Ursulețul de pluș III Pasărea

[DANIELA TIGER]

Aș fi fost în stare să mă joc fără întrerupere.  Veneau fetițe  și începeam jocuri fel de fel, cu păpușile, coarda, ”de-a școala”, ”de-a magazinul”.

 Fani, verișoara mea, era parteneră  de nădejde. Când o vedea, Grivei o lătra. Îi strigam să tacă și se potolea. Parcă-i aud glasul puternic. O cunoștea dar își făcea datoria de paznic, anunțând venirea oricărui intrus.

      Succedarea jocurilor ne făcea să nu ne plictisim. Fani avea cu doi ani mai puțin decât mine. Locuia cu părinții și bunicii la țară. Mama ei, învățătoare în sat, o făcea diferită. Mai târziu, a îmbrățișat cariera mamei. Este educatoare. A fost un copil frumos, a devenit o femeie desăvârșită. O brunetă cu ochi mari, pătrunzători, cu trăsături fine, iar vorbele îi erau ciripit de păsărele. Doamne, ce frumos ”ne-am copilărit” amândouă!

     Azi, însă, s-a întâmplat ceva deosebit. Alergând în ”de-a prinselea”, ochii mi-au căzut pe-o mogâldeață. Curioasă, m-am oprit brusc. Fani a venit lângă mine. Nu mică ne-a fost mirarea văzând la picioarele noastre o pasăre micuță. Era o pasăre a cerului ce căzuse din ultimul zbor. Zăcea fără suflare. Am simțit că toată durerea din lume este cuprinsă în sufletul meu. Am luat-o în palme și am lăcrimat. Mi-am spus că trebuie îngropată. Ne-am apucat să facem o gropiță în spatele pătulului. Am învelit-o în cârpe și am așezat-o cu mare grijă. Totul s-a transformat în joc. Așa cum văzusem și noi pe la înmormântări ne-am apucat de bocit. Din două crenguțe legate i-am încropit o cruce pe care am înfipt-o la căpătâi. Jocul nu s-a oprit aici. Din pământ, nisip și apă am făcut ”colivă”. Am ales cu grijă pietricele închipuind bomboanele. Cu o lingură veche de aluminiu ne-am apucat de ”împărțit”, oprindu-ne din loc în loc prin toată curtea, lăsam o porție  cu ”colivă”. De-atunci, intrase și acest nou joc în obișnuința noastră.

     Știu că nu a fost un simplu joc, această întâmplare mi-a venit în minte de multe ori. A fost primul contact direct cu moartea. Curiozitatea mă împinsese să merg prin alte curți și să văd înmormântări. Nu am fost prea afectată atunci, nu înțelegeam prea bine ce se întâmplă. Știam că prin asta, omul ”plecat” nu se mai întoarce. Dar, acum, moartea era în curtea mea. Doamne, nici nu bănuiam că, pe parcursul vieții mele, o voi mai avea oaspete nedorit…

     La câteva case distanță, nu știu de ce, o fetiță a ales să fie ”îngeraș”. Am mers cu Fani s-o vedem. Avea cam vârsta noastră. Am stat mult timp lângă acea mireasă frumoasă. Am pus mâna pe încheietura mâinii ei. Era rece. Nu m-a înfiorat. Am strâns-o puternic. Nu-mi dau seama ce-am vrut să văd făcând acest gest. Lumea plângea. Eu, nu. Și această imagine mă urmărește. O simt ca o profanare. N-a fost așa, însă, copil fiind și ea, am perceput efectele ”doamnei cu coasa” mai dureros. Nu era în curtea mea, dar mi se părea nedrept. Învățam din marea carte a vieții constatând că nu toate poveștile au un final fericit.

[Sofia Sincă]

Un episod și vesel și trist. Amintiri de povestit nepoților. Pentru a face mai interesant paragraful puteai să descrii obiceiuri de înmormântare, pentru că tot erai la capitol, să descrii meleagurile pe care le-ai iubit atât de mult. Nu știm aproape nimic despre sat, despre obiceiuri, despre vecini și altele, alături de trăirile existente. Elemente care ar aduce valoare povestirilor tale. Dar câte nu se pot spune. Asta în cazul în care vei dori să refaci cartea. Intrigile tale sunt simple: o julitură la genunchi, o pasărea moartă...

Oricum respect munca de prozator care este foarte grea și dificilă.

Sofy

[DANIELA TIGER]

Mulțumesc, doamnă Sofia! Înțeleg ce spuneți, desigur, benefic ar fi să detaliez mai mult. Ar trebui s-o fac.  Am scris sub un anume impuls interior, imaginile se succedau cu repeziciune și nu doream să omit ceva. Erau amintiri demult uitate, dar revenite inexplicabil. Oricum, am câștigat retrăirea sentimentelor de-atunci!

[Corina Militaru]

Cu acest fragment m-ai trimis undeva în urmă cu foarte mulți ani când împreună cu sora mea am găsit un pui de pasăre și... continuarea o știi :) Am citit cu plăcere! Drag,

[DANIELA TIGER]

Mulțumesc mult, Corina! Am avut parte de o copilări fericită.