Mânăstirea Polovragi

[Cristina Nălbitoru]

Localitatea Polovragi din județul Gorj are farmecul său prin cadrul natural dar și prin frumusețea sufletească a locuitorilor.

            Dacă  la sud, est și vest este flancată de câmpie și dealuri, la nord este străjuită ca de un zid imens de către abruptul Munților Căpățânii și al Masivului Parâng, despărțiți de râul Olteț care formează, în fundul văii, un canion spectaculos, de nepătruns cu piciorul, de 0,8 - 1 metru lățime. Deoarece Oltețul a fost captat și apele sale ajung în lacul Vidra, acum firul de apă se rostogolește în mici cascade, încercând să străpungă în continuare stânca pe care reușește totuși s-o șlefuiască ca un adevărat meșter!

            Pe lângă versantul stâng al muntelui șerpuiește un drum asfaltat pe care te poți aventura până la ieșirea din chei, iar de acolo poți ajunge la Curmătura Oltețului și să treci pe Latorița.

            După vreo 300 de metri printre chei, în dreapta se află Peștera Polovragi, cu istoria și legendele sale.

            Se spune, în credința populară, că în această peșteră ar fi locuit Zamolxe, zeul geto-dacilor.

            Denumirea de Polovragi vine de la o plantă rară (cu mai multe denumiri)  aflată în această zonă, povragă, polvragă, sau polovragă, pe care vracii o prelucrau și o foloseau pentru vindecarea bolilor.

            Înainte de a pătrunde în Cheile Oltețului întâlnești Mănăstirea Polovragi cu o vechime de 500 de ani. Este o mănăstire de maici cu  hramul „Adormirea Maicii Domnului”, și este înscrisă ca monument istoric.

            Înainte de a ajunge la parcare, în dreapta se află Vatra dacică, „Tabăra de sculptură – simboluri dacice”, unde, începând din 2018, în fiecare an în luna iulie, se întâlnesc meșteri sculptori în lemn din diferite zone ale țării..

Când să pătrunzi în incinta Mănăstirii Polovragi, ești întâmpinat de o poartă din lemn frumos sculptată, în stil maramureșean, apoi înaintezi pe o alee către zidurile mănăstirii, având în față imaginea masivului muntos cu cheile Oltețului.

            Aproape de zidul ce înconjoară mănăstirea, ca pe o cetate, în stânga, se află un magazin cu obiecte bisericești.

            Apoi pătrunzi printr-o arcadă în curtea mănăstirii, înconjurată de chilii  cu ghivece cu flori. Imediat, în față-stânga se află biserica. Cu smerenie intri mai întâi în pridvor, apoi în pronaos și naos,  unde ești întâmpinat de picturi cu sfinți care te privesc cu blândețe de pe pereți, parcă bucuroși că vizitezi, cu inima curată, frumosul lăcaș de cult. Deasupra se ridică turla, ca o pâlnie întoarsă și de sus te privește și binecuvântează Domnul Iisus Hristos.

            Te apropii cu smerenie de iconostas și după închinăciune, privești catapeteasma ce desparte altarul de naos.

            Te simți împăcat sufletește și, ca după o spovedanie la Divinitate, te retragi smerit.

            Dar în partea nordică se mai află o ieșire, tot printr-o arcadă în zidul mănăstirii ce o înconjoară ca pe o fortăreață.

            Treci pe sub arcadă și ajungi într-o altă curte. La capătul unei alei se află o bisericuță, Biserica Bolnița „Sfântul Nicolae”, iar alături cimitirul monahilor, cu morminte îngrijite și împodobite cu flori.

            Pătrunzi singur în bisericuță, într-o atmosferă de intimitate, tu și sfinții care prin privirile lor parcă îți ușurează sufletul, eliberându-te de zbucium, durere și tristețe. Simți o căldură care îți inundă trupul, simți liniște sufletească și toate frământările parcă le-ai lăsat dincolo de zidurile acestei „cetăți monahale”!

            Întregul complex monahal îți creează o stare de liniște, de binecuvântare, de optimism!

            De câte ori treceți prin această minunată zonă ca să vizitați cheile Oltețului și Peștera Polovragi, nu uitați să treceți și pe la această mănăstire unde aveți ocazia să primiți energii pozitive și să vă eliberați sufletul de toate suferințele și neliniștile care vă frământă. Binecuvântați de acest loc sacru vă veți continua cu succes și încredere drumul în viață!

 

Cristina Nălbitoru