Zâna viselor cu maci

[Mihai Ana Liliana]

Zâna viselor cu maci

   Era început de iunie și căutam un câmp cu maci să realizăm o ședință foto... Și caut și iar caut...

  - Mai avem doar două locații, spune asistenta mea. Acestea, spune ea înmânându-mi tableta să pot vizualiza imagini cu lanurile în plină floare. Erau frumoase într-adevăr, dar parcă nu îmi satisfăceau imaginația, una avea prea puține flori de mac și galbenul grâului îmi estompa modelul, iar cealaltă prea multe buruieni ce îmi pătau pânza imaginației.

  - Sunt frumoase, îi răspund, dar nu sunt ceea ce caut. Haideți să împachetăm pentru ziua de azi, îi spun așezând la locul ei camera pe care am ținut-o cu mine toată ziua. 

Mă dau bătut. Obosit și iritat, plec cu toată echipa spre următoarea destinație. 

Pe drum, din cauza traficului destul de aglomerat ne apuca seara și apusul mă ia pe nepregătite, făcându-mă simt o magie aparte cum mă învăluie în culorile lui. 

  - Haideți să oprim puțin, le spun tuturor, ducând instinctiv mâna spre servieta ce îmi adăpostea camera. O aprind și ajustez obiectivul astfel încât să prindă magia în toată splendoarea ei. Dar când ridic aparatul, undeva pe dreapta, o siluetă feminină, purtând pe creștetul blond o cunună cu maci, îmi apare dintr-odată in obiectiv și parcă mă cheamă, mă vrăjește să opresc și să ridic aparatul... 

    Am învârtit obiectivul aducând chipul ei mai aproape și atunci am văzut-o! O entitate cum nu exista alta! Femeia blondă cu trupul zvelt și ochii de cer, era perfectă, hipnotizând parcă lentilele camerei. Ridic aparatul și prind fiecare secundă din acea minune. Ea, cu haină albă și părul de soare, răsărind dintr-o mare de aur pătată cu rubine, într-un fundal de magie și culoare. În acea clipă m-am îndrăgostit!De ea! De zâna viselor cu maci!

Mihai Ana Liliana MAL 9.4.2025

[Dulmin Aurel]

O povestire scurtă care m-a uns pe suflet. De ce? M-a trimis într-o scenă pe care am trăit-o cu mult timp în urmă. Copil fiind, 9-10 ani.  Eram într-o tabără de pionieri. Undeva într-o comună de pe lângă Săvârșin. Atunci am văzut pentru prima oară maci. Nu unul-doi, ci un lan întreg de maci. O frumusețe ireală. Cred că era pe puțin un hectar cultivat. De lanul cu pricina aveau grijă doi bătrâni. Bătrâni de poveste. Poate așa îmi  păreau mie atunci. Cu părul cărunt și plini de voie bună. Habar n-aveam ce făceau cu macul acela. Instructorul ne-a spus că este cultivat în scopuri medicale. M-am luat cu vorba și am uitat să te felicit și să-ți mulțumesc că m-ai trimis în amintire fără voia ta, o amintire rătăcită prin subconștient ca multe altele, de altfel.

[Mihai Ana Liliana]

Mulțumesc frumos. Mă bucur că am reușit să vă transpun în acel moment. Și mi-e mi s-au întâmplat să mă pierd în imensitatea unui lan imens de rubine, așa a ieșit și textul. 

Dulmin Aurel a spus :

O povestire scurtă care m-a uns pe suflet. De ce? M-a trimis într-o scenă pe care am trăit-o cu mult timp în urmă. Copil fiind, 9-10 ani.  Eram într-o tabără de pionieri. Undeva într-o comună de pe lângă Săvârșin. Atunci am văzut pentru prima oară maci. Nu unul-doi, ci un lan întreg de maci. O frumusețe ireală. Cred că era pe puțin un hectar cultivat. De lanul cu pricina aveau grijă doi bătrâni. Bătrâni de poveste. Poate așa îmi  păreau mie atunci. Cu părul cărunt și plini de voie bună. Habar n-aveam ce făceau cu macul acela. Instructorul ne-a spus că este cultivat în scopuri medicale. M-am luat cu vorba și am uitat să te felicit și să-ți mulțumesc că m-ai trimis în amintire fără voia ta, o amintire rătăcită prin subconștient ca multe altele, de altfel.