Discuţii LITERATURĂ PATRIOTICĂ - ÎNSEMNE CULTURALE2024-03-29T08:45:41Zhttps://insemneculturale.ning.com/groups/group/forum?groupUrl=literatura-patriotica-si-de-atitudine-civica&feed=yes&xn_auth=noDobrogeatag:insemneculturale.ning.com,2017-08-26:6515444:Topic:9425682017-08-26T12:42:13.725ZGabriel Cristeahttps://insemneculturale.ning.com/profile/GabrielCristea
<p>Miroase-a stepă și a cimbrișor,</p>
<p>pe verdele platou al lumii fermecate,</p>
<p>unde zefirul miresmele uitate</p>
<p>le răspândește, cu păpădiile în zbor.</p>
<p> </p>
<p>Miroase-a vânt ce-aduce ploaia,</p>
<p>pe colnice umbrite de fantasme,</p>
<p>ce norii gri le plăsmuiesc în basme</p>
<p>și ni le-aduc cu Baba Ghionoaia.</p>
<p> </p>
<p>Miroase-a Feți-Frumoși și-a apă vie,</p>
<p>de prin pădurile cu păsări cântătoare,</p>
<p>și unde ugerul de stâncă, cu reci izvoare,</p>
<p>hrănește…</p>
<p>Miroase-a stepă și a cimbrișor,</p>
<p>pe verdele platou al lumii fermecate,</p>
<p>unde zefirul miresmele uitate</p>
<p>le răspândește, cu păpădiile în zbor.</p>
<p> </p>
<p>Miroase-a vânt ce-aduce ploaia,</p>
<p>pe colnice umbrite de fantasme,</p>
<p>ce norii gri le plăsmuiesc în basme</p>
<p>și ni le-aduc cu Baba Ghionoaia.</p>
<p> </p>
<p>Miroase-a Feți-Frumoși și-a apă vie,</p>
<p>de prin pădurile cu păsări cântătoare,</p>
<p>și unde ugerul de stâncă, cu reci izvoare,</p>
<p>hrănește pământul, ca să-l reînvie.</p>
<p> </p>
<p>Miroase a sidef și-a briza mării,</p>
<p>pe dunele cu șerpuiri de vânturi,</p>
<p>pe litoraluri și-n călătoare gânduri,</p>
<p>ce-aduc serenitate cu blândul val al zării.</p>
<p> </p>
<p>Miroase-a reavăn și a luturi,</p>
<p>pe-ntinse maluri de ape istriene,</p>
<p>pe care frumoase și june Sânziene,</p>
<p>le-mpodobesc cu zbor de fluturi.</p>
<p> </p>
<p>Miroase-a soare și a floarea lui,</p>
<p>din câmpuri sfințite cu pâinile de aur,</p>
<p>pe care Dumnezeu, asemeni unui faur,</p>
<p>le-a copt cu dragostea pământului.</p> Faci infarct și poți să moritag:insemneculturale.ning.com,2016-09-18:6515444:Topic:8533292016-09-18T16:09:44.953ZElena Mititeluhttps://insemneculturale.ning.com/profile/ElenaMititelu
<p><b>Faci infarct și poți să mori</b></p>
<p> </p>
<p>Cin’ te mai conduce, Țară,</p>
<p>dacă-n „beci” ca la congrese,</p>
<p>unul intră, altul iese,</p>
<p>zilnic… aceeași gargară!</p>
<p> </p>
<p>Dacă unii-s autori,</p>
<p>și-au scris cărți ca Făt Frumos,</p>
<p>cu-a lor legi, așa s-au scos.</p>
<p>Faci infarct și poți să mori!</p>
<p> </p>
<p>Ce simt cei parlamentari,</p>
<p>când văd pensii de trei lei,</p>
<p>dacă-ntre ei… hoți, mișei,</p>
<p> își votează pensii mari?!</p>
<p> </p>
<p>Cei…</p>
<p><b>Faci infarct și poți să mori</b></p>
<p> </p>
<p>Cin’ te mai conduce, Țară,</p>
<p>dacă-n „beci” ca la congrese,</p>
<p>unul intră, altul iese,</p>
<p>zilnic… aceeași gargară!</p>
<p> </p>
<p>Dacă unii-s autori,</p>
<p>și-au scris cărți ca Făt Frumos,</p>
<p>cu-a lor legi, așa s-au scos.</p>
<p>Faci infarct și poți să mori!</p>
<p> </p>
<p>Ce simt cei parlamentari,</p>
<p>când văd pensii de trei lei,</p>
<p>dacă-ntre ei… hoți, mișei,</p>
<p> își votează pensii mari?!</p>
<p> </p>
<p>Cei din parlament fumează,</p>
<p>au votat legea, ce dacă?!</p>
<p>Fumătorii ce să facă,</p>
<p>asta chiar că-i enervează!</p>
<p> </p>
<p>Azi te-ntrebi: „Ce prost să fii,</p>
<p>să muncești, că-ți dau degeaba?!</p>
<p>Să nu ai nimic, e treaba…</p>
<p>„Să trăiți!” Atât să știi!!</p>
<p> </p>
<p>Te distrezi, copii mulți faci</p>
<p>și îi lepezi în spital,</p>
<p>dacă, n-ați dat de-un canal.</p>
<p>Să-i creșteți? „Suntem săraci!”</p>
<p> </p>
<p>Rău doare copiii dați,</p>
<p>în cămin sau plasament,</p>
<p>cât sunt mici - părinții-absent!</p>
<p>Mari, de ce-i mai căutați?!</p>
<p> </p>
<p>Dacă zilnic îți duci veacul,</p>
<p>cu copii mulți, fără masă,</p>
<p>lenea e la ea acasă,</p>
<p>Nu-i păcat să spui… săracul!?</p>
<p> </p>
<p>Dacă zi de zi cerșești,</p>
<p>celor mici poți fi exemplu,</p>
<p>pentru ei mai ești un templu,</p>
<p>când tu munca ocolești?!</p>
<p> </p>
<p>Doamne, cine să conducă,</p>
<p>să aibă grijă de țară,</p>
<p>să alunge viața-amară,</p>
<p>dacă toți își fac nălucă?!</p>
<p> </p>
<p>Dacă fac legile bune,</p>
<p>lenea să nu-ncurajeze,</p>
<p>apoi, cine să-i voteze,</p>
<p>cine să le cânte-n strune?!</p>
<p> </p>
<p>Legi, doar pentru ei își fac,</p>
<p>să-aibă după ce se-ascunde,</p>
<p>cum s-o scoată și pe unde,</p>
<p>când sunt prinși cu mâța-n sac.</p>
<p> </p>
<p>Ce-i doare de tine, Țară,</p>
<p>De școală, infrastructură,</p>
<p>Sănătate-agricultură…</p>
<p>Că pământu-i prins în gheară?!</p>
<p> </p>
<p> </p>
<p> ***</p>
<p> </p>
<p>În genunchi, să te convingă,</p>
<p>dacă-n față-ți cad nebunii,</p>
<p>să-i crezi că-s mai buni ca unii…</p>
<p>Toți vor doar… osul să lingă?!</p>
<p> </p>
<p>Cuget, nu dorm, ce să spun,</p>
<p>nu pot să mă motivez</p>
<p>ca să știu pe cin’ votez,</p>
<p>nu văd cine-ar fi mai bun!</p>
<p>E. M. 14-09-2016</p>
<p> </p>
<p> </p> Țară, dulce Țarătag:insemneculturale.ning.com,2016-02-21:6515444:Topic:8032632016-02-21T18:44:12.890ZElena Mititeluhttps://insemneculturale.ning.com/profile/ElenaMititelu
<p><b>Țară, dulce țară</b></p>
<p><b> </b></p>
<p>Țara mea iubită, vatră de comori,</p>
<p>Astăzi vitregită, de-a tale valori,</p>
<p> </p>
<p>Fost-ai apărată, de-ai tăi patrioți,</p>
<p>Astăzi ești trădată, de-o mână de hoți,</p>
<p> </p>
<p>Astfel ești vândută, la oricare ceas,</p>
<p>Fiece redută, cade pas cu pas.</p>
<p> </p>
<p>Străinii te calcă, ai noștri mișei,</p>
<p>Rup câte o halcă și-o împart cu ei.</p>
<p> </p>
<p>Protejați de lege, dorm în parlament,</p>
<p>Cine-i înțelege… sunt la…</p>
<p><b>Țară, dulce țară</b></p>
<p><b> </b></p>
<p>Țara mea iubită, vatră de comori,</p>
<p>Astăzi vitregită, de-a tale valori,</p>
<p> </p>
<p>Fost-ai apărată, de-ai tăi patrioți,</p>
<p>Astăzi ești trădată, de-o mână de hoți,</p>
<p> </p>
<p>Astfel ești vândută, la oricare ceas,</p>
<p>Fiece redută, cade pas cu pas.</p>
<p> </p>
<p>Străinii te calcă, ai noștri mișei,</p>
<p>Rup câte o halcă și-o împart cu ei.</p>
<p> </p>
<p>Protejați de lege, dorm în parlament,</p>
<p>Cine-i înțelege… sunt la tratament?!</p>
<p> </p>
<p>Se trezesc sărmanii, din somn tresărind,</p>
<p>Când se umplu anii, voturi’le cerșind.</p>
<p> </p>
<p>Și guvernul doarme, cufundat în vis,</p>
<p>Când Tu gemi de foame, căzută-n abis.</p>
<p> </p>
<p>DNA-u-i știe, drum le pregătesc,</p>
<p>Cărțile să-și scrie, în “beciul domnesc”.</p>
<p> </p>
<p>Azi destinul țării, Țară de-asistați,</p>
<p>E ca valul mării, dus de birocrați.</p>
<p> </p>
<p>Țara mea bogată, Țară de “titrați”,</p>
<p>Viitoru-ți, iată, e-n handicapați.</p>
<p> </p>
<p>E-n copiii străzii, în cei ce dau vot,</p>
<p>Tu să cazi iar prădă, unui alt complot.</p>
<p> </p>
<p>Cine o să vină, după derbedei,</p>
<p>Cu tine să țină și cu fii tăi?</p>
<p> </p>
<p>Că ți-au scos afară, a tale valori,</p>
<p>Țară, dulce Țară, se-ntorc! N-o să mori!!</p>
<p> </p>
<p>O să cadă hoții, a noastră vei fi,</p>
<p>Vom lupta cu toții și te vom cinsti!!</p>
<p>E. M. 26-01-2016</p>
<p> </p> Nu îngrășați pământul cu oameni!tag:insemneculturale.ning.com,2015-11-21:6515444:Topic:7688652015-11-21T19:10:59.213ZVasilisia Lazărhttps://insemneculturale.ning.com/profile/VasilisiaLazar
<p></p>
<p></p>
<p><font class="font-size-3" face="andale mono, times">Vă dezbrăcaţi dimineţile înaintea răsăritului,</font></p>
<p><font class="font-size-3" face="andale mono, times">astfel încât ziua începe fără nuanţe intermediare:</font></p>
<p><font class="font-size-3" face="andale mono, times">cu-acelaşi cer mereu acoperit</font></p>
<p><font class="font-size-3" face="andale mono, times">şi-aceeaşi pâine trudnic plămădită.…</font></p>
<p></p>
<p></p>
<p></p>
<p></p>
<p><font class="font-size-3" face="andale mono, times">Vă dezbrăcaţi dimineţile înaintea răsăritului,</font></p>
<p><font class="font-size-3" face="andale mono, times">astfel încât ziua începe fără nuanţe intermediare:</font></p>
<p><font class="font-size-3" face="andale mono, times">cu-acelaşi cer mereu acoperit</font></p>
<p><font class="font-size-3" face="andale mono, times">şi-aceeaşi pâine trudnic plămădită.</font></p>
<p></p>
<p><font class="font-size-3" face="andale mono, times">Singuri şi fără orizonturi,</font></p>
<p><font class="font-size-3" face="andale mono, times">rătăciţi într-o lume</font></p>
<p><font class="font-size-3" face="andale mono, times">în care Dumnezeu a ales să fiţi punte.</font></p>
<p><font class="font-size-3" face="andale mono, times">Vi s-au cocoşat spinările de-atâtea îngenuncheri.</font></p>
<p></p>
<p><font class="font-size-3" face="andale mono, times">Pacienţi incurabili ai aceluiaşi sanatoriu,</font></p>
<p><font class="font-size-3" face="andale mono, times">murmurând înăbuşit gemete prelungi,</font></p>
<p><font class="font-size-3" face="andale mono, times">arar vă mai permiteţi o renovare,</font></p>
<p><font class="font-size-3" face="andale mono, times">când ferestrele din trup scârţâie prelung.</font></p>
<p></p>
<p><font class="font-size-3" face="andale mono, times">De pe obrajii uscaţi vi se preling amintirile altui timp,</font></p>
<p><font class="font-size-3" face="andale mono, times">clipiri fără lumină aşteaptă plângerea nopţii,</font></p>
<p><font class="font-size-3" face="andale mono, times">când visele vor repara totul.</font></p>
<p></p>
<p><font class="font-size-3" face="andale mono, times">Suflete amorţite şi triste,</font></p>
<p><font class="font-size-3" face="andale mono, times">nu trăiţi doar pentru a uita înfrângerile!</font></p>
<p><font class="font-size-3" face="andale mono, times">Culegeţi scânteia luptei din ochii ascunşi sub glie,</font></p>
<p><font class="font-size-3" face="andale mono, times">Căutaţi în inimă dorinţa de-a trăi!</font></p>
<p><font class="font-size-3" face="andale mono, times">Că viaţa nu e doar <em>zădărnicie</em>…</font></p>
<p></p>
<p></p> Ritualul colindătorilor ce vestesc Naşterea Domnuluitag:insemneculturale.ning.com,2014-12-22:6515444:Topic:6555132014-12-22T20:20:47.218ZIon Nălbitoruhttps://insemneculturale.ning.com/profile/IonNalbitoru
<p align="center"><b> </b></p>
<p> </p>
<p>După ce copiii treceau pe la fiecare familie cu colindiţa şi îşi împărţeau banii, se retrăgeau la casele lor şi aşteptau cu nerăbdare în sânul familiei sosirea grupurilor de colindători mari. </p>
<p>Grupurile de colindători mari erau formate din 6-14 persoane. De regulă se strângeau cât mai mulţi deoarece colindele erau lungi şi pretenţiile gazdelor deosebite, încât ca să nu obosească şi să nu răguşească, ceea ce ar fi periclitat calitatea cântecelor,…</p>
<p align="center"><b> </b></p>
<p> </p>
<p>După ce copiii treceau pe la fiecare familie cu colindiţa şi îşi împărţeau banii, se retrăgeau la casele lor şi aşteptau cu nerăbdare în sânul familiei sosirea grupurilor de colindători mari. </p>
<p>Grupurile de colindători mari erau formate din 6-14 persoane. De regulă se strângeau cât mai mulţi deoarece colindele erau lungi şi pretenţiile gazdelor deosebite, încât ca să nu obosească şi să nu răguşească, ceea ce ar fi periclitat calitatea cântecelor, grupul se împărţea în două subgrupuri numite PEUCI. În afară de colinda de la fereastră când intrau în gospodăria omului şi cea de la plecare, celelalte colinde le cântau pe strofe, pe rând. O strofă o cânta o peucă, apoi următoarea strofă cealaltă peucă şi aşa mai departe până terminau colinda respectivă. Între cântări luau o scurtă pauză, timp în care schimbau cuvinte cu gazdele, serveau prăjituri şi cozonac sau câte un pahar cu vin sau cu ţuică de cele mai multe ori fiartă ca să-i încălzească când ieşeau afară în ger.</p>
<p>Vom lua ca model de desfăşurare al acestui ritual pe cel mai vechi grup care a funcţionat în Brezoiul propriu-zis, cel condus de Tică Tudoran şi coordonat de Ion Lăcătuşu zis şi Baronu. Diferenţa de vârstă între cel mai bătrân şi cel mai tânăr era pe acea vreme de vreo 30 de ani. Aşa se făcea trecerea treptată şi preluarea ştafetei fără ca grupul să se destrame, ci să fie în permanenţă reîmprospătat şi cu un repertoriu mereu îmbogăţit. Din grup mai făceau parte Gică Gurgui, Ion Berbece, Achim Berbece, Gheorghe Borcan, Spiridon Florea, Mircea Vărăticeanu, Petrică Ungureanu, Nelu Efrim, Trache Vărăticeanu şi Nelu Fuerescu. Dintre membrii acelui grup doar doi mai sunt în viaţă, cei mai tineri pe vremea aceea, Mircea Vărăticeanu şi Nelu Fuerescu.</p>
<p>De regulă începeau colindul de la Gura Lotrului (confluenţa cu Oltul) şi înaintau către Brezoi, trecând pe la fiecare gospodărie în parte, continuau pe Valea Satului şi terminau pe Vultureasa.</p>
<p>Colindul de la poartă era diferit înainte sau după miezul nopţii.</p>
<p>Astfel la poartă, la uşă sau fereastră se cânta înainte de miezul nopţii, colindul uzual:</p>
<p> </p>
<p><b>Scoală, scoală ăl domn bun </b></p>
<p> </p>
<p>Scoală, scoală domnuri bune, <i>Lerui Doamne!</i></p>
<p>C-a trecut de miez de noapţi </p>
<p>Cântătorii şi-au cântat <i>Lerui Doamne!</i></p>
<p>Popa-n toacă că şi-a dat, </p>
<p>Zori dalbe revărsară <i>Lerui Doamne!</i></p>
<p>Din ziori soare răsar, </p>
<p>Şi soarele-i în trei raze. <i>Lerui Doamne!</i></p>
<p>Din una rază drum de rază </p>
<p>Razmă-n vărful munţilor <i>Lerui Doamne!</i></p>
<p>Prin crucile brazilor, </p>
<p>Doilea rază drum de-o rază <i>Lerui Doamne!</i></p>
<p>Razmă-n poala codrului </p>
<p>Prin târlele oilor <i>Lerui Doamne!</i></p>
<p>Dau în jocul mieilor </p>
<p>Treilea rază drum de-o rază <i>Lerui Doamne!</i></p>
<p>Razmă-n cruci dalbe fereştri </p>
<p>Din fereastră intră-n casă <i>Lerui Doamne!</i></p>
<p>Şi din casă-n masa toată </p>
<p>Ceşti domni buni se deşteptară. <i>Lerui Doamne!</i></p>
<p>Lor prea bine le părea, </p>
<p>Frumos casa luminară <i>Lerui Doamne!</i></p>
<p>Frumos masa-mpodobea: </p>
<p>C-o vadră de vin pe masă <i>Lerui Doamne!</i></p>
<p>Şi-un colac de grâu curat </p>
<p>C-o coastă de godinac <i>Lerui Doamne!</i></p>
<p>Şi cu-o mână de florinţi, </p>
<p>De florinţi de bani mărunţi <i>Lerui Doamne!</i></p>
<p>De florinţi de bani mărunţi</p>
<p>Sus în vestea lui Hristos, <i>Lerui Doamne!</i></p>
<p>Să-mi fiţi domni buni sănătoşi!</p>
<p> </p>
<p>În cazul că se trecea de ora de la miezul nopţii se cânta colindul:</p>
<p> </p>
<p> <b>Voi ziori de ziuă</b></p>
<p> </p>
<p>Voi ziori de ziuă nu vă revărsaţi <i>Voi ziori de zi</i></p>
<p>Că noi n-am somnat şi am tot umblat <i> Voi ziori de zi</i></p>
<p>Şi ne-am întâlnit c-o babă bătrână <i>Voi ziori de zi</i></p>
<p>Cu-o babă bătrână cu brâul de lână <i>Voi ziori de zi</i></p>
<p>Cu brâul de lână de păr de cămilă <i>Voi ziori de zi</i></p>
<p>Şi ne-a întrebat de-un fiu al ei <i>Voi ziori de zi</i></p>
<p>- Nu cumva aţi văzut pe unde-aţi trecut <i>Voi ziori de zi</i></p>
<p>De-un fiuţ al meu, de-un fiuţ al meu <i>Voi ziori de zi</i></p>
<p>Lezne de-al cunoaşte, lezne de-al cunoaşte <i>Voi ziori de zi</i></p>
<p>Perişorul lui pana corbului <i>Voi ziori de zi</i></p>
<p>Ochişorii lui două mure coapte <i>Voi ziori de zi</i></p>
<p>Coapte de răcoare, ne-atinse de soare <i>Voi ziori de zi</i></p>
<p>Coapte la pământ, ne-atinse de vânt <i>Voi ziori de zi</i></p>
<p>Feţişoara lui coală de hârtie <i>Voi ziori de zi</i></p>
<p>Logofătul scrie, ziua-n primărie <i>Voi ziori de zi</i></p>
<p>Mustăcioara lui spicul grâului <i>Voi ziori de zi</i></p>
<p>- Ba l-om fi văzut, nu l-am cunoscut <i>Voi ziori de zi</i></p>
<p>Voi ziori de ziuă nu vă revărsaţi! <i>Voi ziori de zi</i></p>
<p> </p>
<p>Dar şi aceste colinduri de la poartă difereau în funcţie de starea familiei respective. Dacă era de neam ales şi bogată se cânta:</p>
<p> </p>
<p><b>Sub umbriţă de portiţă</b> </p>
<p> </p>
<p>Sub umbriţă de portiţă <i>Dormoş, dormoş mari boieri,</i></p>
<p>Frumos mai dorm mari boierii, <i>Dormoş, dormoş mari boieri,</i></p>
<p>Cu cocoane lângă ei<i> Dormoş, dormoş mari boieri,</i></p>
<p>Cu pistoale la picioare, <i> Dormoş, dormoş mari boieri,</i></p>
<p>Şi cu-n stol de porumbei, <i>Dormoş, dormoş mari boieri,</i></p>
<p>Porumbeii ghioroiară, <i>Dormoş, dormoş mari boieri,</i></p>
<p>Boierii nu se deşteptară <i>Dormoş, dormoş mari boieri,</i></p>
<p>Ghioroiară a doua oară, <i>Dormoş, dormoş mari boieri,</i></p>
<p>Boierii că se deşteptară, <i>Dormoş, dormoş mari boieri,</i></p>
<p>Frumos casa luminară <i>Dormoş, dormoş mari boieri,</i></p>
<p>Frumos masa-mpodobiră: <i>Dormoş, dormoş mari boieri,</i></p>
<p>C-o vadră de vin pe masă, <i>Dormoş, dormoş mari boieri,</i></p>
<p>Cu-un colac de grâu curat, <i>Dormoş, dormoş mari boieri,</i></p>
<p>C-o coastă de godinac.<i> Dormoş, dormoş mari boieri,</i></p>
<p>Şi c-o mână de florinţi, <i>Dormoş, dormoş mari boieri,</i></p>
<p>De florinţi de bani mărunţi. <i>Dormoş, dormoş mari boieri,</i></p>
<p>Sus în vestea lui Hristos, <i>Dormoş, dormoş mari boieri,</i></p>
<p>Să-mi fiţi domni buni sănătoşi!</p>
<p> </p>
<p>Dacă la gospodăria unde ajungeau gazda avea o casă nouă sau o renovase capital, înainte de miezul nopţii colidătorii îi cântau:</p>
<p> </p>
<p> <b>Nalte sunt, frumoase sunt </b></p>
<p> </p>
<p>Nalte sunt, frumoase sunt, <i>Domnului Domn, Domn din cer!</i></p>
<p>Sus cu roşu acoperit,</p>
<p>Prin năuntru zugrăvite. <i> Domnului Domn, Domn din cer!</i></p>
<p>Pe afară-s poleite,</p>
<p>Dar cu ce mi-s poleite? <i>Domnului Domn, Domn din cer!</i></p>
<p>Cu de aur şi de-argint,</p>
<p>La papuci galbeni-mpletiţi,<i> Domnului Domn, Domn din cer!</i></p>
<p>Pe la fini, pe la vecini,</p>
<p>Pe la fini te-am dăruit, <i>Domnului Domn, Domn din cer!</i></p>
<p>Pe la fini, pe la vecini,</p>
<p>Pe la fraţi, pe la fârtaţi <i> Domnului Domn, Domn din cer!</i></p>
<p>Pe la fraţi, pe la fârtaţi</p>
<p>Şi mă dor, Doamne mă dor <i> Domnului Domn, Domn din cer!</i></p>
<p>Braţele şi palmele.</p>
<p>La papuci galbeni-mpletiţi,<i> Domnului Domn, Domn din cer!</i></p>
<p>Pe la fini i-am dăruit,</p>
<p>Pe la fini, pe la vecini, <i> Domnului Domn, Domn din cer!</i></p>
<p>Pe la fraţi, pe la fârtaţi,</p>
<p>Pe la fraţi, pe la fârtaţi <i> Domnului Domn, Domn din cer!</i></p>
<p>Şi mă dor, Doamne mă dor</p>
<p>Palmele şi deştele, <i>Domnului Domn, Domn din cer!</i></p>
<p>Mă sui Doamne la cer</p>
<p>Găsâi raiul de-ncuiat <i> Domnului Domn, Domn din cer!</i></p>
<p>Şi-ncă raiul descuiat</p>
<p>Dar prin rai ce mai văzui? <i> Domnului Domn, Domn din cer!</i></p>
<p>Văzui vin şi mese-ntinse,</p>
<p>Şi-ncă şi făclii aprinse, <i> Domnului Domn, Domn din cer!</i></p>
<p>Şi-ncă şi pahare pline</p>
<p>Lângă-al meu e ca şi-al tău, <i> Domnului Domn, Domn din cer!</i></p>
<p>Ca-aşa-i Bunul Dumnezeu,</p>
<p>Busuioc verde pe masă, <i>Domnului Domn, Domn din cer!</i></p>
<p>Să-mi fi gazdă sănătoasă!</p>
<p> </p>
<p> În toate aceste cazuri de la poartă, uşă în cazul blocurilor, sau la fereastră întreg grupul de colindători cânta la unison. Dacă gazda era mai săracă şi nu ieşea afară, colindătorii după ce-şi terminau cântecul se deplasau la casa vecină şi aşa mai departe. Gazdele care doreau să-i primească, şi aceştia erau în majoritatea cazurilor, ieşeau afară şi după ce grupul îşi termina cântecul îi poftea în casă la masă. După cuvenitele urări de bine, de o parte şi de alta a gazdei şi a musafirilor, grupul se împărţea, după o regulă dinainte stabilită, în două peuci (grupuleţe) şi îşi începeau repertoriul, o peucă cânta o strofă, apoi a doua peucă a doua strofă şi aşa până la finalul colindei. Repertoriul din casă se începea cu un cântec de masă:</p>
<p> </p>
<p><b>Dinaintea acestor case </b></p>
<p> </p>
<p>Di-naintea acestor case, <i>Hoi lerui, Doamne!</i></p>
<p>Născutu m-am, crescut-am,</p>
<p>De-am trimis al doilea perii <i>Hoi lerui, Doamne!</i></p>
<p>Din trupini întrupinaţi,</p>
<p>De zmicele sus la stele,<i> Hoi lerui, Doamne!</i></p>
<p>De vârfuri mai sus la nori</p>
<p>Sub umbriţă-s patru pomi<i> Hoi lerui, Doamne!</i></p>
<p>Frumoasă masa-i întinsă</p>
<p>Întinsă-i masă de mătase <i>Hoi lerui, Doamne!</i></p>
<p>Cu ciucuri de boarbafir</p>
<p>Iar la masă cine şade, <i>Hoi lerui, Doamne!</i></p>
<p>Iar la masă cine şade?</p>
<p>La întâiul colţ de masă <i>Hoi lerui, Doamne!</i></p>
<p>Şade Bunul Dumnezeu!</p>
<p>La al doilea colţ de masă <i>Hoi lerui, Doamne!</i></p>
<p>Şade Ioan, Sfântul Ioan,</p>
<p>Nănaşul lui Dumnezeu,<i> Hoi lerui, Doamne! </i></p>
<p>Nănaşul lui Dumnezeu!</p>
<p>La al treilea colţ de masă <i>Hoi lerui, Doamne! </i> </p>
<p>Şade bătrânul Crăciun!</p>
<p>La al patrulea colţ de masă <i>Hoi lerui, Doamne!</i></p>
<p>Şade gazda aceşti domni buni</p>
<p>Şi mi-şi bea şi mi-şi petrec <i>Hoi lerui, Doamne!</i></p>
<p>Şi închină dintr-un pahar,</p>
<p>Dintr-un pahar galben de aur <i>Hoi lerui, Doamne!</i></p>
<p>Ce mi-l ţin de oaspeţi buni,</p>
<p>Oaspeţi buni, oameni bătrâni <i>Hoi lerui, Doamne!</i></p>
<p>Cum e Bunul Dumnezeu</p>
<p>Şi cu Ioan, Sfântul Ioan <i>Hoi lerui, Doamne!</i></p>
<p>Nănaşul lui Dumnezeu</p>
<p>Şi cu bătrânul Crăciun.<i> Hoi lerui, Doamne!</i></p>
<p>Şi cu gazda aceşti domni buni,</p>
<p>Sus în vestea lui Hristos, <i>Hoi lerui, Doamne!</i></p>
<p>Să-mi fiţi domni buni sănătoşi!</p>
<p> </p>
<p>După o scurtă pauză grupul colindă gazdele, soţul şi soţia, după ce în prealabil, în caz că nu le ştia numele mic, îi întreba cum se numesc:</p>
<p> </p>
<p><b>Colindul gazdei </b></p>
<p> </p>
<p>Face <i>(nume soţie)</i> de-o cetate <i>Dragi domnele!</i></p>
<p>Şi n-o face cum se face</p>
<p>Şi-o zideşte împărăteşte <i>Dragi domnele!</i></p>
<p>Cum ca ea nu mai este,</p>
<p>În mijlocul de cetate <i>Dragi domnele!</i></p>
<p>Este-un brad mare minunat</p>
<p>Şi de poale cam lăsat <i>Dragi domnele!</i></p>
<p>Iar de poala bradului,</p>
<p>Este-un leagăn de mătase <i>Dragi domnele!</i></p>
<p>Iar în leagăn cine şade?</p>
<p>Şade Maria de ochi-şi negri <i>Dragi domnele!</i></p>
<p>Ce coase şi dichiseşte</p>
<p>La marame împărăteşti <i>Dragi domnele!</i></p>
<p>La gulere fraţilor,</p>
<p>La mâneci cumnatelor <i>Dragi domnele!</i></p>
<p>La mâneci cumnatelor</p>
<p>Căci drumeţ pe drum că trece <i>Dragi domnele!</i></p>
<p>În ochi negri el şi-o vede.</p>
<p><i>(nume soţ)</i> vodă pe drum trece, <i>Dragi domnele!</i></p>
<p>În ochi negri el şi-o vede.</p>
<p>Şi din gură că-i grăiră, <i>Dragi domnele!</i></p>
<p>Vinde-mi mie a cetate</p>
<p>Cea cetate cea livadă <i>Dragi domnele!</i></p>
<p>Că-ţi dau multă bogăţie</p>
<p>Că-ţi dau sate cum-cum sate <i>Dragi domnele!</i></p>
<p>Şi moşii cu slobozi</p>
<p>Mie Doamne să nu-mi dai <i>Dragi domnele!</i></p>
<p>Să nu-mi dai acelea toate</p>
<p>Mie Doamne să îmi dai <i>Dragi domnele!</i></p>
<p>Cel voinic de-asar din poartă,</p>
<p>Ţinea poarta cu spatele, <i>Dragi domnele!</i></p>
<p>Zidurile cu umerii</p>
<p>Şi zâmbrele cu sprâncene <i>Dragi domnele!</i></p>
<p>Cum ca ia nu mai este</p>
<p>Unde sunt ei feţi frumoşi? <i>Dragi domnele!</i></p>
<p>Ei să-mi fie sănătoşi!</p>
<p> </p>
<p> Dacă la familia la care au ajuns stăpânul este slujitor al Domnului la biserică se cântă colindul de masă pentru preot:</p>
<p> </p>
<p><b>Colea-n jos pe vale-n jos </b></p>
<p> </p>
<p>Colea-n jos pe vale-n jos <i>Hoi ler hoi dai lerui Doamne!</i></p>
<p>Pare-un soare că răsar.</p>
<p>Nu e soare răsărit <i>Hoi ler hoi dai lerui Doamne!</i></p>
<p>Şi-i o dalbă mănăstire</p>
<p>Nouă uşi, nouă altare, <i>Hoi ler hoi dai lerui Doamne!</i></p>
<p>Iar în ea cine slujea?</p>
<p>Slujeau nouă popi bătrâni, <i>Hoi ler hoi dai lerui Doamne!</i></p>
<p>Şi-ncă şapte diaconici,</p>
<p>Şi-ncă cinci de grămătici. <i>Hoi ler hoi dai lerui Doamne!</i></p>
<p>Şi-ncă cinci de grămătici.</p>
<p>Grăi cel popă bătrân, <i>Hoi ler hoi dai lerui Doamne!</i></p>
<p>Către micul grămătic:</p>
<p>Ia tu mice grămătice <i>Hoi ler hoi dai lerui Doamne!</i></p>
<p>Ia ciocanul într-o mână</p>
<p>Şi psaltirea în cea mână <i>Hoi ler hoi dai lerui Doamne!</i></p>
<p>Şi te suie în clopotniţă</p>
<p>Şi începe de-a toca. <i>Hoi ler hoi dai lerui Doamne!</i></p>
<p>Clopotele-a tărăgănara,</p>
<p>Să facem de-o mică slujbă. <i>Hoi ler hoi dai lerui Doamne!</i></p>
<p>Mica slujbă cine-ascultă?</p>
<p>Ascultă, Maica Precistă, <i>Hoi ler hoi dai lerui Doamne!</i></p>
<p>Cu fiiuţul ei din braţe</p>
<p>Maica plânge, fiul zice: <i>Hoi ler hoi dai lerui Doamne!</i></p>
<p>- Ce-ai tu Maică de tot plângi?</p>
<p>- Cum eu Maică să nu plâng <i>Hoi ler hoi dai lerui Doamne!</i></p>
<p> Căci pe tin s-au lăudat</p>
<p>C-au să mi te răstignească, <i>Hoi ler hoi dai lerui Doamne!</i></p>
<p>Şi-au să mi te tot muncească.</p>
<p>- Taci tu Maică nu mai plânge, <i>Hoi ler hoi dai lerui Doamne!</i></p>
<p>Căci eu Maică m-oi lupta</p>
<p>Cu înaltul cerului <i>Hoi ler hoi dai lerui Doamne!</i></p>
<p>Cu largul pământului.</p>
<p>Maică lacrimile tale, <i>Hoi ler hoi dai lerui Doamne!</i></p>
<p>Grele sunt ca pietrele</p>
<p>Şi ard ca focurile <em>Hoi ler hoi dai lerui Doamne!</em><br/>Şi ard ca focurile. <i><br/></i></p>
<p>Sus în vestea lui Hristos <em> Hoi ler hoi dai lerui Doamne!</em></p>
<p>Să fiţi părinte sănătos!</p>
<p> </p>
<p>Dacă respectiva gazdă are copii îi întreabă cum îi cheamă şi se cântă colindul de fată:</p>
<p> </p>
<p><b>Pleacă <i>(Nume fiică)</i> la fântână </b></p>
<p> </p>
<p>Ia <i>(Nume)</i> vadra-n cap <i>Ceti, cetioară dragă!</i></p>
<p>Şi mi-s pleacă la fântână,</p>
<p>La fântâna din lucet<i> Ceti, cetioară dragă!</i></p>
<p>Unde curge apa-ncet,</p>
<p>Apa-n vadră că lua, <i>Ceti, cetioară dragă!</i></p>
<p>Şi-napoi că se-ntorcea <i> </i></p>
<p>Cu pantofii tropăia, <i> Ceti, cetioară dragă!</i></p>
<p>Cu fustiţa-n vânt trăgea.</p>
<p>Trei voinici o întâmpina,<i> Ceti, cetioară dragă!</i></p>
<p>Trei voinici o întâmpina,</p>
<p>Primul ce-i lua măr din sân,<i> Ceti, cetioară dragă!</i></p>
<p>Ea din greu îl blestema <i> </i></p>
<p>- Putrezirea-i ca dânsul, <em>Ceti</em><i>, cetioară dragă!</i></p>
<p>Putrezirea-i ca dânsul.</p>
<p>Doilea ce-i lua inel din deşti,<i> Ceti, cetioară dragă!</i></p>
<p>Ea din greu îl blestema:</p>
<p>- Petrece te-ai prin dânsul,<i> Ceti, cetioară dragă!</i></p>
<p>Petrece te-ai prin dânsul,</p>
<p>Treilea ce-i lua cununa:<i> Ceti, cetioară dragă!</i></p>
<p>Ea din greu îl blestema</p>
<p>- Cununate-ai cu dânsa,<i> Ceti, cetioară dragă!</i></p>
<p>Cununate-ai cu dânsa.</p>
<p>Unde-i <i>(Nume)</i> cea frumoasă,<i> Ceti, cetioară dragă!</i></p>
<p>Ea să fie sănătoasă!</p>
<p> </p>
<p> În cazul că gazda avea fată în casă le da colac de grâu şi grupul făcea urarea colacului de grâu.</p>
<p> Dacă gazda are şi fecior se cântă şi colindul de băiat:</p>
<p> </p>
<p><b>Colindul băiatului gazdei</b></p>
<p> </p>
<p>Sub aripa cerului, <i>Florile dalbe!</i></p>
<p>Pare-un soare că răsare, </p>
<p>Nu e soare răsărit <i> Florile dalbe!</i></p>
<p>Şi e (<i>nume fiu)</i> de-a călar, <i> </i></p>
<p>Pe-un cal năzdrăvan <i> Florile dalbe!</i></p>
<p>Şi-n mână c-un buzdugan. </p>
<p>Calul zboară şi nechează, <i>Florile dalbe!</i></p>
<p>Bolta cerului brăzdează. </p>
<p>Se-ndreaptă spre casa lui, <i>Florile dalbe!</i></p>
<p>Ca să cânte Domnului </p>
<p>Cântece de bucurie <i>Florile dalbe!</i></p>
<p>Şi de mare veselie. </p>
<p>C-azi e seara lui Ajun, <i>Florile dalbe!</i></p>
<p>Mâine-i ziua lui Crăciun. </p>
<p>Grupuri de colindători, <i>Florile dalbe!</i></p>
<p>Cântă noaptea până-n zori, </p>
<p>La case de gospodari, <i>Florile dalbe!</i></p>
<p>La boieri şi fete mari. </p>
<p>La preoţii satului, <i>Florile dalbe!</i></p>
<p>La marii oraşului. </p>
<p>Sus în vestea lui Hristos, <i>Florile dalbe!</i></p>
<p>Să fiţi, domni buni, sănătoşi! </p>
<p> </p>
<p>Dacă gazda este vânător, atunci grupul va cânta un colind special pentru acesta:</p>
<p> </p>
<p><b>Cerbul Runcului </b></p>
<p> </p>
<p>Cerbul runcului, fala câmpului, <i>Lereru leru!</i></p>
<p>El pe unde-şi paşte, iarba se cunoaşte. <i> Lereru leru!</i></p>
<p>Cine se aflară vânător vestit, <i>Lereru leru!</i></p>
<p>Cerbul să-l săgete, cerbul să-l săgete. <i>Lereru leru!</i></p>
<p><i>(Nume vânător)</i> se aflară vânător vestit <i>Lereru leru!</i></p>
<p>Cerbul să-l săgete, cerbul să-l săgete. <i>Lereru leru!</i></p>
<p>Şi se mânecară, joi de dimineaţă, <i>Lereru leru!</i></p>
<p>Joi de dimineaţă, pe rouă, pe ceaţă, <i>Lereru leru!</i></p>
<p>Pe rouă, pe ceaţă, tot pe negureaţă, <i>Lereru leru!</i></p>
<p>Cu crăcani în mâini, cu copoi de câini, <i>Lereru leru!</i></p>
<p>Mai dinspre cu seară, pe câmp cu secară. <i>Lereru leru!</i></p>
<p>Mai dinspre cu noapte prin grâne coapte, <i>Lereru leru!</i></p>
<p>Mai dinspre ziori, prin grădini cu flori. <i>Lereru leru!</i></p>
<p>Şi când ei sosiră dalba-i curmătură, <i>Lereru leru!</i></p>
<p>Crăcani aşezară, copoi urma-i luară <i>Lereru leru!</i></p>
<p>Cerbul că ieşiră dalba-i curmătură, <i>Lereru leru!</i></p>
<p><i>(Nume vânător)</i>-l săgetară, <i>(Nume)-</i>l săgetară. <i>Lereru leru!</i></p>
<p>Cerbul că grăiară, cerbul că grăiară: <i>Lereru leru!</i></p>
<p>- Săgeată mugeată, fire-ai blestemată! <i>Lereru leru!</i></p>
<p>Tu de-ai fi pocnit, eu te-aş fi auzit <i>Lereru leru!</i></p>
<p>Şi aş fi făcut două, trei sărite, <i>Lereru leru!</i></p>
<p>Peste vârf de munte, peste vârf de plai <i>Lereru leru!</i></p>
<p>Tot la deal, la deal, tot către Ardeal, <i>Lereru leru!</i></p>
<p>Tot mai sus, mai sus, tot către apus, <i>Lereru leru!</i></p>
<p><i>(Nume)</i> cel frumos, fie sănătos!</p>
<p> </p>
<p> Alte grupuri de colindători, la cererea gazdei, vor cânta Leul, tot un colind de vânătoare:</p>
<p> </p>
<p><b> Leul</b></p>
<p> </p>
<p> De când Leul plaiul ţine <i>Hoiler hai dalerui</i></p>
<p> Rău plaiul s-a înstrăinat <i>Hoiler hai dalerui</i></p>
<p> De baci şi de păcurari <i>Hoiler hai dalerui</i></p>
<p> Şi de dalbii cârciumari <em>Hoiler hai dalerui</em></p>
<p> Cine magii se adăflară <em>Hoiler hai dalerui</em></p>
<p> Leul să mi-l săgetară <em>Hoiler hai dalerui</em></p>
<p> <i>(Nume vânător</i>) magii se adăflară <em>Hoiler hai dalerui</em></p>
<p> Leul să mi-l săgetară <em>Hoiler hai dalerui</em></p>
<p> Iar la el ce îşi luară <em>Hoiler hai dalerui</em></p>
<p> O tăbliţă pestricioară <em>Hoiler hai dalerui</em></p>
<p> Plină cu săgeţi uşoare <em>Hoiler hai dalerui</em></p>
<p> Şi pe plai că-mi apucară <em>Hoiler hai dalerui</em></p>
<p> Pe la baci la păcurari <em>Hoiler hai dalerui</em></p>
<p> Pe la dalbii cârciumari <em>Hoiler hai dalerui</em></p>
<p> Prin făgete, iezăre <em>Hoiler hai dalerui</em></p>
<p> Prin brădete negurete <em>Hoiler hai dalerui</em></p>
<p> Pân la lacul iezărar <em>Hoiler hai dalerui</em></p>
<p> Acolo dacă a ieşit <em>Hoiler hai dalerui</em></p>
<p> Găsii leul adormit <em>Hoiler hai dalerui</em></p>
<p> Nu ştia din ce-a murit <em> Hoiler hai dalerui</em></p>
<p> Scoase atunci un şuierat <em>Hoiler hai dalerui</em></p>
<p> Leul că s-a deşteptat <em>Hoiler hai dalerui</em></p>
<p> Şi din gură aşa a grăit <em>Hoiler hai dalerui</em></p>
<p> Stai <i>(Nume vânător)</i> nu săgetară <em>Hoiler hai dalerui</em></p>
<p> Că ţi-o da de surioară <em>Hoiler hai dalerui</em></p>
<p> Turtureaua câmpului <em>Hoiler hai dalerui</em></p>
<p> Iubeaţa voinicului <em>Hoiler hai dalerui</em></p>
<p> <i>(Nume vânător)</i> acestea n-ascultară <i>Hoiler hai dalerui</i></p>
<p> Leul că mi-l săgetară <i>Hoiler hai dalerui</i></p>
<p> Şi lui ca să-i fie fală <i>Hoiler hai dalerui</i></p>
<p> Frumos capul i-l tăiară <i>Hoiler hai dalerui</i></p>
<p> Şi în suliţă-l puneară <i>Hoiler hai dalerui</i></p>
<p> Şi înapoi că se-ntorceară <i>Hoiler hai dalerui</i></p>
<p> Prin brădete negurete <i>Hoiler hai dalerui</i></p>
<p> Prin făgete iezărete <i>Hoiler hai dalerui</i></p>
<p> Pe la baci la păcurari <i>Hoiler hai dalerui</i></p>
<p> Pe la dalbii cârciumari <i>Hoiler hai dalerui</i></p>
<p> Frumos dar că-şi adăflară <i>Hoiler hai dalerui</i></p>
<p> Un cal galben ca şi-un graur <em>Hoiler </em><i>hai dalerui</i></p>
<p> Frâul galben de mătase <i>Hoiler hai dalerui</i></p>
<p> Cum nu se mai adăflase <i>Hoiler hai dalerui</i></p>
<p> Şaua-i galben poleită <i>Hoiler hai dalerui</i></p>
<p> Cum nu s-a mai pomenit <i>Hoiler hai dalerui</i></p>
<p> Cu scărele în turnurele <i>Hoiler hai dalerui</i></p>
<p> Cum nu mai sunt ca ele <i>Hoiler hai dalerui</i></p>
<p> Unde-i <i>(Nume vânător)</i> cel frumos <em>Hoiler </em><i>hai dalerui</i></p>
<p> El să fie sănătos! <i>Hoiler hai dalerui</i></p>
<p> </p>
<p> Dacă componenţii grupului n-au obosit, iar gazdele sunt vesele şi primitoare, dar se arată darnică la bani, grupul mai cântă o colindă de masă pentru dânşii:</p>
<p> </p>
<p><b>Ceşti domni buni se-nveselesc</b></p>
<p> </p>
<p>Ceşti domni buni se-nveselesc <i>Florile dalbe</i></p>
<p>De aşa case-npodobesc</p>
<p>De aşa casă, de aşa masă <i>Florile dalbe</i></p>
<p>Dar pe masă ce punea</p>
<p>Punea faţa de mătase <i>Florile dalbe</i></p>
<p>Cu ciucuri de baiboafiri</p>
<p>Şi-un colac de grâu curat <i>Florile dalbe</i></p>
<p>Şi-o coastă de godinac</p>
<p>Şi cu o mână de florinţi <i>Florile dalbe</i></p>
<p>De florinţi de bani mărunţi</p>
<p>Jos la masă se aşezară <i>Florile dalbe</i></p>
<p>Şi-ncepură a colinda</p>
<p>Cu cântecele din străbuni <i>Florile dalbe</i></p>
<p>Ce slăvesc pe Fiul blând</p>
<p>Cel trimis de Tatăl Său <i>Florile dalbe</i></p>
<p>Să ne ferească de rău</p>
<p>Dumnezeu adevărat <i>Florile dalbe</i></p>
<p>Soare raze-a luminat</p>
<p>Sus în vestea lui Hristos <i>Florile dalbe</i></p>
<p>Să fiţi domni buni sănătoşi!</p>
<p> </p>
<p>La final colindătorii se ridică şi după urările de bine cântă colindul de rămas bun:</p>
<p> </p>
<p>Cea gazdă frumoasă</p>
<p>Rămâi gazdă sănătoasă!(bis)</p>
<p> </p>
<p>Şi astfel trupa de colindători parcurge întreaga localitate de la un capăt la altul până în zori, de multe ori prinzându-i chiar ziua de Crăciun pe la porţile gospodarilor....</p>
<p> </p>
<p><i>(Fragment din volumul în lucru „LOTRII ÎN PRAG DE SĂRBĂTORI. Colindele sunt prezentate aşa cum le-am primit fără nicio intervenţie. Lucrarea va cuprinde întregul ritual al sărbătorilor de iarnă – continui să culeg date – cu: steaua, craii, capra, buhaii, pluguşorul, sorcova etc şi se va încheia cu obiceiul Iordanului)</i></p>
<p></p> Povestea unui veteran (octogenar) al obiceiurilor strămoşeşti din Brezoitag:insemneculturale.ning.com,2014-12-21:6515444:Topic:6549372014-12-21T18:39:54.885ZIon Nălbitoruhttps://insemneculturale.ning.com/profile/IonNalbitoru
<p align="center"> </p>
<p><a href="http://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2869299641?profile=original" target="_self"><img class="align-left" src="http://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2869299641?profile=RESIZE_320x320" width="250"></img></a> „Grupul nostru începea colindul de la Gura Lotrului şi venea către Brezoi, trecând pe la fiecare gospodărie. Le cântam la poartă colindul de afară şi cine avea plăcerea să primească colindătorii ne invita în casă şi îi colindam pe toţi. Îmi amintesc că pe Dăneasa locuia Onu Macarie, o familie deosebită de intelectuali bogaţi dar şi apropiaţi de oameni.…</p>
<p align="center"> </p>
<p><a href="http://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2869299641?profile=original" target="_self"><img width="250" src="http://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2869299641?profile=RESIZE_320x320" width="250" class="align-left"/></a>„Grupul nostru începea colindul de la Gura Lotrului şi venea către Brezoi, trecând pe la fiecare gospodărie. Le cântam la poartă colindul de afară şi cine avea plăcerea să primească colindătorii ne invita în casă şi îi colindam pe toţi. Îmi amintesc că pe Dăneasa locuia Onu Macarie, o familie deosebită de intelectuali bogaţi dar şi apropiaţi de oameni. Întotdeauna ne primeau cu bucurie şi ne dăruiau cei mai mulţi bani. De multe ori ne aşteptau în poartă. Îmi aduc aminte că avea o singură pretenţie ca, în afara repertoriului pe care îl pregăteam, să cântăm în mod special pentru dânşii melodia preferată a familiei „Sub umbriţă de portiţă”. În casă ne pofteau să stăm la masă şi ne serveau cu aperitive, prăjituri, cozonac, vin sau ţuică, după preferinţa fiecărui colindător. După ce îi colindam pe toţi ai casei le cântam colinda de plecare şi ne oferea o sumă de bani importantă. Ne urau la rândul lor să avem parte de fericire în viaţă, să fim sănătăşi, iar anul care vine să fie mai bun decât cel trecut şi ţara să prospere, oamenii să fie mai buni şi mai iubitorii unii faţă de alţii şi să se ajute între ei. Apoi continuam colindele pe la ficare casă până ajungeam la Monumentul Eroilor. Pe acea vreme, la care mă refer, nu erau construite blocurile. De la Monument o luam pe partea dreaptă până la Banca de credit, la pod, apoi ne întorceam pe partea cealaltă şi urcam pe Groapa şi colindam locuitorii pe vale în sus până în fundul podului, la poalele muntelui.</p>
<p>De acolo coboram şi ne continuam colinda până în Vultureasa, loc unde de multe ori ne întâlneam cu grupurile din Vasilatu sau cel din Păscoaia. Câteodată întârziam în noaptea Ajunului şi ne prindeau zorile pe drum, dar gazdele ne aşteptau să-i colindăm chiar dacă ajungeam pe la ora 10-11 în ziua de Crăciun. Ne întâmpinau la porţi, iar după ce le cântam colinda de afară ne invitau în casă. Nu scăpa nici o familie necolindată. Era mare veselie şi bucurie de Naşterea Domnului. Oamenii erau respectoşi, primitori şi cu dragoste pentru obiceiurile transmise din moşi strămoşi. În vremea aceea era unul pe care îl chema Lăcătuşu, zis şi Baronu, care ştia toate cântecele care se cântau în fiecare an sau ne îmbogăţea repertoriul. Trebuia să avem un repertoriu foarte bogat şi diversificat fiindcă erau familii pretenţioase care doreau în mod special anumite colinde. Dacă se întâmpla să ne înpotmolim ne puneau s-o luăm de la început.</p>
<p>Îmi amintesc cu plăcere cum am pătruns în acest grup de veterani colindători. Eu cu fratele meu Trache eram copii, iar fratele nostru mai mare, Nelu, avea deja multă experienţă. Deoarece la un moment dat grupul lor s-a împuţinat şi nu mai reuşeau să facă două peuci, adică două grupuleţe ca să poată cânta pe rând fiecare parte câte o strofă, ne-a luat şi pe noi. Pe mine m-au racolat chiar de la 14 ani deoarece repetiţiile le făceau în casa noastră bătrânească, iar eu tot asistând de mic la ei învăţasem versurile şi melodiile colindelor şi mi-a fost mai uşor să mă integrez în grupul lor. Şi eu şi Trache eram elevi când am început să mergem deja cu echipa mare de colindători a Brezoiului. Unii dintre ei erau foarte în vârstă ca de exemplu Nicoliţă Tudoran sau Tică Tudoran.</p>
<p>Pe vremea aceea nu erau construite blocurile, erau stivele de lemne şi serviciul de mişcare de la calea ferată. Lacul de plutire se afla vis-a-vis de actualul spital, de la Poştă spre Lotru şi avea vreo 60 de metri lungime.</p>
<p>Între lac şi râul Lotru era calea ferată şi mişcarea. Pe unde este actualul pod de beton zis şi Podul Negru, în amonte de actuala Piaţă, se afla un pod de lemn pe care trecea calea ferată care ducea la Păscoaia şi Voineasa. Canalul care alimenta lacul cu apă şi pe care veneau buştenii se afla paralel cu Lotru şi se unea cu râul undeva în amonte de actualul parc al oraşului. Acolo se afla şi opritoarea de unde buştenii aduşi de pe Lotru erau dirijaţi pe canal spre lac, iar de acolo erau scoşi şi sortaţi pentru fabrică. Canalul trecea chiar pe lângă strada de la Casa Lotrilor, iar între acesta şi râu rămăsese o insulă unde se văd şi acum nişte plute bătrâne.</p>
<p>Îmi aduc aminte o întâmplare mai deosebită, cu peripeţii. Era prin 1952 când securitatea urmărea orice mişcare a cetăţenilor şi eram încă sub dominaţie rusească, încă nu murise Stalin. În ajun de Crăciun plecasem cu colinda şi deodată ne-am trezit somaţi de nişte lucrători de la securitate.</p>
<p>- „Nu ştiţi că nu aveţi voie să cântaţi?”</p>
<p>- „Tovarăşi, este sărbătoare şi noi purtăm tradiţia transmisă din strămoşi la bunicii noştri, iar noi o ducem mai departe”.</p>
<p>- „Da, dar nu-i voie! Ia faceţi bine şi veniţi cu noi!”</p>
<p>Şi ne-au băgat la beciul clădirii unde a fost Miliţia înainte de 1989. Era pe la ora 11 noaptea şi ne-a ţinut acolo vreme de vreo două ore. Îi tot auzeam discutând între ei despre soarta noastră.</p>
<p>- „Băi, ăştia sunt oameni nevinovaţi. Ţin şi ei obiceiurile româneşti. Hai să le dăm drumul!”, zicea unul.</p>
<p>Dar altul a adăugat:</p>
<p>- ”Să-i telefonăm şefului să aflăm care este şi părerea lui.”</p>
<p>- „Eu zic să le dăm drumul că le vin părinţii şi se lasă cu scandal. Ne punem locuitorii în cap.”</p>
<p> Şeful lor era unul Gugilă şi le-a ordonat:</p>
<p>- ” Daţi-le drumul la băieţi, dar să-i avertizaţi să nu mai treacă prin zona centrală că se aude cumva „pe sus” sau apare vreunul de la Forumul Mare şi trebuie să ne găsească în ordine.</p>
<p>Deşi nu se recunoştea Moş Crăciun ca sărbătoare, fiindcă noul regim se îndepărta de religie, totuşi se sărbătorea pe ascuns chiar şi în rândul securiştilor. Credinţa creştină sălăşluia în sufletul românului, iar atitudinea ateistă era mai mult de formă. Interziseseră mersul la biserică şi respectarea obiceiurilor strămoşeşti.</p>
<p>Deci, după vreo două ore, ne-au dat drumul, dar noi ne-am continuat colinda prin sat. Cu cât legile se înăspreau şi interdicţia era mai mare cu atât parcă din ambiţie omul de rând nu se despărţea de glie şi obiceiurile strămoşeşti. Am explicat la gazde că am fost reţinuţi de securitate şi de aceea am întârziat. Cu toate această piedică am reuşit să colindăm pe la toate casele Am ajuns la unele familii după ora 11 în ziua de Crăciun.</p>
<p>După ce m-am căsătorit n-am mai mers cu colindătorii decât la familiile noastre ale membrilor grupului. De atunci, de prin anii 60 au cam dispărut colindătorii mari din Brezoi. Eu am continuat să merg cu colinda şi când eram însurat, cam până prin anii 70. Totuşi au mai apărut grupuri sporadice în oraş. În schimb s-au perpetuat grupurile din Vasilatu, Păscoaia şi Călineşti.</p>
<p>Din primul grup din care am făcut parte cei mai vechi erau Gică Gurgui, Ion Berbece, Achim Berbece, Gheorghe Borcan, Spiridon Florea. Între brezoieni, păscoieni şi văsăliteni erau şi încă mai sunt anumite diferenţe atât în versificaţie cât mai ales în ritmul melodiilor. Conducătorul grupului era Tică Tudoran dar îndrumătorul principal era Lăcătuşu zis şi Baronu care era cu vreo 30 de ani mai mare ca mine.</p>
<p>Chiar dacă nu mai mergeam cu colinda decât unii la alţii, la familiile grupului, în schimb primeam pe ceilalţi colindători unii mai tinerei din oraş, dar şi pe cei mari din Vasilatu şi Păscoaia.</p>
<p>A fost o perioadă minunată. Simţeai cu adevărat când se apropiau Sfintele Sărbători de Iarnă. Au fost vremuri frumoase pe care nu le vom mai întâlni. Săteanul ţinea la obiceiurile şi demnitatea sa de român. A fost o dată...”</p>
<p> </p>
<p> <i>(Această naraţiune mi-a fost făcută pentru volumul „Lotrii în prag de sărbători” de domnul Mircea Vărăticeanu (octogenar) printre puţinii veterani colindători aflaţi încă în viaţă în oraşul Brezoi)</i></p> Arealul românesc în prag de sărbători (lotrenii)tag:insemneculturale.ning.com,2014-12-20:6515444:Topic:6546162014-12-20T20:51:35.742ZIon Nălbitoruhttps://insemneculturale.ning.com/profile/IonNalbitoru
<p><a href="http://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2869299486?profile=original" target="_self"><img class="align-left" src="http://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2869299486?profile=RESIZE_320x320" width="250"></img></a> Locuitorii arealului între Dunăre, Marea Neagră, Nistru şi Tisa, din interiorul şi exteriorul arcului carpatic, au un spirit creştin aparte, cu folclor, etnografie, tradiţii, datini şi obiceiuri, ce diferă de la o zonă la alta, dar care în esenţă transmit acelaşi mesaj al gliei strămoşeşti. Tocmai această diversitate a obiceiurilor şi tradiţiilor marchează unicitatea…</p>
<p><a href="http://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2869299486?profile=original" target="_self"><img width="250" src="http://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2869299486?profile=RESIZE_320x320" width="250" class="align-left"/></a>Locuitorii arealului între Dunăre, Marea Neagră, Nistru şi Tisa, din interiorul şi exteriorul arcului carpatic, au un spirit creştin aparte, cu folclor, etnografie, tradiţii, datini şi obiceiuri, ce diferă de la o zonă la alta, dar care în esenţă transmit acelaşi mesaj al gliei strămoşeşti. Tocmai această diversitate a obiceiurilor şi tradiţiilor marchează unicitatea poporului român. Acestea se întâlnesc în fiecare an pe cuprinsul ţării atât la nunţi, boteze, înmormântări, dar şi cu ocazia unor sărbători religioase. Cel mai mult ele se manifestă în plenitudinea lor în perioada sfintelor sărbători de iarnă. Astfel sărbătoarea creştin ortodoxă, Moş Nicolae, constituie uvertura simfoniilor ce urmează la cumpăna dintre ani.</p>
<p>Moşul este aşteptat cu nerăbdare în special de copii, căci le aduce noaptea daruri pe care le lasă în ghetuţe, iar uneori şi câte o nuieluşă pentru cei care îşi supără părinţii, ca un avertisment să nu mai repete năzbâtiile din timpul anului. Dar Moşul este darnic şi cu adolescenţii de toate vârstele.</p>
<p>La puţin timp urmează sărbătoarea „Naşterea Domnului” când un alt moş, Moş Crăciun, vine în noaptea de ajun cu săniuţa plină cu daruri. La unele locuinţe „Moşul” coboară pe horn şi lasă cadourile sub brăduţii frumos împodobiţi. La alţi copii intră pe uşă şi se apropie de pomul împodobit sărbătoreşte cu globuleţe de toate culorile, beteală şi instalaţii electrice ce te fascinează cu jocul de lumini. Sosit tocmai din „Ţara Zăpezilor” „Moşul”, cu barba albă până la piept şi costumul roşu, dar cu sacul plin pe care abia îl mai duce în spate sub povara anilor, se aşează pe un scăunel ca să-şi mai odihnească mădularele şi ascultă poeziile şi cântecele prichindeilor care sunt răsplătiţi cu multe daruri.</p>
<p>Din ajunul Crăciunului încep colindele pe întreg teritoriul României, de la sate la oraşe, vestind Naşterea Mântuitorului. Uliţele cătunelor şi străzile oraşelor răsună de cântările grupurilor de la cei mici până la cei mari şi continuă toată noaptea şi a doua zi. Dar colindătorii nu reuşesc să-şi drege bine glasul că deja încep colindele care vestesc Anul Nou şi lanţul acestor „simfonii populare” se încheie cu Botezul Domnului şi obiceiul lăutarilor, Iordanul, când vin la domiciliul celor care poartă numele Sfântului Ioan Botezătorul să le cânte şi să le facă urări.</p>
<p>Aceste obiceiuri au fost transmise din generaţie în generaţie de-a lungul anilor, din moşi strămoşi, indiferent de vicisitudinile istorice ale timpului şi s-au păstrat în multe zone ale ţării până în zilele noastre. Însă în unele părţi ale patriei obiceiul de vestire şi întâmpinare al sărbătorilor de iarnă a început să se piardă odată cu ateismul impus de regimul comunist, îngropându-l pe Moş Crăciun şi inventându-l pe Moş Gerilă. Dar şi după revoluţie procesul de degradare al tradiţiilor s-a accentuat atât prin trecerea în eternitate al celor care l-au transmis din generaţie în generaţie cât şi prin plecarea tinerilor în străinătate ca să-şi caute un loc de muncă pentru existenţă, iar bătrânii uitaţi de vreme n-au avut cui să mai predea ştafeta. În unele locuri activitatea obiceiurilor s-a restrâns uimitor şi din cauză că lumea este prea săracă să-şi permită primirea colindătorilor. Cu toate aceste vicisitudini pe parcursul scurgerii anilor, războaie, sărăcie, revolte, subjugări, ideologie impusă de un anumit regim, în multe zone ale ţării obiceiurile, tradiţiile, etnografia şi folclorul au reuşit să supravieţuiască, făcând astfel ca datina strămoşească şi ritualurile specifice acestui neam să rămână nemuritoare în sufletul şi spiritul românului creştin din cele mai vechi timpuri.</p>
<p>Una dintre aceste zone mirifice atât din punct de vedere al pitorescului, cu locuri de basm, dar şi cu locuitori harnici, ospitalieri şi spirituali cu un umor aparte şi care s-au ocupat mai mult cu păstoritul şi lucrări forestiere, este Valea Lotrului din nordul Judeţului Vâlcea, din Ţara Loviştei.</p>
<p>După ce părăseşti spectaculosul defileu al Oltului, la confluenţa acestuia cu râul Lotru, zările se deschid şi parcă pătrunzi pe un alt tărâm, un ţinut cu o istorie proprie, cu oameni veseli şi primitori.</p>
<p>Legenda spune că pe Valea Lotrului au fost nişte „lotrii” (haiduci), de unde şi numele Lotrului, iar localităţile le poartă numele. Aproape de confluenţa Lotrului cu bătrânul Olt a stăpânit un lotru numit Breazu de unde a venit numele actualului oraş Brezoi, mai sus altul Mălai de unde se trage numele comunei Mălaia, apoi la gura Latoriţei era Ciungu de unde vine numele satului Ciunget, iar mai sus între munţi era haiduc unul Voinea, ţinutul său numindu-se Voineasa actuala staţiune montană.</p>
<p>În contuinuare voi vorbi cu preponderenţă despre localitatea de la poalele Ţurţudanului, actualmente oraşul Brezoi, înconjurat de munţi cu creste frumos dantelate şi pinteni stâncoşi ce împung uneori plapuma norilor ce se adună deasupra din cele patru orizonturi, iar alteori stâncile îşi expun ostentative frunţile cenuşii în faţa razelor astrului zilei ce revarsă asupra întinderilor lumină şi căldură.</p>
<p>Localitatea se întinde ca teritoriu, cum soseşti dinspre Râmnicu Vâlcea şi Călimăneşti-Căciulata, la ieşirea din defileul Oltului, pe malul drept al acestuia. Pe Olt, spre amonte, are în suburbie satele Văratica pe stânga Oltului, chiar la confluenţa cu Lotru, apoi pe dreapta Golotreni, Corbu, Proieni, mai sus din nou pe malul stâng al bătrânului râu se află Drăgăneşti şi se încheie cu satul Călineşti situat pe malul drept până aproape de Sfântul Schit Cornet, ctitorie a lui Vel Vornicu Mareş Băjescu. De la Gura Lotrului preponderent pe malul drept al râului se desfăşoară oraşul propriu zis şi se continuă de o parte şi de alta a Lotrului cu satul Vasilatu, Valea lui Stan şi se termină cu Lunca Calului şi Păscoaia. În amonte Brezoiul se învecinează cu satul Sălişte al comunei Mălaia. Orăşelul Brezoi se află ca într-o căldare traversat de râul Lotru şi străjuit la răsărit de râul Olt şi Muntele Cozia, la sud de Muntele Foarfeca şi Naruţu din Masivul Căpăţânii, iar la nord de Munţii Lotrului cu stânca Ţurţudan şi stâncile Doabrei zise şi Zimbrului.</p>
<p>Pentru o imagine cât mai corectă a preluării şi transmiterii colindelor de Sfintele Sărbători de Iarnă am stat de vorbă cu foşti colindători care încă mai sunt în viaţă. Veteranii mi-au povestit felul cum au preluat din „mers” aceste obiceiuri, cum le-au continuat şi le-au transmis mai departe. În cartea pe care intenţionez s-o scriu încerc să reconstitui filmul desfăşurării acestor evenimente în fast de sărbătoare, aşa cum au decurs ele de la Moş Nicolae la Sfântrul Ioan Botezătorul, şi să le las mărturie eternităţii.</p>
<p>După căderea lui Ceauşescu parcă reînviaseră tradiţiile şi obiceiurile în Brezoi.</p>
<p>Într-unul din primii ani de după revoluţie l-am rugat pe socrul meu să-i strângă pe cei care mai rămăseseră în viaţă din vechea trupă de colindători şi să vină la mine la bloc să colinde în noaptea de Crăciun. Bineînţeles că s-au adunat, au stabilit un repertoriu, au făcut repetiţiile cuvenite şi în noaptea de Moş Ajun, dacă tot s-au adunat, au trecut pe la fiecare familie a membrului din grup, apoi pe la miezul nopţii m-am trezit cu dânşii la uşă, îndeplinind întreg ritualul, aşa cum îl făceau odată în anii tinereţii. Din păcate a fost ultima lor întâlnire în acea formaţie... Mi-au cântat tot repertoriul de colinde pe care-l pregătiseră în acel an. Aveau voci frumoase, bărbăteşti, de parcă era un cor de elită. În acea noapte melodiile lor au răsunat în tot cartierul. Dar n-a durat mult şi la uşă mi-a apărut grupul de colindători din Vasilatu, iar peste vreun sfert de oră cel din Păscoaia. Aveam la un moment dat trei grupuri de colindători, fiecare în câte o cameră a apartamentului, cu uşile deschise, şi pe rând au început a colinda. Nu termina un grup cântecul că imediat începea altul. Parcă se luaseră la întrecere care mai de care să-şi scoată în evidenţă talentul. În pauzele dintre colinde închinau câte un pahar cu vin sau ţuică fiartă şi gustau din prăjituri şi tradiţionalul cozonac de casă! A fost o noapte de vis!</p>
<p> </p>
<p>Ion Nălbitoru – fragment din volumul în lucru „Lotrii în prag de sărbători”</p>
<p> </p> Odă Limbii Românetag:insemneculturale.ning.com,2014-12-18:6515444:Topic:6533862014-12-18T09:30:04.040ZDumitru Ichimhttps://insemneculturale.ning.com/profile/dumitruichim
<p><span class="font-size-4"><b> </b></span></p>
<p><span style="font-size: 14pt;">Vorbim</span></p>
<p><span class="font-size-4">cum ne-a-nvățat mama a spune</span></p>
<p><span class="font-size-4">lucrurilor din jurul nostru -</span></p>
<p><span class="font-size-4">jumătate pământ, jumătate minune.</span></p>
<p><span class="font-size-4"> </span></p>
<p><span class="font-size-4">E o limbă aprins de curioasă,</span></p>
<p><span class="font-size-4">pentru unii,…</span></p>
<p></p>
<p><span class="font-size-4"><b> </b></span></p>
<p><span style="font-size: 14pt;">Vorbim</span></p>
<p><span class="font-size-4">cum ne-a-nvățat mama a spune</span></p>
<p><span class="font-size-4">lucrurilor din jurul nostru -</span></p>
<p><span class="font-size-4">jumătate pământ, jumătate minune.</span></p>
<p><span class="font-size-4"> </span></p>
<p><span class="font-size-4">E o limbă aprins de curioasă,</span></p>
<p><span class="font-size-4">pentru unii,</span></p>
<p><span class="font-size-4">că ne-nțelege și apa și ascuțișul de coasă</span></p>
<p><span class="font-size-4">al lunii,</span></p>
<p><span class="font-size-4">muntele și luminișul de la știubeu;</span></p>
<p><span class="font-size-4">vorbim atât de omenește</span></p>
<p><span class="font-size-4">că uneori Dumnezeu,</span></p>
<p><span class="font-size-4">sub umbra cuvintelor noastre,</span></p>
<p><span class="font-size-4">se odihnește.</span></p>
<p><span class="font-size-4"> </span></p>
<p><span class="font-size-4">Vorbim ce suntem și suntem ce vorbim,</span></p>
<p><span class="font-size-4">sorbim din ulcică și vin și lumină,</span></p>
<p><span class="font-size-4">Cuvântul când ne cheamă la Cină.</span></p>
<p><span class="font-size-4"> </span></p>
<p><span class="font-size-4">Substantivele noastre-s amare;</span></p>
<p><span class="font-size-4">nu au declinare</span></p>
<p><span class="font-size-4">nici de venit, nici de dus,</span></p>
<p><span class="font-size-4">ci numai orizontul de sus -</span></p>
<p><span class="font-size-4">taboric urcuș de Vinere Mare.</span></p>
<p><span class="font-size-4">N-avem tâlmaci</span></p>
<p><span class="font-size-4">în această prisacă și Vale a Plângerii;</span></p>
<p><span class="font-size-4">chiar îngerii,</span></p>
<p><span class="font-size-4">omeneasca vrând s-o deprindă,</span></p>
<p><span class="font-size-4">merg la gramatica noastră din ghindă,</span></p>
<p><span class="font-size-4">iar veacul</span></p>
<p><span class="font-size-4">din duhul pietrei ce nu se schimbă</span></p>
<p><span class="font-size-4">răspunde plevei ce-o vântură vântul:</span></p>
<p><span class="font-size-4">Oamenii ăștia s-au născut din limbă,</span></p>
<p><span class="font-size-4">că înaintea lor,</span></p>
<p><span class="font-size-4">Întru-nceput,</span></p>
<p><span class="font-size-4">le-a fost Cuvântul.</span></p>
<p><span class="font-size-4"> </span></p> MÂNDRIA DE A FI ROMÂNtag:insemneculturale.ning.com,2014-11-30:6515444:Topic:6456782014-11-30T13:27:58.531ZIon Nălbitoruhttps://insemneculturale.ning.com/profile/IonNalbitoru
<p align="center"><em><b> </b></em></p>
<p><em><b> </b></em></p>
<p><em><b> MOTO: Occidentul nu este chiar atât de roz pe cât îl credem!</b></em></p>
<p> </p>
<p>În cadrul societăţii contemporane, ca un paradox al mileniului III, o parte din manifestările cetăţeanului român au redus oarecum din valenţele spiritualităţii ce-l caracterizează de-a lungul istoriei. O anumită clasă din structura socială, prin neştiinţa sau chiar ignoranţa cu care proliferează apucături şi obiceiuri ce…</p>
<p align="center"><em><b> </b></em></p>
<p><em><b> </b></em></p>
<p><em><b> MOTO: Occidentul nu este chiar atât de roz pe cât îl credem!</b></em></p>
<p> </p>
<p>În cadrul societăţii contemporane, ca un paradox al mileniului III, o parte din manifestările cetăţeanului român au redus oarecum din valenţele spiritualităţii ce-l caracterizează de-a lungul istoriei. O anumită clasă din structura socială, prin neştiinţa sau chiar ignoranţa cu care proliferează apucături şi obiceiuri ce lasă de dorit atât pe plan intern cât şi extern, subminează valorile cultural-ştiinţifice ale neamului, ajungând astfel sluga preaplecată a Occidentului. Acest comportament conduce implicit la denigrarea concetăţenilor cu aptitudini creative şi viziuni clare în aportul dezvoltării mondiale, a celor ce exprimă chintesenţa poporului român prin opinii juste despre suflul românesc în lume, spiritul său binevoitor, inima deschisă şi altruistă. Ca un subterfugiu al imaginii mai puţin agreabile pe care o au în general străinii despre noi, încercăm de fiecare dată să dăm vina pe clasa socială de jos, pe nevoiaşii care şi-au pierdut speranţa că mai pot asigura o supravieţuire şi un trai decent propriilor copii, aceştia evadând haotic peste graniţă în lupta pentru existenţă. În acest moment se fac culpabili prin diverse acte de vandalism, scăpaţi de sub rigorile unei civilizaţii moderne sau rătăcesc în abisul promiscuităţilor, al limbajului trivial-obscen. Cel mai mult ne denigrează onoarea de „cetăţean român” cei de etnie rromă. Profitând de protecţia caritabilă a autorităţilor europene ei cer drepturi şi privilegii din ce în ce mai multe. Purtaţi pe acelaşi val cu nomazii, o parte din tinerii conaţionali şi-au pierdut identitatea şi demnitatea naţională manifestate din moşi-strămoşi, adaptându-se la „manierismul" depravat al celor mai decăzute pături sociale, sechele ale unui capitalism anarhic. </p>
<p>Revenind la cetăţeanul român de rând, cu bucuriile şi necazurile sale, nu se deosebeşte de făptura umană „de dincolo" de graniţa României. Se naşte din mamă, suge la sânul ei, plânge şi râde, creşte, învaţă, munceşte, iubeşte sau urăşte, deci trăieşte ca făptură creată de Divinitate pe acest pământ şi în final trece în nefiinţă. Singura diferenţă, poate cea mai elocventă, este că în permanenţă în pieptul său bate o inimă de român harnic şi ospitalier, vesel şi la bucurie, dar şi la necaz, optimist, căci la el speranţa nu moare nicicând. Au venit şi au plecat imperii, au năvălit hoarde barbare şi nu şi-a pierdut identitatea, caracterul, temperamentul, obiceiurile, datinile şi limba. Dar iată că tocmai când la orizont un nou răsărit se prefigura pe altarul României, redând speranţa mult râvnită a românului după o perioadă totalitară în care predomina cultul idolului, de după crestele întunecate ale neprevăzutului s-au năpustit nori negrii, dezlănţuind furtuni cu fulgere şi trăsnete malefice asupra existenţei umane din întregul spaţiu mioritic. În vâltoarea frământărilor şi tensiunilor internaţionale provocate de conflicte şi războaie pentru supremaţie ale marilor puteri pe Terra, acestea au condus implicit la crize, politice şi economice, s-a creat un impact psihologic la nivel planetar, manifestat printr-un proces de degenerare a fiinţei umane, o adevărată prăpastie între fiii aceleiaşi naţii, omenirea înstrăinându-se uneori de trecut şi valorile spiritual-culturale care o reprezintă. La noi în ţară, ca urmare a condiţiilor şi a conjuncturii create de democraţia originală, în haosul său, mulţi cetăţeni români au alunecat pe panta ignoranţei, indiferent că mai locuiesc sau nu în ţară, uitând că pe acest teritoriu a existat de mii de ani speţa din care ne tragem ca unul dintre cele mai vechi popoare de pe continent.</p>
<p> O nebuloasă s-a abătut asupra acestui neam, la care concură clasa politică instalată la putere de douăzeci şi cinci de ani, indiferent de coloratura partidelor. De un sfert de veac nu a contat cine a preluat frâiele ţării, ţelul lor suprem a fost îmbogăţirea unora prin sărăcirea confraţilor, pierderea demnităţii româneşti, jaf, anarhie şi dezbinare. Concursul de împrejurări a fost favorabil alienărilor celor afectaţi de nedreptăţile sociale şi evadarea disperată a acestora, total nepregătiţi, într-o lume străină temperamentului şi mentalităţii tradiţionale româneşti, într-un spaţiu deloc favorabil cetăţeanului de rând, lipsit de mijloacele psihologice şi praxis-ul necesar înfruntării cu stoicism al mastodonţilor economici şi a ideologiei capitaliste cu lumea diversificată a afacerilor, a dedesubturilor, a infrastructurii relaţiilor dintre patronat şi angajat. Românul abrutizat de conştiinţa şi ideologia comunistă a fost nepregătit în faţa propriei sale revoluţii, a spiritului, a mentalităţii, a convingerilor despre lume şi viaţă, şi-n locul evoluţiei sale pe scara valorică a existenţei umane s-a trezit scăpat din lesă ca un câine abandonat pe maidan</p>
<p> Avem obiceiuri, datini şi tradiţii specifice, etnografie şi folclor unice pe Terra. Ansamblurile noastre folclorice în costume naţionale se bucură de mari succese internaţionale pe vestitele scene ale lumii. Singurii care au rupt barierele dintre naţiuni sunt oamenii de ştiinţă şi cultură. Inteligenţa lor depăşeşte cu mult nivelul politico-social în care se scaldă omenirea cu surogate democratice. Ei nu-şi pierd demnitatea. Noi, răsăritenii evadaţi din eticheta totalitar-comunistă, să nu ne plecăm cu servilism în faţa şabloanelor capitalismului occidental cu falsă democraţie, ci cu fruntea sus să ne susţinem clauza şi să ne păstrăm demnitatea şi mândria de români, indiferent de spaţiul terestru în care ne aflăm, ca spaţiu al dumnezeirii pe această planetă. Cine are impresia că în Occident descoperă izvoarele nesecate ale democraţiei şi calea raiului spre îmbogăţire se înşeală amarnic. Societatea capitalistă în esenţa ei a fost, este şi va fi controversată. Cu sau fără voia noastră am intrat în cursa pentru maratonul supravieţuirii, uitând de trecut, prezentul febril trăindu-l aproape inconştienţi. Privim viitorul prin prisma speranţelor utopice că printr-o minune divină salvarea noastră va apare în zori o dată cu răsăritul soarelui şi raiul se va pogorî pe pământ, aruncând în abisuri legile nedrepte ale marilor jandarmi de pe Terra, ale jocului diabolic de interese prin îngenuncherea unor naţiuni şi obţinerea supremaţiei generale. Debusolaţi că salvatorul din poveste nu mai vine, iar Dumnezeu nu ne mai ascultă rugile imploratoare şi disperate, alergăm ca nişte oi rătăcite dintr-un colţ în altul al lumii, la cheremul unei societăţi capitaliste cu faţetă democrată, unde tronează doar jocul de interese economice, teritoriale şi politice. Ca urmare a perpetuării orânduirilor de-a lungul istoriei, speranţa omenirii a renăscut după fiecare revoluţie. Societăţile s-au perindat una după alta şi au dispărut în vâltoarea vremurilor precum galaxiile din univers în „pâlnia" uriaşă a unui quasar. Deşi pare un paradox, pe arena mondială, cel puţin pe faţeta acestuia, capitalismul tinde către ideologia social-democrată, în timp ce fostul comunism îşi schimbă brusc direcţia şi porneşte ca o avalanşă spre un capitalism dictatorial în care anarhia şi populismul constituie punctul forte, ca germene al totalitarismului comunist dar sub altă faţetă. Aşa cum a manifestat-o din totdeauna, românul, deşi e considerat viteaz şi curajos, nu este un adevărat războinic, un expansionist, ci un apărător al drepturilor şi al demnităţii naţionale în faţa celorlalte naţiuni. Ca de obicei el îşi vede mai mult de părticica sa, mulţumindu-se de cele mai multe ori cu puţinul pe care-l consideră mană cerească.</p>
<p> În această conjunctură internaţională, haosul planetar s-a exacerbat şi prin intermediul a tot felul de cititori în stele, ne lăsăm toleranţi şi creduli în naivitatea noastră, influenţaţi de flagelul malefic al unor specimene umane ca vraci, clarvăzători, prezicători şi paranormali ce-şi atribuie statutul de trimişi ai Domnului ca proroci şi profeţi, eu le-aş zice nebuni sau paranoia, ce ne derutează cu inventarea a tot felul de „culturi" de mult apuse, care au prevăzut un sfârşit al „sfârşitului" şi un mit al unei apocalipse din ce în ce mai obsedantă la orice eveniment planetar. Cu minţile bombardate de fel de fel de informaţii false se produce cu succes o manipulare psihică şi energetică negativă a făpturii umane. În complexul de împrejurări în care România a fost primită ca membru NATO, apoi în Uniunea Europeană şi într-un viitor apropiat va fi acceptată în spaţiul Schengen şi trecerea la moneda europeană, euro, românul în dorinţa de evadare după o perioadă de totalitarism, se depărtează tot mai mult de spiritualitatea românească, uitând de valorile născute pe meleagurile carpatine la nord de Dunăre. Dacă unii îşi mai aduc vag aminte de personalităţi marcante născute pe plaiurile mioritice, recunoscute pe plan mondial, de altele nici măcar n-au auzit. Astfel sunt cunoscute nume devenite celebre ca: Emil Racoviţă - savant şi explorator, fondatorul biospeologiei dar şi primul român care a ajuns la Polul Sud; Traian Vuia - inventator şi pionier al aviaţiei mondiale, care reuşeşte primul zbor autopropulsat cu un aparat mai greu decât aerul; Victor Babeş - care în colaborare cu Victor Andre Cornil, întocmeşte primul tratat de bacteorologie din lume; Ion Cantacuzino - microbiolog, a găsit o metodă de vaccinare antiholerică numită „Metoda Cantacuzino"; Henry Marie Coandă - inginer şi academician, este inventatorul motorului cu reacţie, a studierii fenomenului ce poartă numele de „efectul Coandă";<br/> Anghel Saligny - inginer de renume în proiectarea şi construcţia podurilor şi silozurilor cu structură metalică, el a proiectat şi construit podul de peste Dunăre de la Cernavodă, care la acea vreme (1890-1895) era cel mai lung din Europa; Nicolae Păulescu - descoperitorul insulinei, brevetată în 1922 sub numele de pancreină; Elisa Leonida Zamfirescu - prima femeie inginer nu numai din Europa ci din lume. Lista marilor inventatori şi descoperitori români se poate completa cu zeci şi zeci de nume. Avem şi trei laureaţi ai Premiului Nobel originari din România, din păcate premiile fiind atribuite ţărilor în care şi-au făcut rezidenţa: George Emil Palade, a obţinut în 1974 Premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină, Ellie Wiesel, Premiul Nobel pentru Pace – 1986, Herta Müller, Premiul Nobel pentru Literatură, 2009. În 1985 Premiul Nobel pentru Pace a fost atribuit organizaţiei „Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear”, ai cărei conducători erau Mihail Kuzin (URSS), Ioan Moraru (România) şi Bernard Lown (SUA). Evenimentul, crucial pentru ţara noastră, n-a fost mediatizat şi cinstit cum se cuvine nici atunci, dar nici după 1989. Aş mai aminti încă un nume de data aceasta din sport! Nadia Comăneci, în gimnastica feminină mondială a obţinut prima notă de 10 din lume, în cadrul Jocurilor Olimpice de vară de la Montreal, Quebec, Canada, 1976. Lista cu marile personalităţi ale ştiinţei, culturii şi sportului este lungă. Să nu uităm olimpiadele şi concursurile internaţionale de invenţii câştigate ani la rând de elevii noştri, ceea ce demonstrează nivelul de pregătire din şcoala românescă. Dar în ultimul timp învăţământului i se acordă mai puţină importanţă. O societate fără un învăţământ bine pus la punct şi un sistem sanitar neglijat, este o societate bolnavă. </p>
<p>A doua mare construcţie administrativă din lume, intrată în cartea recordurilor, este Casa Poporului din România şi depăşeşte ca suprafaţă Piramida lui Keops, considerată prima minune a lumii. Şi dacă tot am ajuns la recorduri, la Săpânţa, în Maramureş, în afara renumitului cimitirul vesel, se află cea mai înaltă biserică de lemn din lume depăşind ca înălţime Statuia Libertăţii din New York, S.U.A. Însăşi plaiurile mioritice ne reprezintă unicitatea cu localnicii ce-şi au legendele, tradiţiile, datinile, obiceiurile şi folclorul cu specificul lor din moşi strămoşi. Din punct de vedere geografic România este unică în Europa prin prezenţa tuturor formelor de relief, fluviu, mare şi cea mai mare deltă de pe continent, Delta Dunării.</p>
<p>Avem un patrimoniu naţional şi cultural ştiinţific cu care ne putem mândri. Ne reprezintă cu onoare somităţi la nivel mondial pe care avem datoria sacră să le cinstim şi să le venerăm aşa cum se cuvine. Să medităm în slujba spiritului ce ne caracterizează şi să ne întrebăm retoric, cu ce este mai prejos naţiunea română decât celelalte? Imaginea deformată despre poporul român nu ne-o fac în mod special străinii, ci noi înşine prin „aleşii” neamului de la cârma ţării care neglijează valorile româneşti în schimbul intereselor personale sau de partid, dar unor compatrioţi, indiferent de etnie, prin vulgaritatea lexicală şi comportamentală. Cu toate acestea să reparăm greşelile unora, neştiinţa şi prostia altora şi să ne susţinem, cu fermitate şi demnitate, clauza până la capăt. Indiferent în ce zonă a lumii vom avea ocazia să colindăm să nu ne fie ruşine cu originile neamului din care ne tragem şi să nu uităm locurile natale, acele plaiuri mioritice poate unice în lume prin pitoresc, dar şi prin specificitatea şi spiritul ospitalier, vesel şi harnic al românului. Din nefericire, mass-media face reclamă violurilor, tâlhăriilor, crimelor, oamenilor corupţi, clanurilor mafiote, femeilor uşoare considerate „Dive” mai ceva ca starurile de cinema şi nu valorilor şi marilor personalităţi care ne reprezintă ca naţiune.</p>
<p>Întotdeauna, Românul, indiferent de vicisitudinile istorice, a ştiut să-şi aprecieze şi să-şi facă cunoscute valorile culturale, artistice, ştiinţifice şi să păşească cu fruntea sus, plin de demnitate, în rândul civilizaţiilor moderne.</p>
<p>Oriunde ne-am afla, în orice colţ al acestei planete, să nu uităm că în pieptul nostru bate o inimă de român!</p>
<p> </p>
<p align="center">Ion Nălbitoru</p>
<p> </p> Infractorul de serviciutag:insemneculturale.ning.com,2013-01-29:6515444:Topic:1785842013-01-29T19:00:38.111ZCostel Zăganhttps://insemneculturale.ning.com/profile/CostelZagan
<div class="mtl fbDocument"><p>Vă acuz şi eu prieteni</p>
<p>nu mai pot să vă suport</p>
<p>ceru-i prăbuşit în cetini</p>
<p>îngerul ce zboară-i mort</p>
<p> </p>
<p>Nu mai pot să vă suport</p>
<p>şi de-aceea vă provoc</p>
<p>să ieşiţi cu ţara-n cort</p>
<p>dacă-n suflet n-are loc</p>
<p> </p>
<p>Păi de asta vă provoc</p>
<p>ceru-i prăbuşit în cetini</p>
<p>tăcerea parcă ia foc</p>
<p>mă acuz şi eu prieteni</p>
<p> </p>
<p>Nu mai pot să mă suport</p>
<p>ţara-i moartă eu sunt…</p>
</div>
<div class="mtl fbDocument"><p>Vă acuz şi eu prieteni</p>
<p>nu mai pot să vă suport</p>
<p>ceru-i prăbuşit în cetini</p>
<p>îngerul ce zboară-i mort</p>
<p> </p>
<p>Nu mai pot să vă suport</p>
<p>şi de-aceea vă provoc</p>
<p>să ieşiţi cu ţara-n cort</p>
<p>dacă-n suflet n-are loc</p>
<p> </p>
<p>Păi de asta vă provoc</p>
<p>ceru-i prăbuşit în cetini</p>
<p>tăcerea parcă ia foc</p>
<p>mă acuz şi eu prieteni</p>
<p> </p>
<p>Nu mai pot să mă suport</p>
<p>ţara-i moartă eu sunt mort</p>
<p> </p>
<p>Costel Zăgan, CEZEISME II</p>
</div>