La Mulți Ani, Canada!

[Veronica Pavel Lerner]

Anul acesta, pe 1 iulie, Canada împlineşte 150 de ani. Despre istoria Canadei și stabilirea primelor așezări românești pr teritoriul ei sunt ample informatii pe Internet, de aceea nu le voi consemna aici. Rândurile mele sunt mărturia unui Român venit ȋn Canada cu peste 35 de ani ȋn urmă și care, ȋn ciuda faptului că a lucrat și trăit ȋn societatea canadiană  ȋn ambele limbi oficiale ale țării, engleza și franceza, gândește și scrie încă în limba maternă, cea a României.  

           

Dintre cei 150 de ani ai Canadei, am fost prezentă în ea aproape un sfert din vârsta ei și pot afirma cu satisfacţie că şi eu, ȋn calitate de chimistă, dar şi regretatul meu soţ, inginer constructor, am lăsat o urmă a muncii noastre în Canada. Anii adaptarii n-au fost usori, dar, privind în perspectivă, au fost compensați de satisfacțiile pe care ni le-au adus lucrul bine făcut, pe de o parte, și a recunoașterii lui, pe de alta. Dau numai un exemplu: datorita faptului că soțul meu a făcut parte din echipa care a calculat structura clădirii "National Gallery" din Ottawa, am fost invitați la inaugurare, cu ani în urmă, împreună cu oficialităţile, în frunte cu Bryan Molroney, atunci Prim Ministru al Canadei. Clădirea, devenită simbol al capitalei canadiene, a apărut acum câțiva ani pe un timbru aniversar.  

        

Comunitățile de Români din Montreal și Toronto - orașele în care am trăit din 1982, primii 15 ani în Montreal, următorii în vecinatatea lui Toronto- s-au mărit considerabil după anii 90; astăzi în GTA (Great Toronto Area) sunt peste 60.000. La Montreal activează, separat, Asociațiile de Scriitori de Limba Româna din Canada și Quebec, din care fac si eu parte. La Toronto există Cenaclul Nicăpetre  de pe lângă ziarul Observatorul. Marile orașe ale Canadei au ziare și reviste, emisiuni de radio și televiziune în limba română. La Hamilton (la o oră de Toronto) se află Câmpul Românesc, unde vara are loc anual Săptămâna internațională a Culturii Române, care a ajuns anul acesta a 50-a ediție. Participă Români din toate colțurile lumii, spre bucuria organizatorului, părintele Dumitru Ichim, talentatul poet cunoscut și iubit de cititorii Vatrei vechi. În superba curte a Câmpului sunt busturi ale unor importante figuri de scriitori din  exilul românesc ca Aron Cotruț, Mircea Eliade, Horia Vintila, Horia Stamatu, George Donev, Vasile Posteuca ș.a., dar si superbul bust al poetului Eminescu, toate sculptate de Nicapetre.    

 

            

Frumuseţea Canadei constă nu numai ȋn aşezarea geografică, cu inegalabilele ei peisaje, dar şi de multitudinea de comunităţi etnice care îmbogăţesc environmentul cultural şi culinar al ţării. Numeroase festivale se ţin cu regularitate în toate oraşele ţării. În regiunea în care sunt eu, în ultimul week-end al lunii mai are loc anual festivalul multicultural Carassauga, în care comunităţile etnice îşi expun, în pavilioanele situate în diverse puncte ale oraşului, articole de artizanat, dau spectacole de dans şi muzică şi au chioşcuri cu mâncare specifică. Accesul de la un pavilion la altul este asigurat de autobuze şi e gratuit.     

     .  

pavilionul ucrainean           

Îmi face plăcere să particip, de peste 20 de ani, la Carassauga şi am constatat, de-a lungul anilor, creşterea continuă a popularităţii şi a numărului de comunităţi participante la festival: de la numai câteva în anii 90, s-a ajuns in 2017 la un numar de peste 30 de pavilioane.

         

Românii au avut prima participare la Carassauga în 2016, anul acesta a fost a doua. La pavilionul românesc, pe lângă dansurile populare prezentate de fete frumoase și băieți chipeși ȋn superbe costume naționale, am admirat ademenitoarea masă cu brânzoaice, fursecuri şi cozonaci proaspeți.

M-am delectat apoi cu o cafea grecească (zis și turcească) la pavilionul grecesc, cu nişte dansuri ţigăneşti în costume multicolore la pavilionul polonez, cu o delicioasă shavarma de pui şi o piesă -

foarte bine jucată- despre Nefertiti - la cel egiptean și m-am fotografiat, la pavilionul canadian, cu un domn costumat în Prim Ministrul John Macdonald, al cărui potret e pe bancnota canadiană de 10 dolari.

La pavilionul hawaian am apreciat dansurile vioaie și costumele colorate. În echipa de dansuri de adulţi erau şi câte doi-trei copilaşi de 3-4 ani, în costume identice cu ale adulţilor, dansând alături de ei. O minune de spectacol!

            Sunt multe manifestări ȋn cinstea aniversării Canadei, fiecare comunitate ȋși sărbătorește, în mod specific, țara de adopție.

Eu iubesc imensa Canadă pentru că în ea m-am născut - conștient- a doua oară. Dar cu gandul, inima și graiul am ramas legată de România descrisa de N. Steinhardt într-o scrisoare către Virgil Ierunca:

            "Fericiţi cei ce s-au născut în acest paradis românesc; cei ce l-au privit cu ochi veseli şi înlăcrămati; cei în ale căror vine curge sângele şesurilor, dealurilor sau munţilor natali; /… fericiţi cei ce-l poartă-n suflet, deşi se află departe; cei ce -orice, oricum şi oricând- nu şi-l zmulg din lăuntrul lor, unde paradisul acesta pământesc şi-a pus indelebila pecete."
            La Mulţi Ani, Canada!

(Apărut în Vatra veche 5/2017)

[Veronica Pavel Lerner]

Multumesc, J'arrive, din partea Canadei! :)))

J' Arrive! a spus :

La mulţi ani, Canada! 

[Mihaela Suciu]

Ne bucură să fim ținuți la curent cu ce se întâmplă în afara „paradisului”. Mulțumesc și un călduros „La mulți ani!”

[Veronica Pavel Lerner]

Ma bucur ca ti-a placut. Asa ma gandeam si eu, ca macar pozele o sa va placa! ....:)

Mihaela Suciu a spus :

Ne bucură să fim ținuți la curent cu ce se întâmplă în afara „paradisului”. Mulțumesc și un călduros „La mulți ani!”