În cartea sa “Dezrădăcinare sau Un nou început” doamna Helene Pflitsch (Germania) prezintă drama unei românce care trecuse de prima tinereţe şi căreia soarta i-a pregătit o trăire zbuciumată de câţiva ani.  Ca orice om, eroina româncă, Emma, aspiră nu numai la împlinirile profesionale, ci şi la o dragoste adevărată, indiferent de vârstă. Se recăsătoreşte dintr-un imbold al unei şoapte care o îndeamnă să facă acel pas în viaţa sa. Din acel moment necazurile şi suferinţele par că nu se mai termină. Printr-un act nesăbuit renunţă la servici şi la locurile natale şi pleacă împreună cu soţul în Germania.

            Ca orice român încătuşat de un regim care tocmai apusese, a simţit nevoia de evadare spre lumea tuturor posibilităţilor, spre acea democraţie pe care o visam cu toţii, dar care, fără să bănuim, are numeroase capcane.

            Emma pleca dintr-o ţară frumoasă, bogată, cu ţinuturi mirifice, cu oameni harnici şi ospitalieri, cu tradiţii şi obiceiuri specifice către o lume necunoscută, într-o ţară occidentală cu un renume, dar a cărei limbă, destul de dificilă, nu o cunoştea. Evadarea în necunoscut se asemăna cu o veritabilă aventură din care spera că va ieşi cu multe satisfacţii şi împliniri. Dar, deşi avea o facultate la bază, s-a alăturat unui bărbat bolnav care între timp a suferit un handicap. Dăruirea şi altruismul său n-a ţinut cont de acest impediment şi s-a decis să lupte pentru noua sa familie, sacrificându-şi mândria şi demnitatea de femeie cultă, să se adapteze noii situaţii.

            Dar în Germania, ca de altfel în toate celelalte state occidentale, românii nu sunt priviţi decât ca un popor de ţigani. În occident totul înseamnă bani, afaceri profitabile şi înrobirea celor de altă naţionalitate.

            Chiar dacă mulţi dintre noi credem că poporul german este plin de corectitudine, ne cam înşelăm. Comporatmentul său faţă de străini este la fel ca al latinilor din occident. Am o experienţă de viaţă de doi ani în Italia şi am cunoscut multe românce tratate ca slugi de către persoane analfabete care nici nu ştiau pe ce continent este România.

            Adevărul este că după “revoluţie”, noi românii ne-am dezbinat şi în afară nu suntem uniţi. Sunt românce care în legătură cu alte  “agenţii” îşi bat joc de propriile concetăţene.

            Autoarea, doamna Helene Pflitsch, ne prezintă povestea Emmei ca pe un film cu secvenţe ce alternează de la prezent la trecut şi invers. Eroina, pentru că Emma este           într-adevăr o eroină, se sacrifică, dar nu cedează să lupte cu obstacolele vieţii şi societatea în care păşise.

            Astfel, ajunsă în Germania cu soţul său, Erich, stigmat de un handicap şi căruia îi trebuia o proteză pentru piciorul amputat, dar care mai era şi pretenţios, reuşeşte să găsească o slujbă pe bani puţini, prin intermediul altei românce care lunar îşi aştepta comisionul, la o familie de nemţi bătrâni, Oma de 88 de ani şi Opa de 92 de ani.

“Mă simţeam o plantă ruptă. Rădăcinile mi-au rămas undeva, la două mii de kilometri şi nu ştiam dacă voi găsi pământ bun să pot supravieţui”, se destăinuie Emma. 

            Românca încearcă să se adapteze condiţiilor şi „etichetei” nemţeşti. “Masa de prânz o luăm la doisprezece fix. Aş putea spune, fără să exagerez, că tot ce se întâmplă în această casă este după ceas. Parcă suntem la pupitrul unui aeroport şi coordonam zborurile. Trebuie respectat programul. O deviere de un minut presupune muncă în plus şi complicaţii pentru alte zboruri..."

            Dar Emma nu cedează. “Lacrimile sărate îmi inundă obrajii. Îngenunchez să aduc ordinea în dulap şi am impresia că viaţa mă îngenunchează definitiv. Şi asta doar pentru că sunt acuzată într-o limbă în care nu mă pot apăra” La toate acestea se adaugă  cuvintele:

“Tigancă proastă” de care bătrâna nemţoaică nu făcea economie.

            Emma, de la o femeie respectată în ţara sa, ajunsese batjocura acestei bătrâne de 88 de ani. Dar cu timpul a înghiţit aceste ieşiri şi s-a obişnuit cu eticheta de “ţigancă”.

            Autoarea pătrunde adânc în sufletul personajului şi-i descrie cu emoţie trăirile şi zbuciumul interior, de parcă ea însăşi ar lua parte la acele evenimente nefaste.

            În momentul când Emma părăseşte acea familie, Helene Pflitsch, îi surprinde cu măiestrie acea eliberare din cuşca în care fusese prizonieră câteva luni: “Eram liberă! Pentru a doua oară în viaţă aveam impresia că îmi luasem zborul dintr-o colivie în care nu pătrunseseră nici razele soarelui, nici lumina stelelor. Şi pentru a doua oară în viaţă mi-am jurat să nu mă mai las prinsă în cuşcă, indiferent din ce era confecţionată”.

            Dar bucuria i-a ţinut doar până acasă unde o aştepta soţul, Erich, care se obişuise să stea cu orele la calculator şi să comande, având şi anumite pretenţii, fără să aprecieze sacrificiul unei femei de care era legat doar printr-o consimţire şi un act de mariaj. Fiecare avea copiii săi din căsătoria anterioară. Erich nu ţinea cont de umilinţa la care fusese supusă şi-i pretindea bani ca să-şi schimbe proteza cu alta de 3000 de euro! Revoltată, femeia i-a replicat pe bună dreptate: “ Ştii tu cum se câştigă 500 de euro?! Ştii tu câte umilinţe am îndurat în aceste patru luni? Şi nu e vorba că am schimbat pixul cu pămătuful de la WC. Am fost nevoită să mă transform într-un robot… Fără minte, fără simţuri!... Ştii tu cum e să priveşti acele ceasuri care refuză să se mişte?”

            Singura ei consolare era că nu nimerise la o familie imobilizată la pat care să urle şi să ţipe la orice oră din zi şi din noapte, să scoată de sub ea şi s-o spele de “rahat”.

            Dar şirul suferinţelor nu se termină aici. Emma îşi caută joburi. Lucrează la curăţenie, la călcat rufe, la restaurant unde se luptă cu maldărele de vase. “Nu plânsesem niciodată. Nici măcar atunci când tata m-a parasit, mult prea devreme şi pe neaşteptate, lacrimile nu au vrut să apară. Acum, parcă erau un şuvoi ce nu mai încăpea în matcă”.

            Alteori era înfruntată cu obrăznicie, ceea ce-i redeschidea rănile sufletului: “Când am îndrăznit să mă plâng mi s-a strigat flegmatic:

- Du-te în România!”

            Se simţea o victimă printre străini, dar altă şansă nu mai avea decât să sufere. În afară de teroarea străinilor era obligată să suporte ifosele şi sâcâielile soţului bolnav, care, din pricina invalidităţii, îşi descărca răutatea asupra celei care îl iubea şi-l întreţinea ca pe un copil neascultător şi mofturos.

            Scriitoarea, Helene Pflitsch, prinde din zbor, cu fineţe, acel zbucium interior al femeii departe de concetăţenii săi, de părinţi şi copii, drama sa într-o societate în care o străină crede că nu se va adapta. Totuşi, personajul principal din romanul “Dezrădăcinare sau Un nou început” nu abandonează lupta cu capriciile societăţii capitaliete, unde “bravează” democraţia sub semnul întrebării şi drepturile omului sunt “fluturate” statelor din răsăritul Europei, printre care şi dreptul de a fi slugă! În realitate democraţia este o lozincă sau mai degrabă o noţiune utopică, deoarece ceea ce vrea să exprime este o perfecţiune care de fapt nu există! Orice orânduire, orice regim are imperfecţiunile sale bazate pe interese şi o emulaţie cu viaţa însăşi. Dar ce este viaţa? Este drumul de la maternitate la cimitir! Cu cât distanţa dintre ele este mai mare, cu atât durata de viaţă a individului  este mai lungă şi implicit trăirile mai intense şi experienţele mai numeroase, unele pozitive aducătoare de fericire iar altele îndurerându-ţi sufletul.

            Lectura acestei cărţi este lejeră, fluentă ca apele unui râu  şi-ţi creează o anume tensiune prin care nu-ţi vine s-o laşi din mână până nu ajungi la deznodământ.

            Ceea ce ne prezintă scriitoarea Helene Pflitsch în cartea „Dezrădăcinare sau Un nou început” este doar un episod din dramele de care au parte mamele, soţiile sau fiicele românce plecate în lupta pentru existenţă nu numai în Germania, Italia sau Spania, ci oriunde în lumea aceasta. De multe ori urmările unor astfel de „dezrădăcinări” sunt nefaste pentru familie românilor.

            Din fericire destinul îi acordă  Emmei încă o şansă pe care aceasta, în urma unor complexe frământări psihice, o acceptă. Şi aceasta pentru că nici în acele clipe de disperare nu şi-a pierdut cumpătul şi a sperat neîncetat într-o viaţă mai bună. În cele din urmă soarele a răsărit din nou în viaţa Emmei cu „Un nou început”!

 

Vizualizări: 66

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Am citit din Dezrădăcinarea, atât cât a postat Helen. Păcat că nu a postat tot. Dvs. faceți un rezumat al acestui roman, destul de succint. Credeam că vom participa la o dezbatere privind femeia româncă pe meleaguri străine. Drama ei. Desigur Helen descrie cu măiestrie degradarea personalității eroinei sale principale, însă puteți să descrieți și dvs. românce din Italia.

Am venit atrasă de titlul...

Sofy

Mulţumesc pentru lectură doamna Sofia Sincă!  Deja lucrez la un roman (inspirat din trăirile concetăţenelor pe care le-am întâlnit în Italia). Săptămâna viitoare voi posta un articol cu impresiile mele despre italieni "Iluzii şi speranţe"

Aștept textul. Să-l postați la proză nu aici, dacă e creație literară în proză.

Succes!

Sofy

Frumoasă prezentare! Am citit cartea și după cum i-am spus și autoarei, o prietenă dragă mie, mi-a plăcut foarte mult. 

Cu prietenie,

Distinsă doamnă Corina Militaru mă bucur că putem vorbi acelaşi "limbaj" fiindcă aţi citit romanul. La fel de mult   m-a impresionat şi "Jurnalul şefei mele" scris tot de doamna Helene Pflitsch. Vă mulţumesc pentru trecere!

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 2 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 2 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 10 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 10 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 13 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 14 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 14 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog tablou mirabil, multiform a lui Floare Arbore
cu 14 ore în urmă
Postare de log efectuată de Elisabeta Drăghici
cu 14 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA iar echinocţiu a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 15 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose a lăsat un comentariu pentru Vasilisia Lazăr
cu 15 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut profilul lui Elena Lucia Spătariu Tudose
cu 15 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut discuţia Pietre (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr
cu 15 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA culori în iarbă a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 15 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor