Discuţii POLITICĂ și ISTORIE... - ÎNSEMNE CULTURALE2024-03-29T15:19:45Zhttps://insemneculturale.ning.com/groups/group/forum?groupUrl=politica-si-istorie&feed=yes&xn_auth=noDilemătag:insemneculturale.ning.com,2023-11-27:6515444:Topic:12991402023-11-27T13:40:39.256ZELENA AGIU-NEACSUhttps://insemneculturale.ning.com/profile/ELENAAGIUNEACSU
<p>Pe cine s-alegem, frate, căci oricare ar veni,<br></br> E pus pe căpătuială şi râvnește-a parveni?<br></br> Și declară mare-avere, ca luat la puricat,<br></br> Să iasă că dinainte a fost putred de bogat;</p>
<p></p>
<p>Dar fură precum în codru şi averea și-o sporește<br></br> Tot mai mult an după an, iară pe noi ne prostește<br></br> Cu nerușinare crasă amânând zi după zi<br></br> Că mărește alocații şi pensile-a spori;</p>
<p></p>
<p>Cine îl mai crede azi ori e prost ori e tembel,<br></br> Eu unul vă spun cinstit că…</p>
<p>Pe cine s-alegem, frate, căci oricare ar veni,<br/> E pus pe căpătuială şi râvnește-a parveni?<br/> Și declară mare-avere, ca luat la puricat,<br/> Să iasă că dinainte a fost putred de bogat;</p>
<p></p>
<p>Dar fură precum în codru şi averea și-o sporește<br/> Tot mai mult an după an, iară pe noi ne prostește<br/> Cu nerușinare crasă amânând zi după zi<br/> Că mărește alocații şi pensile-a spori;</p>
<p></p>
<p>Cine îl mai crede azi ori e prost ori e tembel,<br/> Eu unul vă spun cinstit că nu îl mai cred defel;<br/> Adevărul este crud, pe burţi i-a crescut osânza <br/> Și e cazul să-l zburăm până nu se-mpute brânza;</p>
<p></p>
<p>Dacă prinde rădăcini, nici dracu’ nu îl mai zboară <br/> Și-o s-avem de suferit încă patru ani și-n țară <br/> Fi-va iarăși sărăcie şi-om fi bătaia de joc <br/> Altor lifte și păgâni ce ne-or tăbăci cojoc;</p>
<p></p>
<p>Dar mă întreb până când, Doamne, să ne lași Tu poți <br/> Îngenuncheați sub grumazul unor impostori și hoți?<br/> Va sosi, desigur, ziua, între stele însemnată, <br/> Când îi vom zbura afară dimpreună cu-a lor șleahtă.</p>
<p></p> PRETEXTE HALUCINANTE ŞI FĂRĂ SUSŢINERE SAU INUTILITATEA PROIECTULUI DE LEGE PENTRU SECURITATE CIBERNETICĂ, PARTEA a-II-atag:insemneculturale.ning.com,2016-02-21:6515444:Topic:8032202016-02-21T11:09:33.371ZSorina Zotahttps://insemneculturale.ning.com/profile/SorinaZota
<p><b>3.)</b> Din ceea ce rezultă la <i>Capitolul 3</i> <i>„Alte informaţii”</i> publicat în <i>Expunerea de motive</i> mai găsim următoarea asertaţie: <i>„Dat fiind ritmul rapid de evoluţie a problematicii, legea va fi analizată şi revizuită permanent în vederea adoptării continue la provocările şi oportunităţilor generate de un mediu de securitate în permanentă schimbare şi a evoluţiilor înregistrate în dezvoltarea tehnologiilor informaţionale pe plan mondial.</i>”</p>
<p> </p>
<p>De aici…</p>
<p><b>3.)</b> Din ceea ce rezultă la <i>Capitolul 3</i> <i>„Alte informaţii”</i> publicat în <i>Expunerea de motive</i> mai găsim următoarea asertaţie: <i>„Dat fiind ritmul rapid de evoluţie a problematicii, legea va fi analizată şi revizuită permanent în vederea adoptării continue la provocările şi oportunităţilor generate de un mediu de securitate în permanentă schimbare şi a evoluţiilor înregistrate în dezvoltarea tehnologiilor informaţionale pe plan mondial.</i>”</p>
<p> </p>
<p>De aici putem înţelege foarte clar că odată adoptată - să zicem prin absurd - această propunere de proiect, ea nu rămâne aşa, adică <i><u>ne dăm de fapt consimţământul</u></i> pentru tot ce urmează ea a produce ca efecte în viitor, pentru că în permanenţă se vor găsi tot felul de motive, motivuţe, şamd., până când vom ajunge la controlul deplin - din punctul de vedere al SRI-ului - asupra spaţiului cibernetic.</p>
<p> </p>
<p><b>4.)</b> La <i>Capitolul I Secţiunea a III, Impactul socio-economic al proiectului de act normativ, punctul 3</i> <i>„care este impactul social”</i>: găsim următoarea formulare: <i><u>„prezentul act normativ va contribui la conştientizarea publicului cu privire la natura multivalentă a spaţiului cibernetic şi</u></i> – atenţie <i><u>- la creşterea încrederii populaţiei în utilizarea internetului”</u></i>.</p>
<p> </p>
<p>Dorim să ştim prin ce anume ar putea să crească încrederea populaţiei, în condiţiile în care legea Big Brother- este deja promulgată de anul trecut de preşedintele ţării Klaus Iohannis, iar ea - populaţia - se ştie deja spionată, deşi, reiterăm, Curtea Constituţională a declarat în mod limpede şi indubitabil că această lege este neconstituţională, că ea contravine chiar constituţiei acestei neam românesc.</p>
<p> </p>
<p>Dorim să aflăm şi noi în ce mod, de unde până unde ar fi posibil prin „<i>impactul social</i>” ca cetăţeni români, să avem mai multă încredere în utilizarea internetului ştiindu-ne deja spionaţi şi arhispionaţi în telefonie, în spaţiul cibernetic, în scrisorile pe care le trimitem pe mail, în faptul că există atâţia provideri de internet, care de la sine, prevalează datele personale prin chiar aparatura pusă la dispoziţie clienţilor???</p>
<p> </p>
<p>Cum aş putea eu personal, să am încredere în ceva care, o dată în plus, îmi demonstrează că de fapt fiecare acţiune pe care o fac în spaţiul cibernetic este spionată şi în multe cazuri cenzurată? Amintiţi-vă paginile de yahoo, facebook etc care sunt restricţionate faţă de posesorul lor, în sensul că dacă ceva nu convine elitelor ascunse, atunci pagina personală de facebook ‚ si, am păţit chiar cu mail-urile din Yahoo- să dispară, şterse pur şi simplu de deţinătorii platformelor pe care le-am utilizat pentru ele.</p>
<p> </p>
<p><b>5.)</b> La Secţiunea a VI „<i>Consultările efectuate în vederea elaborării proiectului de act normativ”</i> la <i>nr.1 şi nr. 2</i> - care reprezintă descrierea situaţiei - avem în prima coloană <i>„informaţii privind procesul de consultare cu organizaţii de nonguvernamentale, instituţii de cercetare şi alte organisme</i>”, iar la nr. 2: <i>„fundamentarea alegerii organizaţiilor cu care a avut loc consultarea precum şi a modului în care activitatea acestor organizaţii este legată de obiectul actului normativ.”</i></p>
<p>Expunerea de motive ne arată că la punctul 1 şi punctul 2 <i>„elaborarea proiectului de act normativ nu a necesitat astfel de consultări.”</i> </p>
<p> </p>
<p>În primul şi în primul rând, un astfel de proiect normativ necesita - implicit şi de bun simţ - o consultare cu organizaţiile non-guvernamentale, pentru că activitatea acestor organizaţii este de cele mai multe ori în legătură cu societatea civică. Dar ce găsim noi la părerea lor din Expunerea de motive? <i>„Elaborarea proiectului de act <u>normativ nu a necesitat astfel de consultări</u>.”</i>.</p>
<p> </p>
<p>În mod limpede şi fără îndoială, prin acest proiect ni se demonstrează că voinţa societăţii civice este, cum spunea Marin Preda <i><u>doar un vax albina cavaler pasta.</u></i> Adică nu înseamnă nimic pentru cei care au puterea în mână.</p>
<p> </p>
<p><b>6.)</b> La Secţiunea VI citim: <i>„activitate de informare publică privind elaborarea şi implementarea proiectului de act normativ”</i> şi găsim la nr. 2 paragraful: <i>„informarea societăţii civile cu privire la eventualul impact asupra mediului în urma implementării proiectului de act normativ precum şi efectele asupra sănătăţii şi securităţii cetăţenilor”</i> cu sublinierea noastră <i>„a sănătăţii şi a securităţii cetăţenilor</i>”.</p>
<p>Apoi descoperim menţiunea, evrica: <i>„proiectul de act normativ nu se referă la acest subiect</i>”</p>
<p>Ce părere aveţi despre asta?</p>
<p> </p>
<p>Din unghiul din care privesc şi înţeleg toate astea, găsesc că este stupefiant: deci, avem un proiect de act normativ care doreşte să întărească securitatea cibernetică - chip Doamne - pentru cetăţean, un proiect din start declarat de legile ţării noastre neconstituţional.</p>
<p> </p>
<p>Dar stresul- care este o boală oameni buni, o boală - provocat fiecărui cetăţean, prin faptul că intimitatea îi este călcată flagrant prin aşa zisa securitate cibernetică, teama că pur şi simplu nu mai are nici o intimitate, nici un locşor în care să fie el cu sine şi atât, sau el cu sine şi cu cine simte nevoia să fie, puternica emoţie care subzistă în subconştientul colectiv în continuare după securitatea lui Ceauşescu simpla idee că dacă spune ceva ce nu convine celor din umbra întunecată a guvernelor marionetă poate fi depistat imediat, pare - în viziunea celor care încearcă din răsputeri să limiteze libertatea de exprimare - să nu aibă nici o legătură cu sănătatea cetăţeanului.</p>
<p> </p>
<p>Asta în condiţiile în care stresul adică acea stare de tensiune, reacția de alarmă a organismului, efect nefavorabil produs asupra organismului ființelor de un factor de mediu care duce de cele mai multe ori rapid la îmbolnăviri grave ocupă primele locuri în statisticile medicale.</p>
<p> </p>
<p>Iar noi ca ţară suntem cu populaţia cea mai stresată ca cel mai frecvent motiv de degenerare psihică şi fizică, putând duce chiar la moarte. Apelez la o autocitare dintr-o lucrare despre stres, doar pentru menţionarea unui „top” al acestuia la noi în ţară „<i>un studiu făcut de WIN/Gallup International<a href="#_ftn1" title=""><sup><b><sup>[1]</sup></b></sup></a>, pentru finalul anului 2014<a href="#_ftn2" title=""><sup><b><sup>[2]</sup></b></sup></a> a plasat poporul român pe ultimele poziţii în clasamentul naţiunilor fericite. Pe ultimele locuri, oarecum la egalitate se află atât cetăţenii din România cât şi cei din Serbia, ţări în care respondenţii au declarant în proporţie de 41% că sunt fericiţi, restul de 59%/- un procentaj mai mult decât alarmant la nivel de naţiune - s-au declarat nefericiţi</i>”</p>
<p> </p>
<p>Prin urmare despre care sănătate şi securitate a cetăţeanului vorbim? Nu sunt suficiente motive în viaţa românului pentru a fi stresat: lipsa unui loc de muncă, lipsa hranei, scumpirile, lipsa medicamentelor. La toate astea se poate adăuga – din punctul de vedere al iniţiatorilor acestui proiect - şi stresul-stresurilor: anume că cetăţeanul este permanent urmărit. Stresul provocat de faptul că cineva este permanent cu ochii pe tine este - se pare - fără impact asupra sănătăţii.</p>
<p> </p>
<p><b>7.)</b> În <i>Expunerea de motive</i> nu găsim de facto nici un fel de explicaţii cu privire la acest proiect. Constatăm cu surprindere că <i>Expunerea de motive</i> este în fapt o înşiruire de termeni redundanţi, halucinanţi, o întreagă gamă <i><u>de omisiuni şi generalizări</u></i> care nu spun absolut - dar absolut - nimic.</p>
<p> </p>
<p>În psihologie toate acestea se numesc <i><u>filtre în comunicare</u></i>. În mod practic, pe hârtie nu apare nici un motiv care să stea în picioare. Întreaga gamă motivaţională este făcută în <i><u>cuantificări universale</u></i> care nu spun absolut nimic, de tipul generalizărilor gen: <i><u>instituţii publice</u></i>, sau <i><u>agenţi economici</u></i>, folosite fără nici o obiectivare: care instituţii, care agenţi?</p>
<p> </p>
<p>Avem la <i>Capitolul 1 Dispoziţii Generale, art. 2</i> care spune: „<i>Prezenta lege se aplică</i> <i>autorităţilor şi instituţiilor publice, persoanelor juridice şi persoanelor juridice deţinătoare de infrastructuri cibernetice ce prelucrează date cu caracter personal, furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorilor de comunicaţii electronice destinate publicului</i>, adică- atenţie implicit persoanelor civile, adică aplicate cetăţeanului de rând - <i>furnizorilor de găzduire internet</i>.”.</p>
<p> </p>
<p>Păi atunci este ca şi când cetăţeanul român nu se regăseşte aici, iar autorităţile pot „să îl ia în braţe” pe: „<i>staţi, că de fapt noi n-avem nici o treabă cu voi, avem doar cu furnizorii voştri de internet”</i></p>
<p> </p>
<p>Dar cine nu ştie că aparatura furnizorilor de găzduire internet şi telecomunicaţii este deja monitorizată, înregistrată? Fiecare laptop din casa românului este monitorizat, are o cameră video care în orice condiţii transmite imagini, chiar şi când este închis. Ledul de transmisie funcţionează nonstop fie că închidem sau nu laptopul. Televizoarele <i>Samsung</i> au, de foarte mulţi ani, cameră care înregistrează şi cu lumina stinsă tot ce mişcă în camera în care se află.</p>
<p>Firma <i>Samsung<a href="#_ftn3" title=""><sup><b><sup>[3]</sup></b></sup></a></i> a recunoscut oficial acest lucru.</p>
<p> </p>
<p><i><u>“Dacă un client <b>consimte</b> şi utilizează funcţia de recunoaştere vocală, datele vocale sunt furnizate unei terţe părţi în timpul unei cereri de efectuare a unei căutări vocale.”</u></i></p>
<p> </p>
<p>Cuvântul cheie în această propoziţie este <b><i><u>consimte</u></i></b>.</p>
<p> </p>
<p>Deci ne dăm acceptul în fapt pentru a fi urmăriţi?</p>
<p> </p>
<p>Răspunsul nostru este clar şi concis:</p>
<p> </p>
<p> <b><u>NU!</u></b></p>
<p></p>
<p><b><u>link:</u></b></p>
<p></p>
<p> <a href="https://www.youtube.com/watch?v=JE51AXVPnas&feature=youtu.be">https://www.youtube.com/watch?v=JE51AXVPnas&feature=youtu.be</a></p>
<p> </p>
<div><br clear="all"/><hr align="left" size="1" width="33%"/><div><p><a href="#_ftnref1" title=""><sup><sup>[1]</sup></sup></a> Consorţiu independent de studii de piaţă internaţional cu sediul în Zurich, Elveţia;</p>
</div>
<div><p><a href="#_ftnref2" title=""><sup><sup>[2]</sup></sup></a><a href="http://incont.stirileprotv.ro/social/romania-printre-tarile-lumii-cu-cel-mai-nefericit-popor-fiji-columbia-si-nigeria-statele-cu-locuitorii.html">http://incont.stirileprotv.ro/social/romania-printre-tarile-lumii-cu-cel-mai-nefericit-popor-fiji-columbia-si-nigeria-statele-cu-locuitorii.html</a></p>
</div>
<div><p><a href="#_ftnref3" title=""><sup><sup>[3]</sup></sup></a> <a href="http://www.gandul.info/stiri/samsung-isi-avertizeaza-clientii-televizoarele-inteligente-asculta-discutiile-personale-13814067">http://www.gandul.info/stiri/samsung-isi-avertizeaza-clientii-televizoarele-inteligente-asculta-discutiile-personale-13814067</a></p>
</div>
</div> PRETEXTE HALUCINANTE ŞI FĂRĂ SUSŢINERE SAU INUTILITATEA PROIECTULUI DE LEGE PENTRU SECURITATE CIBERNETICĂ, PARTEA Itag:insemneculturale.ning.com,2016-02-21:6515444:Topic:8032182016-02-21T11:07:56.377ZSorina Zotahttps://insemneculturale.ning.com/profile/SorinaZota
<p>Pentru a nu ştiu câta oară, statul român încearcă cu disperare prin intermediul securităţii să legifereze un proiect legislativ fără absolut nici o motivaţie sustenabilă. Noroc cu ieşirea în stradă de la sfârşitul lui octombrie şi începutul lui noiembrie, altfel nu cred că pupam noi vreo dezbatere fie şi de formă, între echipa statului pe terenul din faţă şi echipa societăţii civice pe terenul din faţa lor.</p>
<p> </p>
<p>Societatea civică, dincolo de orice glumă, a reuşit să pună punctul…</p>
<p>Pentru a nu ştiu câta oară, statul român încearcă cu disperare prin intermediul securităţii să legifereze un proiect legislativ fără absolut nici o motivaţie sustenabilă. Noroc cu ieşirea în stradă de la sfârşitul lui octombrie şi începutul lui noiembrie, altfel nu cred că pupam noi vreo dezbatere fie şi de formă, între echipa statului pe terenul din faţă şi echipa societăţii civice pe terenul din faţa lor.</p>
<p> </p>
<p>Societatea civică, dincolo de orice glumă, a reuşit să pună punctul pe „I” cu privire la lipsa totală de utilitate a acestui proiect de lege. Asociaţia Civică Dreptate a fost prezentă la analiza amănunţită a proiectului de care vorbim. Putem prezenta astfel punctele cheie rezultate din discuţia pe larg, ţinută la <i>Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională</i>.</p>
<p> </p>
<p>Prima chestiune care sare în ochi cu privire la acest proiect de lege a securităţii cibernetice este <b><i><u>cvasitotala lipsă de constituţionalitate</u></i></b><b><i><u>.</u></i></b></p>
<p> </p>
<p>Proba este chiar <b><i><u>Decizia nr. 17/2015 asupra admiterii obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind securitatea cibernetică a României</u></i>.</b> Decizia în speţă este cea mai importantă chestiune a dezbaterii publice cu privire la securitatea cibernetică.</p>
<p><b> </b></p>
<p>Societatea Civică constată cu stupoare că nici măcar preşedintele ţării, domnul Klaus Iohannis nu a ţinut cont de hotărârea Curţii Constituţionale şi a promulgat - la exact o zi după sosirea domniei sale din America - legea Big Brother- după modelul <i>Programului Agenţiei Naţionale de Securitate (National Security Agency – NSA)</i> de colectare si stocare de informaţii legate de miliarde de telefoane date sau primite de americani.</p>
<p> </p>
<p>Subliniem ca foarte important faptul că şi în America, NSA <i><u>este declarat oficial ca ilegal</u></i>, conform deciziei Curţii Federale De Apel din New York făcută publică la data de 7 mai 2015, pentru că, cităm: „<i>Acesta încalcă <b><u>masiv</u></b> dreptul la viaţa privată şi dă puteri nelimitate si necontrolate guvernului să colecteze şi să reţină orice date despre cetăţenii săi.”<a href="#_ftn1" title=""><b>[1]</b></a></i></p>
<p> </p>
<p>Ce se vede clar şi limpede de la distanţă este faptul că autorităţile delegate atât de cetăţenii lumii, cât şi de cetăţenii din ţara noastră încearcă, cu disperare, să refuze a ţine cont de legile impuse chiar de către ei.</p>
<p> </p>
<p>Faţă de faptele expuse până acum, <i><u>din start, nu ar fi trebuit să mai existe vreun proiect referitor la aşa zisa securitate cibernetică.</u></i></p>
<p> </p>
<p>In expunerea de motive pentru proiectul de lege pentru securitate cibernetică <i><u>nu există în fapt</u></i> menţionat în scris <i><u>nici un motiv</u></i>. În toate cele nouă (9) pagini nu găsim nici un fel de explicaţii cu privire la acest proiect. Ca urmare este lipsită de orice necesitate, pentru că în realitate, fiecare îşi construieşte propria securitate informaţională. În rândurile de mai jos, vă punem la dispoziţie doar câteva dintre cele mai elucubrante idei scrise repetitiv şi într-un veritabil limbaj de lemn, identic cu cel folosit în vechea economie politică de pe timpul lui Ceauşescu:</p>
<p> </p>
<p><b>1.)</b> In proiectul de lege pentru securitate cibernetică, pe lângă redundanţele textului avem următoarea formulare, cităm:</p>
<p><i>„Astfel România este cu certitudine vizată de entităţi ostile mediului virtual, fiind necesare adoptarea unor măsuri organizatorice şi reglementare în vederea creşterii nivelului securităţii cibernetice şi a capabilităţilor de a face faţă unor atacuri caracterizate de un nivel foarte ridicat al impactului şi a probabilităţii de manifestare care vizează domenii de importanţă strategică pentru un stat, respectiv afaceri externe şi interne, apărare şi securitate naţională, resurse energetice, cercetare şi mass media, prin exfiltrarea de informaţii confidenţiale.”</i></p>
<p><i> </i></p>
<p>Să luăm la întâmplare câteva cuvinte „strategice: mass media de exemplu<i>.</i> În primul rând să stabilim un lucru foarte clar: <i>mass media nu este de importanţă naţională</i> – deşi trebuie să admitem că prin ea s-a transmis o „revoluţie” făcută în fapt, foarte stângaci de altfel, în studiourile televiziunii naţionale. În al doilea rând: mass media, prin însăşi denumirea ei de mass media - adică pentru mase <i>- nu deţine, sau nu ar trebui să deţină informaţii confidenţiale de importanţă strategică pentru o naţiune,</i> pentru o ţară. Cel mult deţine informaţii pe surse.</p>
<p> </p>
<p>Alte concepte luate aleator ar putea fi_: resurse energetice. Referitor la resurse în sine trebuie să fim foarte serioşi. Pentru că de fapt noi nici măcar nu mai avem resurse energetice proprii. Iar dacă cineva, care deţine aceste resurse energetice şi nu este cetăţean roman., ci din altă parte a lumii şi din altă ţară doreşte să şi le păzească zdravăn în aşa zisul spaţiu aşa-zis cibernetic, nu are decât să-şi reglementeze şi să-şi pună fel de fel de firewall-uri şamd., astfel încât platforma pe care acţionează să nu poată fi penetrată.</p>
<p> </p>
<p>Cât despre apărare şi securitate naţională, respectiv afaceri externe şi interne, iarăşi, situaţia este foarte clară: pentru că aceste domenii care într-adevăr sunt de o importanţă vitală, deţin deja toate posibilităţile de a exclude exfiltrarea unor informaţii confidenţiale. Au făcut-o şi până acum cu succes deplin şi în mod cert or să o facă în continuare în acelaşi mod. Aşa că nu putem vorbi despre o slabă apărare în cadrul lor în spaţiul eteric.</p>
<p><i> </i></p>
<p>O chestiune extrem de importantă pe care doresc să o ridic aici este următoarea: despre ce securitate a afacerilor interne şi ministerului de interne vorbim aici, în condiţiile în care personal, de peste patru 4 ani de zile fac înregistrări video şi audio cu gălăgie infernală din parcul situat la mai puţin de doi m jumate de balcoanele blocului în care locuiesc, le înmânez din nou şi din nou poliţiei sect. 5 din str. Bazaltului, pe DVD -uri pe care - atenţie – sunt nevoită să le fac pentru că altfel mi se spune că mint, nu sunt crezută de Poliţie, ba chiar am fost ameninţată că voi primi amendă pentru că sun degeaba la 112- chestiune deja clasică pentru poliţie - iar de acolo mi se răspunde în majoritatea cazurilor că: <i><u>atenţie: nu au programe de vizualizare in calculatoare să vadă dvd-urile.</u></i></p>
<p> </p>
<p>Pardon? Şi vorbim despre penetrarea sistemului de apărare intern prin mărirea securităţii cibernetice????</p>
<p> </p>
<p><b>2.)</b> Ajungem la următorul paragraf în care se menţionează în expunerea de motive că: <i>„Agresiunile cibernetice sunt caracterizate de un nivel ridicat de risc cu tendinţe de evoluţie în creştere a impactului şi probabilităţii de materializare, vizând cu predilecţie infrastructurile cibernetice ale instituţiilor publice</i> - nu se menţionează care, în ce fel: ne referim la biblioteci? Ne referim la şcoli? Ne referim la primării? La ce anume instituţii ne referim când vorbim de instituţiile publice, pentru că cele de apărare, aşa cum am menţionat mai înainte, îşi au propriile lor posibilităţi de contracararea unor astfel de exfiltrări.</p>
<p> </p>
<p>Prin însăşi denumirea de instituţii publice nu vedem legătura între exfiltrarea unor informaţii confidenţiale, în condiţiile în care serviciile sunt publice, sau de interes public. <i>Adică în spatele acestor servicii publice de fapt există nişte informaţii confidenţiale? Cineva se ascunde în spatele unor astfel de servicii publice?</i> Păi aceste instituţii să stea liniştite, Le răspundem cum ne-au răspuns cei ce încearcă să implementeze tot felul de carduri, nouă, celor care am refuzat aceste carduri: „<i>dacă nu au nimic de ascuns atunci de ce se tem”?</i></p>
<p><i> </i></p>
<p>Revenim la economia digitală şi citim mai departe: „<i>prin compromiterea datelor gestionate pe platforme de comerţ electronic şi fraudarea clienţilor acestora</i>.”</p>
<p><i> </i></p>
<p>Aici până şi PayPal-ul, cel mai cunoscut sistem de plată online, situat în Elveţia, ca de altfel orice altă platformă de comerţ electronic, au întâmpinat, de-a lungul timpului, diferite situaţii de fraudare. Totuşi în Elveţia nu s-a „<i>strâns cureaua</i>” securităţii cibernetice, ci, pur şi simplu, astfel de platformele de care vorbim şi-au îmbunătăţit singure sistemele de securitate, şi - iarăşi pur şi simplu - au refuzat să mai facă comerţ cu anumite ţări.</p>
<p><i> </i></p>
<p>De fapt astfel de platforme de comerţ electronic sunt foarte bine asezonate cu firewall-uri şi metode de evitare a exfiltrării informaţiilor confidenţiale. Fraudarea clienţilor se face de regulă nu prin atacurile cibernetice, cât exact prin ceea ce s-a mai discutat şi în alte privinţe referitoare la actele biometrice şamd:, pentru că există carduri bancare care conţin un <i>cip rfid</i>, simplul fapt de a merge pe stradă cu cardul bancar în portmoneu, portmoneul în buzunar, buzunarul în haină, putem să ţinem şi mâna pe portmoneu este suficient ca aceste carduri să fie citite lejer, desi cetăţenii au fost asiguraţi că nimeni nu le va viola datele personale odată cu acceptarea acceptarea lor. Şi asta printr-o metodă extrem de simplă, nicidecum prin agresiuni atacuri cibernetice, deci nu pe internet, da? Mergem pe stradă fără să folosim internetul şi oricine poate fi pus în situaţia de a fi cu cardul golit de bani doar trecând prin faţa uni bancomat.</p>
<p> </p>
<p>Aşa zisele atacuri cibernetice au loc de fapt prin aflarea la purtător a unui card cu cip, <i>care atenţie a fost refuzat de foarte mulţi cetăţeni – dar iarăşi atenţie - impus de autorităţile care chip doamne protejează cetăţeanul,</i> card care a fost cu atâta uşurinţă citit încă înainte de implementare de câţiva ziarişti, care nici măcar nu şi-au bătut capul foarte tare să facă aşa ceva.</p>
<p></p>
<p> Link discutţii cu societatea civică la Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională,</p>
<p>- Atentat la intimitatea ceteţeanului român:</p>
<p><a href="https://www.youtube.com/watch?v=JE51AXVPnas&feature=youtu.be">https://www.youtube.com/watch?v=JE51AXVPnas&feature=youtu.be</a></p>
<p> </p>
<div><br clear="all"/><hr align="left" size="1" width="33%"/><div><p><a href="#_ftnref1" title="">[1]</a> <u><a href="http://www.nasul.tv/exploziv-lovitura-din-america-pentru-iohannis-si-sri/#sthash">http://www.nasul.tv/exploziv-lovitura-din-america-pentru-iohannis-si-sri/#sthash</a>. LmQLdNKR.</u><u>Dpuf</u></p>
<p> </p>
</div>
</div> Necropola tumulară de incinerație tracică de pe Dumbrava Bîrsești-Vranceatag:insemneculturale.ning.com,2013-08-10:6515444:Topic:3145482013-08-10T14:18:04.144ZVasile Burduşahttps://insemneculturale.ning.com/profile/VasileBurdusa
<p align="center"> </p>
<p><span class="font-size-3">Dumbrava Bîrsești, situată la kilometru 52 pe DN 2D Focșani-Ojdula, este cel mai mare și mai impunător platou din zona Vrancei arhaice de unde, la umbra casei memoriale a babei Vrîncioaia, se poate admira o priveliște încântătoare începând cu Munții Buzăului, Măgura Odobeștilor, Culmile Sovejene și terminând cu Vârful Coza – repere geografice aflate la o distanță considerabilă unul față de altul, însă nu acesta a fost motivul care a…</span></p>
<p align="center"> </p>
<p><span class="font-size-3">Dumbrava Bîrsești, situată la kilometru 52 pe DN 2D Focșani-Ojdula, este cel mai mare și mai impunător platou din zona Vrancei arhaice de unde, la umbra casei memoriale a babei Vrîncioaia, se poate admira o priveliște încântătoare începând cu Munții Buzăului, Măgura Odobeștilor, Culmile Sovejene și terminând cu Vârful Coza – repere geografice aflate la o distanță considerabilă unul față de altul, însă nu acesta a fost motivul care a determinat încropirea unei civilizații tracice din timpuri imemoriale, cu mult înaintea unificatorului Burebista, a regelui Decebal, ci condițiile geo-climatice propice viețuirii într-o comunitate extinsă și bine închegată. În viziunea mea, baza acestui fapt istoric e legenda satului Coza, în care rădăcinile conduc la mormintele vechi din Dumbravă, cărora străbunii le știau existența și povestea din moși-strămoși, confirmate mai apoi de cercetările arheologice din perioada anilor 1955-1958, când în Dumbrava Bîrsești s-au efectuat cele mai ample săpături arheologice. Specialiștii stabilind că în acest punct este o <b>necropolă tumulară de incinerație tracică</b> ce datează din prima epoca a</span> <span class="font-size-3"><span>fierului (Hallstattiana), dar și urme din paleoliticul superior și din sec. VI-V i.e.n. )</span>, cum aflăm din raportul arheologului Sebastian Moritz, și a colaboratorilor săi, în lucrarea „<b><i>Materiale și cercetări arheologice</i></b>”, editat de Academia Republici Române, în anul 1959.</span></p>
<p><span class="font-size-3">Întrucât e posibil ca mulți dintre cititorii noștri să nu aibă posibilitatea de a studia acest raport arheologic, voi încerca să fac un rezumat al lui: din toamna anului 1955 până în toamna anului 1958 când s-au sistat cercetările în Dumbrava Bîrsești au fost săpate 29 de movile cu un diametru cuprins între 10 și 20 metri a căror înălțime se ridica până la un metru, iar fiecare din acestea adăpostea de la unu la cinci morminte unde, pe lângă cenușă și osemintele umane calcinate, au fost găsite și multe obiecte, cum ar fi: unelte din silex, vase de lut lucrate la roată, vase de ceramică (străchini, oale, borcane, căni și cești), topoare cu un tăiș sau două, pumnale, vârfuri de săgeți din bronz cu două sau trei muchii, scoici, fibule din bronz, mărgele din sticlă colorată (multe dintre podoabe sunt aduse din Grecia, ceea ce denotă că se practica intens comerțul!). Toate aceste obiecte făceau parte din cultura Tracilor și a Sciților, fiind depuse ca ofrandă, în morminte, conform ritualurilor de înmormântare a populației băștinașe din acea perioadă. Se menționează că în partea vestică a movilei nr. XVII a fost găsit un rug pentru incinerarea morților, unde bolovani mari de râu (aduși de la ceva distanță) erau acoperiți de un strat gros de cărbuni, iar alături s-a aflat o grămadă de oase omenești, dar și un topor din fier, vârfuri de săgeți din bronz cu trei muchii și vase de lut. Arheologii precizează în raport că până în anul 1958 nu se cunoștea în întreaga Moldovă un alt complex arheologic asemănător celui din Dumbrava Bîrsești, iar obiecte de aceeași factură au mai fost descoperite numai în marile necropole a Sciților din regiunea Niprului Mijlociu, Padolia de Vest și Balta Verde din Oltenia. Tot în acest raport se face referire și la alte puncte din jurul Dumbrăvii Bîrsești, precum ar fi: Surduc, Arini, Bahana, Frăsinet etc., unde, în urma unor săpături/sondaje arheologice de suprafață, au fost identificate obiecte ce datează din mai multe epoci, unele apropiindu-se în timp de cultura Monteoru, La Tène, Cucuteni etc.</span></p>
<p><span class="font-size-3">În raport nu se face nicio referire la cele trei movile din Dumbrava Bîrsești care au rămas necercetate. Fie cercetătorii s-au edificat pe deplin asupra chestiunii în cauză, fie nu au avut condiții să revină, fie au lăsat intactă existența acestora pentru generațiile viitoare. Indiferent care au fost împrejurările ori scopul exact al arheologilor de au cruțat aceste trei movile, ele, împreună cu raportul din anul 1959, rămân o dovadă incontestabilă că Dumbrava Bîrsești găzduiește urmele unei vechi civilizații de mult apuse – tracii, strămoșii noștri.</span></p>
<p><span class="font-size-3">Dacă bătrânii din satul Coza știau din moși-strămoși legenda așezării lor, a cărei rădăcină duce spre aceste morminte, și dacă au respectat întrutotul pecetea-jurământ care îi lega de a nu căuta la aceste locuri de odihnă veșnică, marea majoritate a contemporanilor, circa 98%, locuitori ai satelor învecinate cu Dumbrava Bîrsești (Păulești, Spinești, Bodești, Negrilești, Coza și Tulnici) nu au auzit în viața lor de vreun cimitir așa de vechi și nici despre săpăturile arheologice din anii 1955-1958, excepție făcând, cum am spus, cei câțiva bătrâni din satul Coza de la care am cules cele mai multe informații, precum și câțiva localnici din satul Bîrsești, în vecinătatea căruia se află astăzi necropola. Îngrijorător este faptul că mulți intelectuali, funcționari din diferite sectoare de activitate, autorități locale, preoți habar nu au de existența cimitirului. Dar cel mai grav mi se pare a fi lipsa acestor cunoștințe la cadrele didactice, cele chemate să formeze generațiile viitoare. Nu mai puțin lipsit de gravitate este și nepăsarea instituțiilor chemate să pună în evidență astfel de comori arheologice și istorice.</span></p>
<p><span class="font-size-3">Începând cu anul 1960, de când s-a inaugurat muzeul „Casa Babei Vrîncioaia”, anual se desfășoară aici festivalul „Din stejar, stejar răsare!”, prilej de a se reanima legenda cu cei șapte feciori ai Tudorei, dar niciodată nu s-a amintit, ca un curcubeu de timp, de cimitirul tracilor, aflat peste un pârăiaș, la o aruncătură de băț. Nici în Muzeul de istorie al Vrancei nu avem șanse de a afla mai multe amănunte. Aici găsindu-se expuse doar câteva fragmente de vase din atâtea obiecte descoperite de cercetători în Dumbrava Bîrsești. Unde or fi restul materialului arheologic, putem doar să ne întrebăm.</span></p>
<p><span class="font-size-3">Cele câteva monografii ale satelor din zonă, apărute în ultimul timp, atestă prezența și vechimea localităților în raport cu cele mai vechi înscrisuri și zapise păstrate în veacuri și nu fac legătură cu descoperirile arheologice despre care vorbim, ce au o vechime de peste două mii cinci sute de ani.</span></p>
<p><span class="font-size-3">Nemulțumit de uitarea care s-a așternut peste această nestemată necropolă, am început să fac demersuri către diferite instituții județene. În urma sesizărilor, am primit un răspuns de la președinția CJVN unde sunt asigurat că s-a solicitat primăriei Bîrsești să întreprindă ceva concret pentru ca această avuție istorică să fie promovată la adevărata sa valoare. În celălalt răspuns, venit de la Direcția de Cultură și Patrimoniu Național al Județului Vrancea, se arată că acest punct arheologic este înscris în lista monumentelor istorice, ca obiectiv cultural de importanță națională, sub denumirea de Necropola Tumulară de Incinerație cu codul de identificare LMI VN-I-s-A-06351. Atât DJCPN cât și autoritățile locale au atribuții și responsabilități în păstrarea, și promovarea patrimoniului cultural, conform Legii nr.422/2001, reactualizată. În acest scop se va realiza o hartă ARCGIS cu principalele obiective culturale din județ, ce va cuprinde negreșit și situl arheologic din Dumbrava Bîrsești. Totodată a solicitat Primăriei Bîrsești realizarea de indicatoare turistice pentru a marca traseul către monumentul respectiv. Monument care ar trebui marcat cu o stelă inscripționată corespunzător, zicem noi, ceea ce ar fi o minimă reverență față de trecutul nostru. Însă de la vorbe la fapte e mult mălai de mâncat, se pare. Mormintele tracilor sunt lăsate în continuare de izbeliște. Ba dimpotrivă, un localnic a săpat chiar în centrul unei movile, aflată pe proprietatea lui, o groapă cu un diametru de peste trei metri, adâncă de șaptezeci-optzeci de centimetri, folosind pământul fertil în interes propriu. Acum acea săpătură e pe post de groapă de gunoi care se va umple, românește, cu tot felul de resturi menajere, haine rupte, peturi etc. Șansa celorlalte două movile de au scăpat neprofanate a fost că una se află pe izlaz și este mai mică, neieșind în relief, iar cealaltă este prea mare și pe proprietatea altui gospodar care nu are nevoie, deocamdată, de pământ fertil.</span></p>
<p><span class="font-size-3">Scopul acestui articol se vrea încă un semnal de alarmă asupra stării jalnice în care se află o părticică din fondul nostru istoric, un impuls către autoritățile competente de a face tot ce au promis cu privire la mediatizarea acestui sit arheologic în mass-media, în lumea specialiștilor cât și a turiștilor, însă și o rugăminte în rândul profesorilor din școlile satelor învecinate cu Dumbrava Bîrsești, pentru ca aceștia să țină lecții de istorie „pe viu” cu elevii, stârnindu-le curiozitatea și dragostea de locul natal, așa cum și mie, bunicii materni, dar și bătrânii satului în preajma cărora am crescut, mi-au sădit aceste sentimente după ce am ascultat nenumărate legende și relatări despre locurile înconjurătoare. Astfel, în anul 1964 am auzit pentru prima oară legenda Văii Coza și a vechiului cimitir. A trebuit să treacă doi ani până când, în ziua de opt septembrie – zi de iarmaroc în satul Bîrsești – în timp ce veneam spre casă cu bunicul, ne-am abătut din drum. Întâi am trecut pe la muzeul „Casa Babei Vrîncioaia”. Urcat pe umerii bunicului – aveam pe atunci opt anișori – am putut vedea printre zăbrelele ferestrei diferite obiecte specifice unei case mocănești, dar și un tablou mare cât peretele în care Ștefan Voievod, îmbrăcat în mantia-i roșie, înconjurat fiind de Tudora Vrîncioaia cu ai ei șapte feciori, le arăta munții ce li se cuveneau ca răsplată a vitejiei lor în luptele cu turcii. Cum doar o ravenă formată de un pârâiaș desparte cele două locuri legendare, bunicul a hotărât să mă ducă și la vechile morminte. Multe mi s-au întipărit atunci în minte: imaginile cu săpăturile arheologice, cele trei movile intacte, delușorul din apropiere unde fusese cândva o clopotniță cu un clopot mare ce se făcea auzit peste dealuri și văi, chemând la slujbe gospodarii care trăiau la târle… dar cel mai mult m-a uimit transfigurarea de pe chipul bunicului când s-a închinat la aceste morminte, ca și cum acolo erau îngropați recent părinții lui, evlavia cu care îmi povestea totul. „Aceste morminte nu s-au dat uitării niciodată, că și chiorii le simțeau cu picioarele, darămite cei cu ochi și minte.” a mai zis el, nelăsându-mă să mă urc pe vreo movilă. Apoi mi-a povestit despre „pecetea mormintelor”, despre care credea că i-a ținut departe pe căutătorii de comori.</span></p>
<p><span class="font-size-3">Timpul a trecut și abia după ce am terminat școala am căutat să adun mai temeinic informații despre vechile morminte, despre întemeierea satului Coza și despre alte asemenea lucruri, mai ales că meseria pe care am îmbrățișat-o mi-a înlesnit contactul cu mulți consăteni și locuitori din satele vecine. Adesea, când le ceream să-mi vorbească despre morminte, unii știau foarte multe amănunte, alții erau sceptici, căutând să închidă dialogul cu un: „Taci, nepoate! Astea-s prostii! Cum să existe ceva înainte de Hristos?!...”</span></p>
<p><span class="font-size-3">Din păcate, bătrânii noștri s-au stins, ducând cu ei multe taine în mormânt. Așa se va întâmpla negreșit și cu noi, de aceea caut să las această mărturie, oricât de neînsemnată ar fi ea pentru unii.</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3">Mai multe amănunte amănunte găsiți pe blogul meu <a href="http://semnesinsemne.blogspot.ro/" target="_blank">Semne și însemne</a></span></p>
<p> <a href="http://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2869300345?profile=original" target="_self"></a></p>
<p><a href="http://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2869301955?profile=original" target="_self"><img width="650" class="align-full" src="http://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2869301955?profile=RESIZE_1024x1024" width="650"/></a><a href="http://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2869300345?profile=original" target="_self"><img width="650" class="align-full" src="http://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2869300345?profile=RESIZE_1024x1024" width="650"/></a></p> Partea I Manipularea- reflexii în mass-media- şi nu numaitag:insemneculturale.ning.com,2013-05-12:6515444:Topic:2464202013-05-12T12:18:30.287ZSorina Zotahttps://insemneculturale.ning.com/profile/SorinaZota
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"><b> </b> În mod obişnuit, comunicarea interumană deţine rolul fundamental şi esenţial în existenţa noastră. Pentru ca scopul ei să fie atins este nevoie, implicit şi necesar, de o înţelegere cât mai corectă cu putinţă a ceea ce derivă din acest act, tocmai spre a ne înţelege unii cu alţii şi de a prinde cât mai bine esenţa mediului în care trăim.…</span></p>
<p></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"><b> </b> În mod obişnuit, comunicarea interumană deţine rolul fundamental şi esenţial în existenţa noastră. Pentru ca scopul ei să fie atins este nevoie, implicit şi necesar, de o înţelegere cât mai corectă cu putinţă a ceea ce derivă din acest act, tocmai spre a ne înţelege unii cu alţii şi de a prinde cât mai bine esenţa mediului în care trăim.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> O analogie plastică a comunicării poate fi făcută dacă ne gândim la conceptul în sine ca la o particulă esenţială care conţine un cumul de idei, sentimente şi trăiri pe care le dăruim – împărtăşim, tuturor celorlalţi şi, reuşim să facem asta fără alterarea ei.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Modul foarte simplu de percepere a esenţei actului comunicativ, are ca rezultantă următoarea definiţie din Dex: <i>„comunicarea reprezintă considerarea şi acţiunea de a deplasa un impuls sau particulă de la un punct sursă, pe o anumită distanţă, cu intenţia de a reconstitui la un punct de recepţie un duplicat-copie, şi o înţelegere a ceea ce a emanat de la punctul sursă”.</i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Alterarea acestei trăsături caracteristice unei comunicări reale, făcută mai ales cu scopul de a controla şi îndrepta într-o anume direcţie (dorită de emiţător şi neconştientizată de receptor) defineşte, în mod explicit, un alt termen şi anume pe cel de manipulare.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Manipularea este tradusă în uzualul limbii române prin folosirea sintagmelor: <i>”acţiune făcută cu ajutorul mâinilor, dirijând cu dibăcie ceva, a mânui; a manevra, a aranja cu grijă în vederea executării unor experienţe sau operaţii tehnice, ştiinţifice sau medicale, a antrena prin mijloace de influenţare psihică un grup uman, o comunitate sau o masă de oameni, la acţiuni al căror scop aparţine unei voinţe străine de interesele lor; a influenţa opinia publică prin mass-media sau prin alte metode persuasive”</i> (Dicţionarul Explicativ al limbii române).</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> În mass-media, termenul de manipulare are conotaţia de influenţă a opiniei publice (nefastă în general, n.m.) prin mijloace specifice, astfel încât cei manipulaţi să fie lipsiţi de orice bănuială în această direcţie şi să trăiască cu impresia că toate acţiunile lor, care decurg din acest act de preluare a informaţiilor date cu anumite interese, să pară că iau naştere din libera lor voinţă, fără implicarea unei terţe persoane.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Cu toate acestea, ea, opinia publică, nu acţionează în acest caz decât ca urmare a preluării unei păreri, de multe ori adusă la cunoştinţă şi asimilată fără nici o argumentare, ci, câteodată “îngurgitată” fie şi numai prin banalul motivul invocat cum că: „am văzut”, „trimişii noştrii aflaţi la faţa locului”, când în realitate, echipa de filmare şi reporterul nu fac altceva decât să iasă în curtea din spate a postului de televiziune, fără alt „peisaj” înafara unui fundal negru şi a unui eventual şuierat de vânt, dar care, de bună seamă, induc ideea că acţionează conform „acţiunilor” manifestate „life”. Adică „pe viu”.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Mai departe. Prin terminologia de persuasiune înţelegem acţiunea de a convinge într-un mod sau altul pe cineva să facă, sau, să aleagă un lucru. În speţă, persoana care decide o anumită direcţionare a diverselor tipuri de mesaje o face de cele mai multe ori în baza unor tipologii motivaţionale, care sfidează de multe ori logica, dar, mai mult, o face cu toată convingerea, prin <i>inducerea unei necesităţi aparent justificate</i> a acestui lucru.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Manipularea, pe toate nivelurile ei a fost folosită din cele mai vechi timpuri. În celebra lucrare <i>Arta rãzboiului</i> generalul chinez Sun Tzu oferă, fãrã a menţiona provenienţa argumentelor sale, câteva tehnici de manipulare, de care vorbeşte în lucrarea sa despre strategia militară a acelor vremuri.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Printre ele sunt menţionate cele de diversiune, intimidare, ambiguitate, înşelătorie, ascundere şi, oferă cititorului câteva sfaturi: <i>“dacã eş</i><i>ti capabil simuleazã incapacitatea; dacã eşti activ simuleazã inactivitatea; dacã</i> <i>eşti aproape fã sã creadã cã eş</i><i>ti departe şi invers; momeşte-l pe inamic pentru a-l prinde în capcanã,</i> <i>simuleazã dezordinea şi loveşte-l; evitã-l acolo unde este puternic; enerveazã-i şi demoralizeazã-</i><i>i trupele",</i> etc.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Oricare dintre elementele prezentate de Sun Tzu poate fi folosit şi aplicat fără nici un efort, în orice alt domeniu al existenţei în care, cineva doreşte să deţină o anumită formă de control.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Un alt „strateg” de excepţie al manipulării a fost Niccolo Machiavelli (1496 -1527), cel care a emis celebrul dicton: <i>„</i><i>scopul scuzã mijloacele"</i>, cu toate că în lucrãrile personale, <i>Principele</i> şi <i>Arta rãzboiului</i> a formulat şi stabilit anumite prerogative, drepturi şi principii, prin care stipulează că toate aceste precepte pot fi folosite de conducător numai în interesul statului. Nu şi în cel personal.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"><i> </i> <i>Tratatul de manipulare</i> alcătuit de R.V Joule şi J.L. Beauvois stabileşte, cumva, câţiva parametrii ai tehnicilor de manipulare atribuite unor caracteristici cu o sferă de acţiune comună, cum sunt: amorsarea, tehnica piciorului-în-uşă, cea a trântitului-uşii-în-faţă, etc.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Câteva cuvinte, pe scurt, despre fiecare în parte ne pot ajuta să înţelegem cum se manifestă fiecare acţiune de manipulare mentală şi psihologică.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Prima tehnică, <i>amorsarea</i> se manifestă atunci când în lipsa unor informaţii complete care induc o aparenţă mai puţin costisitoare, se ajunge la perseverarea într-o decizie de început a celui sau cea provocată care, în final va lua o a doua decizie, doar că acum în perfectă cunoştinţă de cauză. Mai pe româneşte vorbim despre afişarea unie minciuni pe care apoi o dezvăluim.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Piciorul-în-uşă, folosită foarte mult în mediul politic, face referire la obţinerea unui anume comportament a persoanei “ţintă”, la început fără probleme şi cu rol preparatoriu, a unei concesii aparent insignifiante, în împrejurări care facilitează un comportamentul favorabil. După care manipulatorul adresează o nouă cerere individului, însă de data aceasta mult mai costisitoare şi care altfel, nu ar fi fost realizată spontan.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Ce-a de-a treia tehnică, numită uşa-în-nas face referire la prezentarea prealabilă a unei cereri dificil de acceptat, foarte mult exagerată, pentru ca ulterior să se introducă o alta, avutã în vedere de la bun început, şi care culmea, pare moderată în raport cu prima. Evident că în acest fel ea are cu mult mai multe şanse de a fi acceptată.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Din nefericire, existenţa aceleiaşi surse de informare, prezentarea voit distorsionatã a evenimentelor poate amplifica la maxim efectele manipulãrii pentru că toate tehnicile de manipulare se bazeazã pe exploatarea necesitãţilor fundamentale ale oamenilor: nevoia de hranã, adãpost, de informare, de integrare într-un grup social. Ce se urmăreşte în mod constant este scufundarea individului în anonimat, pentru a-l face docil şi dispus a se supune regulilor impuse de autoritãţi, indiferent de forma sub care sunt percepute ele.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Aceste strategii şi tehnici manipulative sunt construite astfel încât în minimum de timp să se obţină maximum de control asupra comportamentului, gândirii ori sentimentelor subiecţilor, într-o anumitã situaţie socialã, ori de-a lungul unei perioade temporare specifice, pentru câştigarea unor avantaje materiale.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Dar, cel mai important factor este cel de deţinere a controlului şi puterii asupra individului într-un mod atât de covârşitor, încât acesta, redus la o incapacitatea de a acţiona -indusă artificial- să nu mai oferăâe nici o bătaie de cap celor care deţin forţa economică, strategică ori statală, în detrimentul absolut al celui care este controlat.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Câtă vreme povestea “hainelor împăratului”, a orgoliului uman funcţionează asupra psihicului -nepregătit de cele mai multe ori- tehnicile de manipulare nu pot fi decât însoţite de succes.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Cu cât un individ se preocupã mai mult de a nu fi luat drept incult, plictisitor, prost sau lipsit de orice talent, cu atât el este mai uşor de manipulat de cãtre cei care, în mod intenţionat îi procură astfel de preocupări, pentru a-l distrage de la gândurile şi întrebãrile lui fireşti.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Astfel încât apare o altă interpretare a termenului, care în sens general, reprezintă <i>“acţiunea de a determina un actor social (persoană, grup, colectivitate) să gândească şi/sau să acţioneze într-un mod compatibil cu interesele iniţiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune care distorsionează intenţionat adevărul, lăsând însă impresia libertăţii de gândire şi decizie”</i> (Serge Hutin)</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> În domeniul mass - media, manipularea este un subiect controversat şi aproape fiecare are o definiţie a acestui termen. Oamenii vor să manipuleze, cu toate că majoritatea dintre ei nu recunosc acest lucru şi de asemeni vor să nu cadă în capcana manipulatorilor.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Fenomenul atât de complex al comunicării de masă a cunoscut numeroase tipuri de definire şi numeroase perspective de clasificare. După cum afirmă Christian Wright<i>:</i> <i>”comunicarea de masă este orientată către audienţe largi, eterogene, care nu sunt cunoscute de către comunicator”, mesajele sunt transmise în mod public şi sunt calculate astfel încât să ajungă repede la public”.</i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Termenul de mass-media s-a format pe terenul anglofon prin sinteza dintre cuvântul englezesc <i>„</i><i>mass</i>”- care trimite la masa de consumatori ai acestor forme culturale şi, un cuvânt latin <i>„</i><i>media</i>” în forma sa de plural, care se referă la suportul pe care sunt fixate aceste mesaje.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Spre deosebire de influenţa de tip convingere raţională, prin manipulare nu se urmăreşte înţelegerea mai profundă şi mai corectă a situaţiei, ci inocularea unei înţelegeri convenabile, care recurge la inducerea în eroare cu argumente falsificate, dar şi la apelul palierelor emoţionale non-raţionale, astfel încât intenţiile reale ale celui care transmite mesajul rămân insesizabile celui care le primeşte.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> În urma citirii acestei definiţii, o întrebare care se naşte pentru mulţi dintre noi este: unde se termină argumentarea şi unde începe manipularea? Care este diferenţa?</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;">Philippe Breton susţine că atât manipularea cât şi argumentarea sunt părţi componente ale actului de convingere. Ceea face astfel delimitarea cel puţin controversată, dacă nu prea subiectivă pentru a deveni axiomatică.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Cu toate acestea se pot aduce în discuţie alte câteva diferenţieri interesante, cum ar fi aceea că argumentarea propune, în urma unor raţionamente solide, un punct de vedere, o părere, fără a-l forţa pe auditor să adere la ea, în timp ce actul manipulativ, esenţialmente unul disimulat, nu se dezvăluie exhaustiv pe sine, ci pretinde să convingă, dar nu prin logica corectă a argumentării sau prin adecvarea faptică a conţinutului.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Din punct de vedere politic, manipularea reprezintă o formă de impunere a intereselor unei clase, grup, colectivităţi, nu prin mijloacele coerciţiei, puterii, ci prin cele ideologice, prin inducere în eroare. Din acest motiv, recurgerea la manipulare în situaţiile divergenţelor de interese poate deveni o „cărămidă” solidă în societatea actuală şi reprezintă un instrument mai puternic decât folosirea forţei.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Herbert Marcuse este autorul unei ample analize a manipulării, considerată a fi un instrument esenţial al „<i>societăţii industriale de masă</i>”. El evidenţiază formele particulare pe care manipularea le ia în diferitele sfere ale vieţii sociale, cu începere de la cea politică, până la cea economică orientată către stimularea artificială a supraconsumului şi a consumului compensatoriu.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Manipularea produce efecte asupra individului sau grupurilor în grade diferite, pentru că îi lipseşte de ceva esenţial: capacitatea de a verifica, aprecia, interpreta şi evalua ceea ce le este transmis, de a trece informaţia prin propriul filtru critic. De calitatea tipologiei luat „în vizor” depinde reuşita manipulării.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Acţiunea împotriva ei trebuie să se adreseze, pe de o parte, manipulatorilor - pe care să-i descurajeze prin sancţiuni şi limitarea spaţiului de manevră, ori prin impunerea unor reguli de conduită socială adecvată, iar pe de altă parte, potenţialelor victime ale manipulării - prin întărirea lor psihică, prin informaţie şi educaţie şi prin dezvoltarea spiritului critic.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Bogdan Ficeac, autorul unui alt tratat asupra <i>Tehnicilor de Manipulare</i> afirmă că: <i>“În termenii psihologiei sociale se poate vorbi de manipulare atunci când o anume situaţie socială este creată premeditat pentru a influenţa reacţiile şi comportamentul manipulaţilor în sensul dorit de manipulator”.</i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Iar conform cu R.V. Joule şi J.L.Beauvois, în <i>Tratat</i>-ul lor <i>de manipulare</i>, în psihologia socială experimentală se pot întâlni numeroase studii în care cercetătorii determină oamenii, sub un pretext sau altul, să se comporte, în totală libertate, în mod diferit de cel în care s-ar fi comportat spontan.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> În totală libertate. Cum sună aşa ceva? Fie şi numai formularea unei astfel de propoziţii ar trebui să ne pună serios pe gânduri.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> </span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> </span></p> Ce nu ştiu românii despre Tratatul europeantag:insemneculturale.ning.com,2013-04-15:6515444:Topic:2319482013-04-15T06:55:04.882ZSorina Zotahttps://insemneculturale.ning.com/profile/SorinaZota
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"><b> </b> Istoria ne-a demonstrat - iar cine nu învaţă din propriile greşeli este nevoit să le repete - că principiul <i>„paşilor mărunţi</i>” a fost o armă redutabilă în arsenalul mai-marilor naţiunilor şi ai lumii.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Ca să înţelegem mult mai precis cum funcţionează acest principiu, trebuie să ne schimbăm unghiul, banal - de cele mai…</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"><b> </b> Istoria ne-a demonstrat - iar cine nu învaţă din propriile greşeli este nevoit să le repete - că principiul <i>„paşilor mărunţi</i>” a fost o armă redutabilă în arsenalul mai-marilor naţiunilor şi ai lumii.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Ca să înţelegem mult mai precis cum funcţionează acest principiu, trebuie să ne schimbăm unghiul, banal - de cele mai multe ori impus de alţii- al punctului de vedere. În felul ăsta sesizăm insesizabilul- adică mai precis, ce se află în spatele intenţiilor- care, aşa cum se cunoaşte prea bine, chiar şi atunci când sunt bune, ele devin, fără o bună cunoaştere a consecinţelor fiecărui act, doar „pavajul” care duce în iad.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Aşa şi cu acest Tratat al regulilor de aur – sau a bugetului echilibrat. Ideile şi principiile pe care le urmăreşte fac parte din drumul iniţial (sau al„iniţiaţilor” - sic!) care începe cu un pas mărunt. De ce tehnica în sine se numeşte cu „paşi mărunţi”?</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Cititorul neavizat sau chiar „nea` Gheorghe – cetăţeanul cinstit”- ca sa parafrazez o poetă contemporană- nu are cum să înţeleagă impactul- de cele mai multe ori devastator- <b><i><u>al consecinţelor</u></i></b>, la început aparent inofensive sau - culmea – cât se poate de bine intenţionate - ale aleşilor din conducerea unei naţiuni. Ori - şi mai important, ai unei Uniuni.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> De ce nu poate să-l înţeleagă??? În nici un caz pentru că nu ar fi inteligent sau înţelegător, ci pur şi simplu pentru că aceşti paşi mărunţi trec <u>NEOBSERVAŢI.</u></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Pentru că nu i se arată-demonstrează-expune-explicit ce înseamnă o anume hotărâre luată de alţii pentru el.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Mass media au titrat cu litere de-o şchioapă semnarea de către România - de parcă toată naţiunea s-ar fi dus în păr la Bruxelles şi-ar fi dat cu pixul pe hârtie, a <i>Tratatului fiscal European.</i> </span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Două dintre ţările aflate în Uniune <b><u>NU</u></b> au semnat - dar acest fapt este trecut la capitolul ”cantitate neglijabilă” din partea mijloacelor moderne de comunicare. Doar câteva site-uri online explică, destul de succint, de ce aceste două ţări nu au fost de acord cu semnarea lui.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Marea Britanie nu a dorit acest lucru pentru că nu a obţinut concesiile - nu se menţionează care- dorite de ea în domeniul financiar. Premierul Cehiei - Petr Necas - conştientizează clar că acest tratat nu aduce practic nici o îmbunătăţire faţă de ceea ce există deja în sfera reglementărilor cehe şi, lasă loc de un ”mai vedem noi”.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Ce aflăm la modul oficial de pe canalele televiziunilor şi nu numai?</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Că pentru România ”<i>s-a stabilit un compromis acceptabil şi că statele non euro vor putea participa la discuţii ori de câte ori vor exista probleme de interes general pentru piaţa unică”.</i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> În condiţiile în care, conform publicaţiei online <i>Capital</i> „<i>la finele lui 2011,</i> (probabil n.n.) <i>fiecare angajat cu contract de muncă din România avea de returnat către bănci peste 5.800 de euro.”</i> ni se aruncă în faţă afirmaţia halucinantă că <i>”iluzia trăirii pe datorie s-a spulberat nu numai în România ci şi în întreaga Uniune.”</i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Asta după ce toate guvernele succedate până acum au aruncat în aer orice posibilitate de dezvoltare economică, pentru ca românul ”cetăţeanul cinstit” să fie nevoit a se împrumuta la bănci spre a avea unde pune capul pe pernă- a se citi a avea o locuinţă- sau a-şi achita întreţinerea. Care într-un fel sau altul, creşte parcă exponenţial, ca într-o filmare redată la viteză mare.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Prin luna februarie 2012, Preşedintele ţării încă nu descoperise nici o sursă din care să „taie” pentru suplimentarea pensiilor şi a salariilor - din care guvernul hotărâse cu ceva timp în urmă să ia- şi din şomaj la fel- fără să mai pună înapoi nimic, iar domnia sa- la modul oficial- trăgea speranţă să nu mai ajungă la mâna FMI-ului.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Astfel încât a ajuns să ne consoleze cu faptul că <i>”România are cea mai mică datorie pe cap de locuitor din Uniune (97, 8 miliarde) din care 22 de miliarde fac parte din datoria publică, iar restul este privată. Dar sistemul bancar românesc este solid.”</i> Tot Preşedintele este cel care şi-a călcat cel mai greu pe inimă când a anunţat măsurile care s-au luat. Aşa încât <i>„România este acum într-un echilibru fragil.”</i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Ca să facem o mică exemplificare, cât se poate de empirică- adică bazată pe experienţă şi experiment- să ne aducem aminte de faptul că, aşa cum scriam într-un articol precedent, <i><u>complexitatea aparentă şi forţată a instituţiilor financiare nu constituie altceva decât o mască. Totul este o mască. Întreg jargonul financiar este o mască întreţinută de a o aparentă matematică intimidantă, care provoacă o plictiseală şi o nepăsare ciudată tuturor celor care trăiesc în interiorul sistemului ridicat de şi pentru o mână de oameni, autodeclaraţi conducătorii lumii, în condiţiile în care mai bine de 50% din populaţia planetei trăieşte cu mai puţin de doi dolari pe zi. Sau în jur de, să zicem încă – actualul- un euro.</u></i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Guvernul vorbeşte literalmente sus şi tare despre consultarea societăţii civice pentru luarea deciziilor în ceea ceea ce o priveşte – adică a populaţiei. Cu toate acestea <u>societatea civilă nu este şi nu a fost- încă- niciodată întrebată ce părere are cu privire la un ditamai Tratatul semnat de aleşii săi.</u></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Dar haideţi să creăm o situaţie imaginară.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Să presupunem că România depăşeşte cu puţin- cu foarte puţin „regula de aur” - deficitul bugetar. Şi face acest lucru fără nici o rea intenţie, fără să vrea, adică este – vorbim ipotetic - supusă secetei sau inundaţiilor care ne caută parcă cu lumânarea teritoriul de atâţia ani. Cum economia noastră este bazată pe agricultură, rezultanta invariabilă ar fi că foarte mulţi oameni, agricultorii- ar fi afectaţi de acestea.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Problemele vizând Tratatul pot apare din oficiu, fără ca cei din Uniune să ridice nici măcar un deget în privinţa asta. Culmea şi paradoxul acestui Tratat este faptul că atunci când avem mai multă nevoie de ajutor primim de fapt o pedeapsă: aceea a „regulii de aur”. Este foarte adevărat că în Tratat se menţioneză undeva, foarte succint, că în situaţiile independente de voinţa noastră se pot aduce adăugiri şi poate exista o oarecare înţelegere. Dar cine determină acest grad de înţelegere?</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Dacă privim situaţia din unghiul unui contract încheiat între noi ca ţară şi Uniune <u>constatăm perplecşi că de fapt nu există nici un soi de câştig în el, că de fapt acest contract este unul foarte prost.</u></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Să luăm lucrurile metodic, sau băbeşte cum se spune în popor. De ce folosim aici cuvântul „contract”? Simplu. Pentru că Preşedintele ţării a semnat un <i>contract</i>. Redau din <i>TRATATUL PRIVIND STABILITATEA, COORDONAREA ŞI GUVERNANŢA ÎN CADRUL UNIUNII ECONOMICE ŞI MONETARE ÎNTRE...</i> După care urmează toate ţările semnatare, care câteva rânduri mai jos sunt numite <i>„în continuare „părţile contractante.”</i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> <b><u>Orice contract încheiat între două părţi –indiferent ce părţi - presupune un câştig pentru fiecare parte implicate. </u></b></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Ce obţinem ca „premiu” dacă ne respectăm partea noastră de contract? Nimic. Dar absolut nimic. Dacă nu ne respectăm partea noastră suntem penalizaţi. Dar dacă- totuşi- ne-o respectăm??? Regula paşilor mici se insinuează în tot ce ţine de acest Tratat. Acum ni se pun nişte condiţii la modul general, condiţii care în viitor pot ajunge pe post de „zid” legislativ dacă cineva încearcă să riposteze la nivel macro. Poate în viitorul -cine ştie? foarte apropiat, se găseşte un suflet mare pentru poporul ăsta mic. Poate că vrea cu adevărat şi mai poate face ceva. Dacă are deja în faţă un „zid” fortificat de legi, posibilitatea de mişcare devine probabil redusă.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> <b><u>De aceea este atât de importantă orice hotărâre luată- aparent- la nivel micro.</u></b></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Să luăm alt exemplu ilustrativ al aspectelor Tratatului european.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Să înlocuim Uniunea europeană cu ţara noastră, iar România din Tratat cu judeţele sau primăriile de judeţe. Dacă primăriile – recte România – nu-şi respectă, cum era înainte de `89 „cincinalul” – atunci Statul – recte Uniunea Europeană - vine şi penalizează judeţenele?????</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Sau altă ilustrare: dacă minorităţile din România ar fi conduse în tot ceea ce fac de Statul român, oare nu ar considera ele că acest lucru este de fapt o imixtiune la nivel de ţară în treburile lor interne???</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Un altul: dacă în cadrul firmelor particulare ar veni Statul român să decidă cum să se organizeze financiar, nu ar fi acest lucru de fapt o dictatură mascată????</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Nu asta face - subtil de tot - Uniunea Europeană cu statele care au semnat acest Tratat - prin şi cu ajutorul regulii paşilor mici”?????</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Cineva ar putea să ne explice cum că asta aduce stabilitatea monedei europene- euro. Atunci vin şi eu şi întreb ceva ce mă macină de mult: de când până când, dar mai ales de ce??? ne raportăm la nivelul monedei euro?</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Majoritatea serviciilor: Telecom, gaze, Electrica, etc. sunt calculate în euro - de ce atunci românul nu este totuşi- nici pe departe- plătit în euro??? Lui i se smulge leul calculat la nivelul euro ca şi când ar fi fost normal ca pe vremea lui Ceauşescu, românul să-şi plătească dările la nivelul dolarului de atunci, corect??? Numai că românul era plătit în lei şi-şi plătea dările TOT ÎN LEI.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Nu suntem ţară cu monedă euro. Redau ţările menţionate în Tratat: <i>”MENŢIONÂND că Regatul Belgiei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Irlanda, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Italiană, Republica Cipru, Marele Ducat de Luxemburg, Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacia şi Republica Finlanda sunt părţi contractante a căror monedă este euro...”</i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"><i> </i> Unde apare numele României??????</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Cu alte cuvinte România- <u>deşi NU este ţară cu monedă euro</u> - ca parte contractantă are obligativitatea, conform Titlurilor III şi IV din Tratat, de a respecta prin <i>Pactul bugetar</i> din Titlul III, mai precis: <i><u>“calendarul... (care) va fi propus de către Comisia Europeană, fiind luate în considerare riscurile pentru sustenabilitate specifice fiecărei ţări. şi incluzând o analiză a cheltuielilor <b>din care se deduc măsurile discreţionare privind veniturile,</b> în concordanţă cu Pactul de stabilitate şi de creştere revizuit; “</u></i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Dacă Comisia Europeană decide că ţara noastră are <i>“deviaţii semnificative de la obiectivul pe termen mediu sau de la strategia de ajustare pentru atingerea acestuia, se <u>declanşează automat un mecanism de corecţie. Mecanismul include obligaţia părţii contractante vizate de a pune în aplicare măsuri pentru corectarea deviaţiilor într-un termen stabilit.”</u></i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Este sau nu imixtiune în suveranitatea financiară a ţării?</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> </span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Să vedem însă mai departe.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"><i> “Regulile prevăzute la alineatul (1) <b><u>produc efecte în dreptul intern al părţilor contractante</u></b> cel târziu în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, <b><u>prin intermediul unor dispoziţii cu forţă juridică obligatorie şi caracter permanent, de preferinţă constituţionale</u></b>, sau garantând în alt mod respectarea şi aderarea pe deplin la acestea pe tot parcursul proceselor bugetare naţionale”</i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Înţelegem de aici că acest Tratat ne poate modifica inclusiv Constituţia??? Cu caracter... <b>permanent???</b></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Mai departe.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> <i>“Părţile contractante instituie la nivel naţional mecanismul de corecţie menţionat la alineatul (1) litera (e) pe baza unor principii comune care <b><u>sunt propuse de Comisia Europeană şi vizează, în special, tipul, amploarea şi durata acţiunii de corecţie care trebuie întreprinsă, inclusiv în cazul circumstanţelor excepţionale,</u></b> precum <b><u>şi rolul şi independenţa instituţiilor responsabile la nivel naţional de monitorizarea respectării regulilor prevăzute la alineatul (1).”</u></b></i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> “<i>O parte contractantă care face obiectul unei proceduri de deficit excesiv... în temeiul tratatelor pe care se întemeiază <b><u>Uniunea Europeană instituie un program de parteneriat bugetar şi economic care include o descriere detaliată a reformelor structurale ce trebuie introduse şi puse în aplicare pentru a asigura o corecţie durabilă şi efectivă a deficitului său excesiv. Conţinutul şi formatul acestor programe sunt definite în dreptul Uniunii Europene”.</u></b></i> </span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Nu al României.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> <b><i><u>“Acestea vor fi înaintate Consiliului Uniunii Europene şi Comisiei Europene pentru aprobare şi vor fi monitorizate în contextul procedurilor de supraveghere existente în cadrul Pactului de stabilitate şi de creştere.</u></i></b> <i>Punerea în aplicare a programului de parteneriat bugetar şi economic, precum şi a planurilor bugetare anuale conforme acestuia, <b><u>vor fi monitorizate de Consiliul Uniunii Europene şi de Comisia Europeană. “Sumele impuse unei părţi contractante a cărei monedă este euro sunt vărsate Mecanismului european de stabilitate. În celelalte cazuri, plăţile sunt vărsate la bugetul general al Uniunii Europene”</u></b></i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Să mergem mai departe la Titlul IV.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Este vorba despre COORDONAREA POLITICILOR ECONOMICE ŞI DE CONVERGENŢĂ. <i>“În vederea evaluării comparative a celor mai bune practici şi a cooperării (...) părţile contractante se asigură de faptul că toate reformele majore de politică economică pe care le planifică vor fi discutate ex ante şi, după caz, coordonate între părţi. <b><u>Respectiva coordonare implică instituţiile Uniunii Europene în conformitate cu dreptul Uniunii Europene”</u></b></i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Haideţi să vedem ce înseamnă <b><i><u>ex ante</u></i></b>. Ex ante înseamnă: <i>“Efectele cererii pe termen scurt, ce apar ca o consecinţă a deciziilor politice de creştere a veniturilor şi a cheltuielilor legate de iniţiativele politicii de coeziune. <b><u>Prin efectele multiplicatorilor, acestea se vor propaga în toate componentele consumului intern (investiţii totale, consum privat, importuri etc.) şi în componentele output-ului intern şi ale venitului naţional.</u></b> Analiza <b><u>nu trebuie însă să se limiteze la efectele pe termen scurt, ci mai degrabă să îşi îndrepte atenţia asupra influenţelor pe termen lung ale politicii de coeziune, de stimulare a ofertei potenţiale.</u></b>”</i>(din <i>Evaluarea ex-ante 1. Impactul macroeconomic)</i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Adică exact ce spuneam despre lipsa de atenţie la tactica paşilor mărunţi. Şi mai pe înţelesul cetăţeanului cinstit, <b><u>Comisia Europeană, prin intermediul acestui Tratat are dreptul de a decide în privinţa investiţiilor interne şi externe.</u></b></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Dacă cumva vreuneia dintre semnatarele acestui Tratat îi vine ideea colosală de a se abţine de la măsurile impuse de Uniune, i se aminteşte imediat că <i>“părţile contractante, în calitate de state membre ale Uniunii Europene, <b><u>trebuie să se abţină de la orice măsură care ar putea pune în pericol realizarea obiectivelor Uniunii</u></b> în cadrul uniunii economice, în special de la practica acumulării datoriei în afara conturilor administraţiei publice. “</i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Cu alte cuvinte, binele Uniunii este mai presus decât binele ţării.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Subtilităţile acestui Tratat semnat în numele României, pe care <u>guvernanţii NU ni le-au supus atenţiei sunt suficient de multe ca să dea de gândit.</u> Ele se pot rezuma în câteva idei fundamentale foarte limpezi.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;">1. Obiectivul principal al şefilor de stat şi guverne este acela de a incorpora Tratatul cât mai curând posibil.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;">2. Uniunea Europeană este direct interesată de <b><i><u>“consolidarea supravegherii economice şi bugetare a statelor membre afectate</u></i></b> <i><u>sau ameninţate de dificultăţi grave în ceea ce priveşte stabilitatea lor financiară şi privind dispoziţii comune pentru <b>monitorizarea şi evaluarea proiectelor de planuri bugetare</b> şi pentru asigurarea corectării deficitelor excesive ale statelor membre”.</u></i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;">3. Uniunea Europeană capătă- în caz de Doamne-fereşte- drept de veto asupra investiţiilor interne şi externe ale naţiunii aflate într-un deficit bugetar mai mare decât cel menţionat de Comisia Europeană şi asupra <b><i><u>“coordonării planurilor de reformă majoră a politicii economice ale statelor membre.” </u></i></b></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;">4. Comisia Europeană poate cere <b><i><u>“raportarea ex ante a planurilor de contractare a datoriei publice,(...) care să detalieze reformele structurale pentru statele membre care fac obiectul unei proceduri de deficit excesiv, precum şi la coordonarea planurilor de reformă majoră a politicii economice ale statelor membre.”</u></i></b></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;">5. Comisia Europeană îşi arogă <i><u>“introducerea, pentru statele membre (...) a unui nou set de obiective pe termen mediu în concordanţă cu limitele stabilite în prezentul tratat“</u></i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Dar dacă o face pe termen mediu cu siguranţă are în vedere şi termenul lung.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;">6. Comisia Europeană menţionează, în special, că include o <i><u>analiză a cheltuielilor din care se deduc măsurile discreţionare privind veniturile, <b>în concordanţă cu dispoziţiile legislaţiei Uniunii Europene, în special cu Regulamentul (CE) nr. 1466/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind consolidarea supravegherii poziţiilor bugetare şi supravegherea şi coordonarea politicilor economice, (Pactul de stabilitate şi de creştere revizuit).</b></u></i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Aici apare subordonarea României Uniunii, adică fix ce spunea cineva despre semnarea acestui Tratat şi anume că este: „<i>ziua în care am cedat către păpuşarii “europeni” suveranitatea economică. Oficial!”</i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;">7. Comisia Europeană decide obligativitatea ca <i>“părţilor contractante (...) să transpună „regula privind un buget echilibrat” în sistemele lor juridice naţionale <u>prin intermediul unor dispoziţii obligatorii, permanente şi de preferinţă constituţionale, <b>competenţa ar trebui să îi revină Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în conformitate cu articolul 273 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.”</b></u></i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Cu alte cuvinte, ţara noastră nu are nimic de spus vis-à-vis de măsurile coercitive.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;">8. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene are competenţa, în baza articolului 260 din <i>Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene</i> <b><i><u>„de a impune unui stat membru al Uniunii Europene care nu a respectat o hotărâre judecătorească pronunţată de aceasta plata unei sume forfetare sau a unei penalităţi cu titlu cominatoriu”</u></i></b></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Ca să înţeleagă şi românul cetăţean cinstit cum stă treaba cu forfetara şi titlul cominatoriu explic aici, conform <i>Dicţionarului Explicativ Român</i> şi din <i>Dicţionarul Juridic Rubinian</i> sensul acestor noţiuni: sume forfetare- „<i><u>sume băneşti pe care debitorul este obligat, prin hotărâre judecătorească, să le plătească creditorului, pentru fiecare zi de întârziere sau raportat la alte unităţi de timp, până când îşi execută obligaţia sa în natură...”. „Impozite şi taxe locale stabilite în suma globală<b>; modalitate de finanţare a comerţului exterior care utilizează în mod combinat mai multe tehnici bancare bazate pe operaţiunile cunoscute de scontare; în practică se întâlneşte în special la exportul de obiective complexe sau la exportul de servicii.”</b></u></i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Titlul cominatoriu este o <i><u>„măsură luată de un organ de justi</u></i><i><u>ț</u></i><i><u>ie; constrângerea unei persoane- entitate naţională în cazul nostru de la comiterea sau ab</u></i><i><u>ț</u></i><i><u>inerea de la săvâr</u></i><i><u>ș</u></i><i><u>irea unui fapt; bani ce urmează a se plăti periodic de către o persoană până la achitarea obliga</u></i><i><u>ț</u></i><i><u>iei ce îi revine; a amenin</u></i><i><u>ț</u></i><i><u>a; care amenin</u></i><i><u>ț</u></i><i><u>ă cu pedeapsa.”</u></i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;">9. Tot Comisia Europeană instituie un criteriu pentru fiecare semnatar, privitor la <u>stabilirea cuantumului sumei forfetare sau al penalităţii cu titlu cominatoriu impuse în cadrul articolului respectiv.</u></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> <u>Deci Curtea Uniunii alege suma forfetară.</u> Aşa ajungem la afirmaţia Preşedintelui după sosirea de la Bruxelles conform căreia: <b><i><u>”Exporturile noastre vor scădea.. dacă nu găsim alte pieţe”.</u></i></b></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;">10. În privinţa Guvernanţei în zona euro. Prin articolul 12, Comisia Europeană decide că: „<i>Şefii de stat sau de guvern ai părţilor contractante, altele decât cele a căror monedă este euro, care au ratificat prezentul tratat, participă la dezbaterile din cadrul reuniunilor (...) <b><u>privind competitivitatea părţilor contractante, modificarea arhitecturii globale a zonei euro şi a regulilor fundamentale care i se vor aplica în viitor.”</u></b></i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Şi atunci să ne punem întrebarea legitimă, aşa cum a făcut şi premierul Cehiei: cu ce ne ajută efectiv pe noi românii acest Tratat???? </span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Ce câştigăm din acest Tratat???</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Dar mai ales: CU CE NE ALEGEM PE TERMEN LUNG IN URMA SEMNĂRII UNUI ASTFEL DE TRATAT????????</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> </span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> </span></p>
<p align="right"></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> </span></p> TIMIDITATEA ÎNGERULUI DE PAZĂtag:insemneculturale.ning.com,2013-01-12:6515444:Topic:1667422013-01-12T10:12:35.904ZDORNEANU EDUARDhttps://insemneculturale.ning.com/profile/DORNEANUEDUARD
<p><span>În ultima vreme toată lumea a dat interviuri: pinguinii arctici, vulpea păcălită de extratereştrii, autogolul lui Bănel Nicoliţă, sosia apocalipsei, etc. Subiectele acestor zile au fost incinerarea şi copiii din flori. Personaje ciudate, sunt gata să explice lumii întregi cât de supărat este Dumnezeu când un om refuză să putrezească în pământ. Conform dogmelor oficiale, este un mare păcat refuzul de a fi condus la cimitir cu prapuri de care atârnă colaci cât o roată de tractor sau să…</span></p>
<p><span>În ultima vreme toată lumea a dat interviuri: pinguinii arctici, vulpea păcălită de extratereştrii, autogolul lui Bănel Nicoliţă, sosia apocalipsei, etc. Subiectele acestor zile au fost incinerarea şi copiii din flori. Personaje ciudate, sunt gata să explice lumii întregi cât de supărat este Dumnezeu când un om refuză să putrezească în pământ. Conform dogmelor oficiale, este un mare păcat refuzul de a fi condus la cimitir cu prapuri de care atârnă colaci cât o roată de tractor sau să te lipseşti de rugăciunile care îţi deschid toate uşile veşniciei. Instituţiile religioase au primit exclusivitate pentru a tranzita sufletele decedaţilor, iar dacă aceştia renunţă la tipicul înmormântărilor, eternitatea poate fi compromisă. Charon nu primeşte în luntrea lui decât persoanele spovedite, miruite şi având contribuţiile anuale către biserică achitate. Sinucigaşii şi cei care au fost incineraţi sunt pasaţi diavolului, care îi duce într-o ligă inferioară unde, fiecare meci se desfăşoară în aburi de pucioasă şi urlete de durere.</span><br/><span>Sper ca în viitor, fiecare om care urmează să îşi dea obştescul sfârşit să primească în timp util ( minim 30 de zile) o înştiinţare oficială venită din partea BOR din care să afle data exactă a morţii. Odată cu primirea notificării, omul poate achita taxele de înmormântare, poate lua legătura cu firmele de pompe funebre agreate de cler şi poate dona o parte din avere pentru construirea catedralelor în care te mântuieşti la comandă.</span><br/><span>Îngerul de pază a renunţat să mai comunice cu oamenii. Rugăciunile se spun cu ochii închişi şi pumnii strânşi. Binenţeles, că Dumnezeu nu poate fi cumpărat nici cu bani, nici cu obiceiuri semibarbare. Este timpul să conştientizăm ce este sacru şi ce este inutil în credinţa noastră. Altfel, urmaşiilor noştri de peste câteva generaţii le va fi ruşine cu noi. . .</span></p> Rolul sioniştilor in cele doua războaie mondialetag:insemneculturale.ning.com,2012-08-10:6515444:Topic:631722012-08-10T09:24:06.537ZIonel Mony Constantinhttps://insemneculturale.ning.com/profile/IonelMonyConstantin
<p><em>Articol preluat din revista Lumea nr. 7/2010</em><br></br><em>Titlul original: "Discurs ţinut în 1961 de Benjamin H. Freedman, consilierul preşedintelui Woodrow Wilson, despre rolul sioniştilor in cele doua războaie mondiale"</em></p>
<p>Benjamin H. Freedman, evreul care a spus adevarul, dezvaluind adevaratele intrigi si motive ale celui de al Doilea Razboi Mondial.</p>
<p>Aici, în Statele Unite, sionistii si coreligionarii lor detin un control total asupra guvernului nostru. Din foarte…</p>
<p><em>Articol preluat din revista Lumea nr. 7/2010</em><br/><em>Titlul original: "Discurs ţinut în 1961 de Benjamin H. Freedman, consilierul preşedintelui Woodrow Wilson, despre rolul sioniştilor in cele doua războaie mondiale"</em></p>
<p>Benjamin H. Freedman, evreul care a spus adevarul, dezvaluind adevaratele intrigi si motive ale celui de al Doilea Razboi Mondial.</p>
<p>Aici, în Statele Unite, sionistii si coreligionarii lor detin un control total asupra guvernului nostru. Din foarte multe motive (prea multe si prea complexe pentru a le analiza acum), sionistii si coreligionarii lor conduc aceste State Unite, precum niste monarhi absoluti ai acestei tari.</p>
<p>Veti putea, evident, considera ca este o afirmatie foarte vaga, dar permiteti-mi sa va descriu ce s-a petrecut în timp ce noi dormeam.</p>
<p>Ce s-a petrecut? Întâi s-a petrecut primul razboi mondial, care a izbucnit în 1914. Mai sunt putini oameni de vârsta mea care-si amintesc lucrul acesta. Acest razboi a fost purtat într-o tabara de catre Marea Britanie, Franta si Rusia, si, în cealalta tabara, de catre Germania, Austro-Ungaria si Turcia. În doar doi ani, Germania practic câstigase acel razboi: nu doar „de iure”, ci chiar „de facto”. Submarinele germane, care au fost o surpriza pentru întreaga lume, nimicisera toate convoaiele din Atlantic. Marea Britanie ramasese fara munitii pentru soldatii ei, cu alimente doar pentru o saptamâna, dupa care a urmat foametea.</p>
<p>În aceeasi perioada, armata franceza era zguduita de rebeliuni. Francezii pierdusera 600 000 de tineri pe Somme, în timpul defensivei de la Verdun. Armata ruseasca înregistra dezertari masive, oamenii îsi luau jucariile si plecau acasa; rusii nu-l iubeau pe Tar. Armata italiana era si ea pe cale de a se prabusi. Nu se trasese un singur foc pe teritoriul Germaniei. Niciun singur soldat inamic nu trecuse frontiera în Germania. Si, cu toate acestea, Germania era cea care oferea Angliei conditiile pacii. Germania oferea Angliei o pace negociabila pe care juristii o numesc „status quo ante basis”. Aceasta înseamna „sa dam razboiul deoparte si sa consideram totul asa cum a fost înainte ca razboiul sa înceapa”. Deci Anglia, în vara lui 1916, începuse sa analizeze aceste propuneri si înca în mod serios. Nici nu prea avea de ales. Era una din doua: sa accepte o pace negociabila, pe care Germania o oferea cu generozitate, sau sa continue un razboi inutil pâna la nimicirea totala.</p>
<p>În timp ce aceste evenimente aveau loc, sionistii din Germania (care-i reprezentau de fapt pe sionistii din estul Europei) au mers la Ministerul de razboi britanic si – aici voi fi foarte laconic pentru ca povestea este lunga, dar am toate documentele care dovedesc afirmatiile mele – au spus: „Uitati cum stau lucrurile: înca mai puteti câstiga acest razboi. Nu trebuie sa va predati. Veti putea câstiga acest razboi, daca Statele Unite ar deveni aliatii vostri”. La vremea respectiva Statele Unite nu erau implicate în razboi. Eram proaspeti, eram tineri, eram bogati, eram puternici. Sionistii au spus Angliei: „Va garantam ca vom aduce Statele Unite în acest razboi ca aliat al vostru, sa lupte de partea voastra, cu conditia sa ne promiteti Palestina pentru dupa victorie”.</p>
<p>Cu alte cuvinte, ei facusera urmatorul târg: „Vom aduce SUA în razboi ca aliat al vostru. Pretul pe care trebuie sa-l platiti este Palestina, dupa ce anihilati Germania, Austro-Ungaria si Turcia”. Anglia avea tot atâta drept sa promita cuiva Palestina, asa cum SUA ar fi avut dreptul sa promita, de exemplu, Japonia Irlandei, pentru vreun motiv oarecare. Este absolut absurd ca Marea Britanie, care nu a avut niciodata vreo legatura sau vreun interes sau vreun drept asupra a ceea ce se numea Palestina, sa foloseasca aceasta tara precum moneda de schimb oferita sionistilor pentru serviciul lor de a aduce SUA în razboi. Cu toate acestea Marea Britanie a facut aceasta promisiune sionistilor, în octombrie 1916.</p>
<p>Si, la putin timp dupa acest moment – si nu stiu câti dintre dumneavoastra îsi mai amintesc – Statele Unite, care erau în cvasi-totalitate pro-germane, au intrat în razboi împotriva Germaniei, de partea Marii Britanii. Am afirmat ca SUA erau în cvasi-totalitate pro-germane, deoarece ziarele americane erau controlate de evrei, bancherii americani erau evrei si, în general, mass-media americana apartinea evreilor; iar ei, acesti evrei, erau pro-germani. Erau pro-germani, deoarece foarte multi dintre ei proveneau din Germania si doreau sa vada o Germanie care-l va distruge pe Tar. Evreii nu-l iubeau pe Tar si nu doreau sa vada Rusia câstigând razboiul.</p>
<p>Acesti bancheri evrei-germani, precum Kuhn Loeb si alte banci celebre americane refuzasera sa finanteze Anglia sau Franta, chiar si cu un dolar. Ei au stat deoparte spunând: „Câta vreme vedem Franta si Anglia aliate cu Rusia – nici un cent!” În schimb, acesti bancheri au pompat bani în Germania, luptând în acest mod alaturi de Germania, în speranta de a vedea Rusia îngenunchiata si Tarul anihilat. Acum, aceiasi evrei, când au vazut nesperata posibilitate de a obtine Palestina, au mers în Anglia si au facut acest târg. Si, la vremea respectiva, aceasta a dus o schimbare totala de atitudine, exact ca un semafor care trece de pe rosu pe verde.</p>
<p>Dupa ce toate ziarele americane fusesera pro-germane, explicând despre dificultatile întâmpinate de catre Germania în razboiul dus împotriva Angliei, deodata, pentru aceleasi ziare, germanii nu mai erau buni. Germanii erau ticalosi. Germanii erau numiti „huni”. Germanii executau surori ale Crucii Rosii. Germanii taiau mâinile bebelusilor. La putin timp dupa acest moment, Woodrow Wilson a declarat razboi Germaniei. Sionistii din Londra au telegrafiat în SUA judecatorului Louis Bradeis (de la Curtea Suprema de Justitie), spunându-i. „Du-te acum si fa presiuni asupra presedintelui Wilson. Noi obtinem de la Anglia ce dorim. Acum e rândul tau sa faci presiuni asupra presedintelui Wilson sa aduca în razboi Statele Unite”.</p>
<p>Iata cum au intrat în razboi Statele Unite ale Americii. America nu avea niciun interes în acel razboi. America avea la fel de mult interes în acel razboi ca cineva care ar trebui sa fie pe luna în aceasta seara, în loc sa fie în patul lui. Pentru contextul Primului Razboi Mondial, nu a existat niciun sens ca America sa fie implicata în acel razboi.</p>
<p>Dupa ce noi, americanii, am intrat în razboi, sionistii au mers în Marea Britanie si au spus: „Ei bine, noi ne-am îndeplinit obligatiile din acord. Hai acum sa vedem ceva scris care sa ne arate ca veti respecta târgul si ca ne veti da Palestina dupa razboi”. Ei atunci nu stiau daca razboiul va mai dura un an sau zece ani. Asa ca s-au gândit sa conceapa „o chitanta”. Iar „chitanta” a luat forma unei scrisori, care a fost însa redactata într-un limbaj foarte criptic, astfel încât lumea sa nu-si poata da seama despre ce e vorba. Aceasta scrisoare a fost denumita Declaratia Balfour.</p>
<p>Declaratia Balfour nu era deci decât promisiunea Marii Britanii de a plati sionistilor pretul efortului lor de a aduce SUA în razboi. Deci aceasta celebra Declaratie Balfour, despre care tot auzim vorbindu-se, este la fel de falsa ca o bancnota de trei dolari. Si nu cred ca as fi putut demonstra acest lucru mai mult decât am facut-o.</p>
<p>De aici au început necazurile. Statele Unite au intrat în razboi. Statele Unite au strivit Germania. Când razboiul a luat sfârsit si germanii au mers la Paris pentru Conferinta de Pace, acolo se aflau 117 evrei: era delegatia condusa de catre Bernard Baruch. Eu am fost acolo: e normal deci ca stiu. Ce s-a întâmplat apoi? Evreii, în cadrul Conferintei de Pace, în timp ce taiau în felii Germania si împarteau bucati Europa natiunilor care aveau si ele pretentii, au spus: „Ce-ar fi sa ni se dea noua Palestina?” Dupa care au scos în public, în fata germanilor (care nu stiau nimic), Declaratia Balfour. Si, în acea clipa, germanii au înteles ca fusesera învinsi si obligati sa plateasca înspaimântatoarele reparatii de razboi, numai din cauza faptului ca sionistii dorisera Palestina si fusesera decisi sa o obtina, prin orice mijloace.</p>
<p>Evenimentele acestea ne conduc la un alt punct interesant al istoriei. Când germanii au realizat ce se petrece, au fost evident indignati. Trebuie precizat ca, pâna în acel moment, în nicio tara a lumii, evreii nu erau mai confortabil instalati decât în Germania. Era acolo domnul Rathenau – un personaj la fel de important în finantele si industria Germaniei cum era Bernard Baruch la noi. Era domnul Balin, care detinea doua mari linii maritime – North German Lloyd’s si Hamburg-American Lines. Era domnul Bleichroder, bancherul familiei Hohenzollern. În Hamburg era familia de evrei Warburg, detinatori ai celor mai mari banci comerciale ale lumii. Evreii traiau foarte bine în Germania, fara îndoiala. Deci germanii au avut tot dreptul sa gândeasca: „Iata, într-adevar, tradare!”.</p>
<p>A fost o tradare care poate fi comparata cu urmatoarea situatie ipotetica. Sa presupunem ca SUA ar fi în razboi cu URSS. Si ca noi învingem. Si ca le spunem rusilor: „Stiti ceva, hai sa uitam toata tarasenia. Va oferim o pace negociabila”. Si deodata China comunista ar intra în razboi, ca aliata a URSS. Iar implicarea Chinei ar duce la înfrângerea noastra. O înfrângere dureroasa, cu un cortegiu de reparatii pe care imaginatia unui om nu le poate concepe. Apoi imaginati-va ca, dupa înfrângerea noastra, am afla ca tocmai chinezii de la noi ne-au tradat. Ca e vorba de propriii nostri chinezi. Ca ei ne-au tradat si ca, prin ei, China comunista a fost ademenita în razboi împotriva noastra. Care ar fi atunci atitudinea noastra, a americanilor fata de cetatenii nostri de origine chineza? Probabil niciun chinez nu si-ar mai arata fata pe strazile Americii. Si nu ar fi destui stâlpi de iluminat si copaci, pentru a ne ocupa de ei. Imaginati-va deci, cum v-ati simti…</p>
<p>Ei bine, asta au simtit germanii fata de evrei. Fusesera asa de draguti cu ei: din 1905 încoace, dupa ce prima revolutie comunista esuase în Rusia si evreii trebuisera sa fuga de acolo, toti luasera calea Germaniei. Iar germanii le oferisera azil. Germanii i-au tratat cu respect. Si acum evreii vândusera Germania, doar pentru motivul ca doreau Palestina, pentru a crea acolo „un stat evreu”.</p>
<p>Nahum Sokolov, precum si toate marile personalitati de care stiti ca sunt legate azi de sionism, în 1919, 1920, 1921, 1922 si 1923, au scris în toate articolele lor (si presa era plina de afirmatiile lor) ca sentimentul antievreiesc din Germania a aparut numai dupa ce poporul german a aflat de interventiile evreiesti în scopul aducerii în razboi a Statelor Unite, însisi evreii au recunoscut acest lucru.</p>
<p>Antievreismul german nu a aparut din cauza ca germanii, în 1919, au descoperit ca un pahar cu sânge de evreu e mai gustos decât Coca-Cola sau berea müncheneza. Nu era, în plus, nici vorba de un resentiment religios. Era ceva totalmente politic. Era ceva totalmente economic. Orice, dar nu religios.</p>
<p>Nimanui nu-i pasa, în Germania de atunci, de faptul ca evreul merge acasa, trage storurile si spune „Shema’Israel” în loc de „Tatal Nostru”. Resentimentele evreiesti mereu crescânde în Germania interbelica nu s-au datorat decât unui lucru: germanii îi considerau pe evrei raspunzatori de înspaimântatoarea lor înfrângere militara. Iar primul razboi mondial a fost pornit împotriva Germaniei fara niciun motiv de care Germania sa fie responsabila. Germanii nu aveau nicio vina decât una: vina de a avea succes. Germanii creasera o flota puternica, germanii creasera comertul mondial.</p>
<p>Nu trebuie sa uitam ca, pe vremea Revolutiei Franceze, Germania era constituita din 300 de orase-stat, principate, ducate si asa mai departe. 300 de entitati politice separate. Iar aceste entitati, pe timpul lui Napoleon si Bismarck, au fost reunite într-un stat unic. Pentru ca, în urmatorii 50 de ani, Germania sa devina una dintre marile puteri ale lumii. Marina germana rivaliza cu cea a Marii Britanii; comertul si afacerile germane erau de talie mondiala; Germania surclasa pe oricine; Germania producea produsele cele mai bune.</p>
<p>Si care a fost rezultatul acestor lucruri? O conspiratie între Anglia, Franta si Rusia, pentru a o demola. Nu exista un singur istoric pe lumea aceasta care sa gaseasca motivul plauzibil pentru care aceste trei state au decis sa stearga Germania de pe harta, din punct de vedere politic.</p>
<p>Sa revenim la situatia de dupa primul razboi mondial. Dupa ce descoperisera ca evreii purtau vina înfrângerii tarii lor, resentimente puternice s-au dezvoltat în germani. Dar niciun fir de par de pe capul vreunui evreu nu a fost atins. Profesorul Tansill de la Universitatea Georgetown (care a avut acces la multe documente de la Departamentul de Stat) citeaza un raport semnat Hugo Schonfedt, un evreu trimis de catre Cordell Huli, în 1933, în Germania, ca sa inspecteze asa-zisele lagare de detinuti în perfecta stare de sanatate si pline de comunisti. E drept, multi dintre ei erau evrei, dar aceasta pentru ca, întâmplator, la vremea respectiva, circa 98% din comunistii Europei erau evrei. Tot în acele lagare se mai aflau si preoti, si ministri, si masoni, toti banuiti de afiliatii internationale.</p>
<p>Acum, niste reamintiri istorice necesare: în 1918-1919, comunistii au preluat puterea în Bavaria, pentru câteva zile. Rosa Luxemburg si Karl Liebknecht si alti evrei au reusit sa preia puterea guvernamentala pentru trei zile. De fapt Kaiserul, când a încheiat razboiul, a fugit în Olanda, deoarece banuia ca cei ce vor prelua puterea în Germania vor fi comunistii si ca el va fi executat, asa cum patise Tarul. Asa ca si-a cautat refugiu în Olanda.</p>
<p>Apoi însa, dupa ce amenintarea comunista în Germania a fost anihilata, evreii au încercat sa reintre în vechile posturi, iar germanii au început sa lupte împotriva lor în toate modurile, dar fara sa se atinga de vreun fir de par al vreunui evreu german. Lupta de atunci a germanilor împotriva evreilor era similara cu lupta noastra împotriva delincventilor de pe vremea Prohibitiei. Nu era deci o lupta cu pistoale.</p>
<p>Si, nu uitati, la acea vreme existau între 80 si 90 milioane de germani contra a numai 460 000 evrei. Numai 0,5% din populatia Germaniei era evreiasca. Si, cu toate acestea, evreii erau cei care controlau presa, precum si cea mai mare parte a economiei germane (actionasera în momentul prabusirii marcii si practic cumparasera tot ce se putea cumpara).</p>
<p>Evreii au încercat sa ascunda acest lucru: tradarea poporului german si adevarata cauza a resentimentelor germanilor. Germanii au demarat actiuni împotriva evreilor, organizând o discriminare globala. Practic evreii au fost îndepartati din structurile nivelurilor sociale, asa cum noi americanii i-am îndeparta, de îndata, pe chinezi sau negri sau catolici sau pe oricine care s-ar afla în tara si care ne-ar fi tradat inamicului nostru, aducându-ne în fata unei înfrângeri umilitoare.</p>
<p>Dupa o vreme, evreii lumii au organizat o conferinta la Amsterdam. În iulie 1933, evrei din toate colturile lumii s-au reunit în acest oras. Si acei evrei au spus Germaniei: „Îl concediati pe Hitler si instalati fiecare evreu în postul pe care-l detinea, fie el comunist sau nu. Nu ne puteti trata asa. Noi, evreii lumii, lansam aici acest ultimatum împotriva voastra!” Va puteti imagina ce au raspuns germanii…</p>
<p>Ce au facut în aceasta situatie evreii? Dupa ce Germania refuzase sa se predea ultimatumului evreimii mondiale, lucrarile Conferintei de la Amsterdam au fost întrerupte si Samuel Untermeyer, seful delegatiei americane si presedinte al conferintei, a revenit în SUA! Aici el a mers de pe vapor direct la studiourile de radio CBS, de unde a rostit urmatoarele cuvinte: „Evreii lumii declara azi razboi sfânt împotriva Germaniei. Ne aflam din aceasta clipa angajati într-un conflict sacru împotriva germanilor. Si îi vom înfometa pâna se vor preda. Vom organiza un boicot mondial împotriva lor. Si aceasta îi va distruge, deoarece ei depind de comertul mondial în cadrul afacerilor de export”. Era o realitate: doua treimi din alimentele necesare Germania trebuia sa le importe, pe baza a ceea ce Germania exporta. Implicit deci, fara export doua treimi din germani ar fi pierit de foame.</p>
<p>În aceasta declaratie, tiparita în New York Times, pe 7 august 1933, Untermeyer mai declara, cu îndrazneala: „Acest boicot va fi autoapararea noastra. Chiar presedintele Roosevelt ne-a recomandat aceasta metoda, în cadrul lui National Recovery Administration”. Va reamintesc ca aceasta era entitatea apartinând de programul New Deal si care putea declara, în context juridic, un stat apt de a fi boicotat economic.</p>
<p>Imediat s-a instalat boicotul economic mondial al Germaniei, un boicot atât de asiduu, încât pe niciun raft de magazin al lumii nu mai puteai gasi un produs având inscriptionat Made in Germany. Un membru al conducerii retelei de magazine Woolworth mi-a marturisit ca, atunci, au trebuit sa arunce în râu farfurii si ceramica germana în valoare de milioane de dolari. Magazinele cu marfa germana erau, la rândul, lor boicotate si cetatenii pichetau cu pancarte pe care scria „Hitleristii!” sau „Asasinii!” – asa cum se face uneori în Sud.</p>
<p>Într-un magazin Macy (retea condusa, paradoxal, de familia evreiasca Strauss), o femeie a gasit o pereche de ciorapi vechi de 20 ani, cu eticheta Made in Germany. Imediat magazinul a fost boicotat si pichetat de sute de cetateni cu pancarte antihitleriste. În timp ce acestea se petreceau în lume, repet, în Germania nimeni nu se atinsese de un fir de par al vreunui evreu. Nu exista suferinta în rândul evreilor. Nu exista foamete. Nu erau crime. Nimic.</p>
<p>Evident, germanii au spus: „Cine sunt aceste persoane care declara boicot împotriva noastra si ne aduc oamenii în somaj si ne fac sa ne înghete industria?! Cine sunt ei, ca sa ne faca asa ceva?!”. Erau evident indignati. Unii au început sa picteze zvastici pe magazinele evreilor. Lucru normal. De ce s-ar fi dus un german sa-si dea banii unui proprietar de magazin din aceeasi etnie cu cei care îi înfometau tara prin embargoul mondial, pentru a face Germania sa îngenuncheze si apoi sa vina sa-i dicteze cine sa fie premierul sau cancelarul? Era ridicol. Boicotul mondial a mai continuat ceva timp.</p>
<p>Dar, de-abia în 1938, când un tânar evreu polonez a împuscat un diplomat german în ambasada Germaniei din Paris, germanii au devenit într-adevar duri cu evreii din Germania. Astfel au aparut vitrinele sparte si luptele de strada si tot ce cunoastem.</p>
<p>Acum, cu toate ca nu-mi place cuvântul «antisemitism» (pe care-l consider un nonsens), dar dumneavoastra va spune ceva, îl voi utiliza în continuare. Dupa cum vedem, supremul motiv pentru care în Germania a explodat antisemitismul si resentimentele împotriva evreilor era responsabilitatea lor pentru izbucnirea primului razboi mondial si boicotarea mondiala a Germaniei. Si, în final, se vede ca ei deveneau autorii celui de-al doilea razboi mondial, pentru ca deja lucrurile nu mai puteau fi controlate si era absolut necesar ca germanii si evreii sa-si încruciseze sabiile într-un razboi care avea sa decida odata pentru totdeauna cine va supravietui si cine va pieri.</p>
<p>În acea perioada, traiam în Germania si stiam ca germanii decisesera ca Europa urma sa fie sau crestina sau comunista; nu exista cale de mijloc. Si germanii se decisesera: aveau sa încerce sa mentina o Europa crestina, pe cât posibil. Si au început reînarmarea.</p>
<p>În noiembrie 1933, SUA au recunoscut oficial Uniunea Sovietica. URSS devenea foarte puternica, iar Germania si-a dat seama ca, „daca nu suntem puternici, curând vine si rândul nostru”. Asa cum azi, în America, spunem „daca nu suntem puternici, curând vine si rândul nostru”. Iar guvernul nostru cheltuieste 84 miliarde de dolari pentru aparare. Si aparare împotriva cui? Aparare împotriva a 40 000 de mici evrei care au luat puterea la Moscova, dupa care, prin varii metode, au obtinut comanda în atâtea tari ale lumii.</p>
<p>Ce putem face noi, azi, în pragul celui de-al treilea razboi mondial? Daca actionam rapid, poate salvam niste vieti care ar putea fi ale fiilor nostri. Fiii dvs. ar putea fi chiar în seara aceasta chemati sub arme si dvs. nu stiti, asa cum englezii nu au stiut în 1916, în Londra, ca sionistii faceau un târg cu cabinetul de razboi britanic, pentru a le trimite cei mai buni copii sa moara într-un razboi absurd ca toate razboaiele. Dar cine a stiut de asta în SUA, la vremea respectiva? Nimeni.</p>
<p>Nimanui în SUA nu i se permitea sa stie asta. Dar cine a stiut sigur? Presedintele Wilson a stiut. Colonelul House a stiut. Alti oameni din interior au stiut. Ma întrebati daca eu am stiut? Ceva idei aveam, pentru ca eram omul de legatura al lui Henry Morgenthau Sr., în 1912, în timpul campaniei în care Wilson a fost ales, si circulau zvonuri prin birouri la vremea aceea. Eram omul de încredere al lui Morgenthau, care era presedintele Comitetului de finantare, eram omul de legatura între el si Rollo Wells, trezorierul.</p>
<p>Deci am asistat la sedintele lor, cu presedintele Wilson în capul mesei. Toti ceilalti erau acolo si îi auzeam cum îl bombardeaza pe presedinte cu chestiunea impozitelor si a situatiei grave a lui Federal Reserve Bank si îi auzeam cum îl îndoctrineaza pe presedintele nostru cu teorii sioniste. Judecatorul Brandeis si presedintele erau acolo si vorbeau, îi vad si acum, aproape unul de altul, la fel de lipiti ca degetele unei mâini. Presedintele Wilson, când venise la discutii sa afle despre ce este vorba, era la fel de nestiutor ca un nou-nascut.</p>
<p>Asa am fost noi, americanii, atrasi în primul razboi mondial, în timp ce dormeam cu totii. Ne-am trimis copiii în Europa, pentru a fi macelariti! Dumneavoastra stiti ce fac evreii de Ziua Iertarii, care credeti ca este asa de sacra pentru ei? Eu stiu, pentru ca am fost unul din ei. Ceea ce spun nu este din auzite. Sunt aici sa va prezint fapte.</p>
<p>În Ziua Iertarii, ca evreu, intri în sinagoga si rostesti o ruga, singura ruga care te obliga sa ramâi în picioare. Aceasta ruga scurta se repeta de trei ori: ea se numeste Kol Nidre. Ruga se refera la un acord pe care-l faci în clipa aceea cu Atotputernicul Dumnezeu, în sensul ca orice promisiune, declaratie sau juramânt pe care-l vei face în urmatoarele 12 luni sa fie nul si neavenit. Juramântul nu va fi juramânt; promisiunea nu va fi promisiune. Acestea nu vor avea nicio valoare.</p>
<p>Cu atât mai mult, Talmudul reaminteste evreului ca ori de câte ori face o promisiune sau un juramânt, sa nu uite ca legamântul facut sub Kol Nidre, de Ziua Iertarii, îl scuteste de respectarea lor.</p>
<p>Deci, cât de mult ne putem noi baza pe loialitatea evreilor? Ne putem baza pe loialitatea lor la fel de mult cât s-au bazat germanii pe loialitatea lor, în 1916. Si, fara îndoiala, noi, americanii, vom avea aceeasi soarta pe care au avut-o germanii, si din aceleasi motive.<br/>Benjamin H. Freedman</p>
<p>Benjamin H. Freedman a fost una dintre cele mai uimitoare, dar si contradictorii personalitati ale secolului trecut. Nascut în 1890, acesta a fost un om de afaceri evreu de succes în New York City, fiind principalul actionar al companiei Woodbury Soap. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, a întrerupt contactul cu organizatiile evreiesti si si-a petrecut restul vietii cheltuind o mare parte din averea sa evaluata la cel putin 2,5 milioane dolari, pentru a prezenta opiniei publice structurile de putere ale evreilor care dominau Statele Unite. De aceea marturiile sale sunt extrem de valoroase, deoarece provin chiar din interiorul celor mai înalte nivele ale organizatiilor evreiesti si masinatiunilor acestora puse la cale pentru a-si câstiga si mentine puterea asupra natiunii americane. Freedman a lucrat alaturi de Bernard Baruch, Samuel Untermeyer, Woodrow Wilson, Franklin Roosevelt, Joseph Kennedy, John F. Kennedy si multe alte personalitati de vaza ale societatii americane.</p>
<p>Discursul pe care l-am redat cititorilor nostri a fost tinut în 1961, la Hotelul Willard din Washington DC, si publicat la acea vreme de Commori Sense. Despre actualitatea mesajului sau nu e cazul sa va convingem. E suficient sa parcurgeti cu atentie discursul sau.<br/> Prelucrare de Karen Miller</p> De poţi să râzi ca prostul când altul te repedetag:insemneculturale.ning.com,2012-08-08:6515444:Topic:616532012-08-08T20:55:17.314ZIonel Mony Constantinhttps://insemneculturale.ning.com/profile/IonelMonyConstantin
<p></p>
<p>(Parodie după Anti-Dacă de Kostas Varnalis)</p>
<p></p>
<p>De poţi să râzi ca prostul când altul te repede<br></br> Şi hăhăind pe “sticlă” pe toţi ajungi să-i cerţi,<br></br> De nu nu mai crezi pe nimeni şi nimeni nu te crede,<br></br> De n-ai întors vreodată coperta unei cărţi</p>
<p></p>
<p>De nu eziţi o clipă un rău să-nfăptuieşti,<br></br> Şi-ţi promovezi odrasla în posturi pe nedrept,<br></br> De-ţi place în dreptate, cu ură să loveşti,<br></br> Şi vrei să pari, în public, martir şi…</p>
<p></p>
<p>(Parodie după Anti-Dacă de Kostas Varnalis)</p>
<p></p>
<p>De poţi să râzi ca prostul când altul te repede<br/> Şi hăhăind pe “sticlă” pe toţi ajungi să-i cerţi,<br/> De nu nu mai crezi pe nimeni şi nimeni nu te crede,<br/> De n-ai întors vreodată coperta unei cărţi</p>
<p></p>
<p>De nu eziţi o clipă un rău să-nfăptuieşti,<br/> Şi-ţi promovezi odrasla în posturi pe nedrept,<br/> De-ţi place în dreptate, cu ură să loveşti,<br/> Şi vrei să pari, în public, martir şi înţelept,</p>
<p></p>
<p>De vinzi intreaga flotă şi-ţi sărăceşti poporul,<br/> Şi numai interesul îţi este unic ţel,<br/> De ţi-ai schimbat stăpânul şi treci cu-nvingătorul,<br/> Trădând, fără ruşine, pe amândoi la fel;</p>
<p></p>
<p>De îţi prezinţi minciuna cu vorbă iscusită<br/> Drept adevăr, să-nşele mulţimea oarbă, şi,<br/> Când toată născocirea in vânt e risipită,<br/> Tu dând pe toţi la dracu', ştii altele scorni,</p>
<p></p>
<p>De poţi să tai la oameni, umila lor simbrie<br/> Şi ţara pe tarabă s-o vinzi la primul semn<br/> Când multe generaţii plătind o datorie,<br/> Doar tu să fii plătitul, găseşti că-i drept şi demn,</p>
<p></p>
<p>De –ţi storci cu ochii-n lacrimi, şi mintea ta, şi nervii,<br/> Îmbătrînit în rele, să pui iar biruri noi,<br/> Ca sub nehotărâre, noi să trăim ca servii,<br/> Când toţi vor azi schimbare, doar tu strigi: Înapoi!</p>
<p></p>
<p>De singur, în mulţime, te crezi cel mai semeţ,<br/> Si-n faţa Uniunii îngenunchezi slugarnic,<br/> Pe prietenii de astăzi, privindu-i cu dispreţ<br/> Te faci că ţii la dânşii, dar îi înşeli amarnic,</p>
<p></p>
<p>Dacă nu pierzi momentul, ca să mai faci un rău,<br/> Zdrobind in fibra ţării şi ultimul atom<br/> Vei fi iar Preşedinte cu tot folosul său,<br/> Ales in fruntea noastră, dar niciodată OM.</p>
<p></p> Distihtag:insemneculturale.ning.com,2012-08-02:6515444:Topic:571352012-08-02T17:27:54.892ZGirel Barbuhttps://insemneculturale.ning.com/profile/GirelBarbu
<p>Ponta şi cu Useleul,</p>
<p>Jupoaie de piele, leul!</p>
<p>Ponta şi cu Useleul,</p>
<p>Jupoaie de piele, leul!</p>