trăirile poetului. Cam ştiu ce-şi doreşte dar n-am puterea... Doamne, fă-mă lampa lui Aladin! :)

Orice poezie a lui N. Văduva e o scufundare în Timp.

da Coza