Unde se duc iubirile când mor?

 

                 Asculta parcă la infinit, o melodie tristă cântată chiar de propria inimă, pulsa fiecare notă muzicală ca o paranteză a unui univers nou creat, un halou al unei iluzorii insule albastre. Se descurca cum putea biată Irina, încerca să facă fiecare zi suportabilă, de când sufletul ei pereche dispăruse într-o acţiune militară secretă. Era convinsă că este în viaţă, îl simţea viu în minte, inimă, carne!

                Ştia desigur că este bârfită de cunoscuţi, părea zăludă, şleampătă, în ochii ei verzi se oglindea din adânc parcă – ochii morţii. Vântul,  cât e el de vânt… timpul cât e el de hoţ – hoţ de amintiri, nu-i puteau opri plimbările lungi, până la istovire…

                 Astăzi, cu pasul neobişnuit de sprinten, ajunse din urmă parcă linia orizontului, mijea o umbră ca o mustăcioară de puştan, o pădure mută. Nu se clintea nimic, frunză, ram, era ca o ilustrată înţepenită. Nu-i era teamă de necunoscut, măcar de s-ar pierde! Intră sub ramuri de arţar, apoi alun, apoi stejar, apoi…o aştepta frunzişul, o purtau din ram în ram…ciudat, tălpile nu atingeau cărarea. Privi în urmă, Doamne! În urmă se închiseseră parcă porţi, printre copacii vii acum plutea. Aerul era  rarefiat, lumina filtrată dumnezeieşte curgea ca un aur risipindu-se cu clinchet auzit nu de urechi.

                 Auzea cu fiecare por, privea panoramic cu fiecare celulă, simţea vibraţii ancestrale. Îi răspundeau din interior fiecare organ. Fără să vorbească, îşi punea întrebări şi primea răspunsuri instantaneu. A realizat intim, că respira acum într-o altă dimensiune înaintând fără efort cu puterea gândului, şi-atunci a ştiut că are o şansă unică de a-şi afla răspunsuri, nu o mai durea sufletul. Pentru prima oară nu mai simţea craterul ce-i strivea pieptul. Avea capacitatea de a se privi ca într-o oglindă. Astfel, ochii sunt luminoşi, părul mai lung, strălucitor, buzele fremătătoare, şuie, purta o rochie galben pai, prinsă pe un singur umăr cu o floare  margaretă.

                Incredibil! Era rochia purtată la prima întâlnire cu iubitul ei acum cinci ani! Şi brusc, uimită de rezonanţa neobişnuită a vocii, a strigat:

            - Ştefan! Ştefan!...Ştefan!

            - Irina!...

             Înmărmurită, îl vedea – dar nu! Îl auzea, dar cum!.. îl simţea, dar unde? Un sentiment voluptuos o încerca, întocmai ca o împărtăşanie! Iertare, Doamne! Doar cu sfânta împărtăşanie putea compara trăirea! Nimic din tot ce putuse experimenta în viaţa sa, nu avea vreun strop corespondent cu acest prezent! Un prezent cu gust de trecut, cu aromă de viitor, Doamne! Învăluită de respiraţia lui, îşi vorbeau fără vorbe, se simţeau contopiţi, de altfel nimeni nu le-a înţeles iubirea definitivă, absolută, unică. Nu li se dădea credit, relaţia lor părea ireală, perfectă, într-o lume când trădarea se ridica la cote absolute.

           - Ştefan, rămâi! Şoptea sufletul ei…

           - Irina, nu pot! Răspundea sufletul lui…

            Atunci, de niciunde, o forţă fără coordonate, un amestec de durere, alint, sfiiciune şi trufie, amestec de infinit  şi  destrămare (of, ca un loc unde se duc iubirile când mor) această forţă îi cere inexplicabil să ajute.

              Înţelegând neînţelesurile, s-a lăsat aproape răstignită, simţea fluidul plin de viaţă – sângele, colectat şi trimis ca într-o transfuzie bizară către Ştefan. Nu ştie cât a durat, dar la final, sau ceea ce părea final, chipul lui apărea ca o umbră a unei umbre.

               Aceeaşi forţă a împins-o sau a chemat-o, avea un sentiment de rotund, fără coordonate nu putea să distingă cerul, de pământ, verdele era peste tot, verdele şi aurul luminii. Nu ar fi vrut să mai plece vreodată de aici, dar cum nu fusese întrebată dacă vrea să ajungă aici, era totuna. Se simţi expulzată fără durere fizică, dar cu o imensă părere de rău, de nerepetiţie!

              Acum, realitatea i se părea cum altfel, decât săracă! Nici culorile, nici oxigenul, nimic nu amintea de voluptatea trăirilor din pădure… Trişând, a încercat să intre din nou, din pădure rămăsese un desen, o ilustrată, nu putea să atingă o ...iluzie. Părea că totul fusese o părere, dar privindu-şi braţele găsi urme sângerii ce urcau spiralat către umeri, nedureroase. Pe măsură ce se îndepărta, dar apropia de oraşul ei de provincie, urmele dispăreau, nu simţea oboseală, disconfort, doar un imens dor de Ştefan! Paradoxal era plină de energie, toţi cunoscuţii întâlniţi în drum, acum erau uimiţi de vivacitatea ei, de frumuseţe.

              Cum au trecut zilele?

              Au trecut ca un miraj, mergea ca într-un pelerinaj atrasă de pădurea nepădure, striga         “ Ştefan“ , plutea, simţea, oferea viaţă fără să ştie! Se hrănea aproape exclusiv cu iubire, nu-şi dădea seama, dar se schimba / preschimba în ceea ce ar fi trebuit să fie dacă cursul destinului ei pierzându-l pe Ştefan, nu ar fi avut alte coordonate! Se perindau anotimpuri, nu mai contau, singura stare adevărată era cea din pădurea fără nume.

              Unii o denumeau nebună! Fără să fie vreun pericol pentru cineva, traversa oraşul zâmbind cu dulceaţă copiilor mai ales, şoptind permanent aceeaşi rugăciune domnească, şi dacă ar fi putut, sau ar fi vrut să povestească cuiva, n-ar fi fost crezută! Acel loc misterios nu era perceput de nimeni altcineva!

Cert este că, la fiecare întoarcere ascundea în pumn frunze de dafin pe care le ascundea în camera ei. Parfuma aerul camerei amintind palpabil fiecare trecere / întoarcere.

                 După alţi cinci ani, într-o zi de joi care nu prevestea nimic neobişnuit, drumul ei s-a oprit! Cu spaimă, nu a mai găsit pădurea! Nimic nu amintea de acest loc ce-i devenise casă, acum chiar credea că este nebună, că aiurase atâţia ani! Ochii rătăciţi strigau către cer, de ce Doamne!

Undeva se uneau limitele firii, un lan de in albastru anula linia orizontului unindu-se cerul cu  pământul. Ici colo, picături sângerii pătau perfecţiunea. Erau maci, lacrimi de îngeri. Prăbuşită, nu-şi dorea decât să se contopească cu ţărâna! A fost găsită aici de un grup de tineri plecaţi să o caute, era iubită de oameni, nu ştia acest lucru!

                Printre ei, Ştefan, întors inexplicabil teafăr! După ani petrecuţi într-un sanatoriu, în comă, a fost o minune că s-a reîntors la viaţă. Orice prognostic al medicilor fusese depăşit! S-a refăcut încet, dar definitiv. În salon mirosea puternic a dafin, nu a medicamente, Ştefan trăise aceleaşi sentimente ca şi Irina, în universul creat anume pentru ei!

                   Dispariţia acestui spaţiu ireal – pădurea, nu era un dezastru cum credea Irina, era un deznodământ minunat, fericit , a tot ce însemna sfârşitul coşmarului trăit! Dar Irina nu-şi revenea! Totuşi, strigătul disperat, repetat cu toată ființa, cu iubire, a învins:

          - Irina, Irina, … Irina….

          - Ştefan!

 

 

Vizualizări: 156

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Am înțeles eroarea, am înțeles mesajul Daniela, este o proză fantastică... o întâmplare nefericită dar cu final bun...

până la urmă iubirea învinge, acest sentiment îl cunoaștem cu toții...

Sunt recunoscătoare pentru atenția acordată, spor și inspirație! 

aDa

Daniela Albu a spus :

In timpul comei lui Ștefan...

Of, Doamne, unde se duc iubirile când mor??? Păi (părerea mea) cred că într-un loc cu verdeață sau mai pe scurt, grădina Eden, unde se refac și, își vor cicatriza rănile, apoi vor reveni sau se vor (re)întoarce la aceiași persoană, asta dacă merită o a doua șansă... dar, iubirile ADEVĂRATE, NU MOR NICIODATĂ...

Mi-a plăcut mult această împletire sau reîmpletire a visului fantastic - ,,trăit” de Irina - cu realitatea, realizată într-o manieră literară amplă, chiar dacă este totul concentrat într-o proză scurtă.  

Acum, două mici cârcoteli, de care veți ține cont sau nu, este la ,,altitudinea” (sper că ați zâmbit!) dumneavoastră:

- cred că trebuie scris ,,biata Irina”

o încerca ca o împărtăşanie

  O seară frumoasă și călduroasă!

    



Emil Dumitru a spus :

Of, Doamne, unde se duc iubirile când mor??? Păi (părerea mea) cred că într-un loc cu verdeață sau mai pe scurt, grădina Eden, unde se refac și, își vor cicatriza rănile, apoi vor reveni sau se vor (re)întoarce la aceiași persoană, asta dacă merită o a doua șansă... dar, iubirile ADEVĂRATE, NU MOR NICIODATĂ...

Mi-a plăcut mult această împletire sau reîmpletire a visului fantastic - ,,trăit” de Irina - cu realitatea, realizată într-o manieră literară amplă, chiar dacă este totul concentrat într-o proză scurtă.  

Acum, două mici cârcoteli, de care veți ține cont sau nu, este la ,,altitudinea” (sper că ați zâmbit!) dumneavoastră:

- cred că trebuie scris ,,biata Irina”

o încerca ca o împărtăşanie

  O seară frumoasă și călduroasă!

    Mulțumiri. Am corectat cacofonia impardonabilă. Chiar dacă mica proză fantastică stârnește ironii. *Altitudinea* mea este a unui amator în universul scrierii, fie în proză, fie în poezie. O seară magică de Moș Nicolae! am primit nuielușa, aștept o portocală!

aDa 

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

colaborări

în parteneriat cu

Revista „Eminesciana” 

ultimul număr

AICI

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

Zile de naştere

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:

Activitatea Recentă

Ada Nemescu a contribuit cu răspunsuri la discuţia Unde se duc iubirile când mor! a utilizatorului Ada Nemescu
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea Popa îi place postarea pe blog Nimicuri viscolite a lui x
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului nicolae vaduva îi place postarea pe blog Trecut-au anii a lui gabriel cristea
cu 10 ore în urmă
Utilizatorului nicolae vaduva îi place postarea pe blog Poiana foșnirea și-a stins a lui gabriel cristea
cu 10 ore în urmă
Lui Emil Dumitru i-a plăcut fotografia lui Ada Nemescu
cu 11 ore în urmă
Lui Emil Dumitru i-a plăcut fotografia lui Ada Nemescu
cu 11 ore în urmă
Lui Emil Dumitru i-a plăcut fotografia lui Ada Nemescu
cu 11 ore în urmă
Munteanu Manuela a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Prezentul și vecia a utilizatorului Munteanu Manuela
cu 12 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Din text în text a utilizatorului Monica Pester
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului Floare Arbore îi place postarea pe blog Din text în text a lui Monica Pester
cu 12 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Prezentul și vecia a utilizatorului Munteanu Manuela
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului Floare Arbore îi place postarea pe blog Prezentul și vecia a lui Munteanu Manuela
cu 12 ore în urmă
Emil Dumitru a contribuit cu răspunsuri la discuţia Unde se duc iubirile când mor! a utilizatorului Ada Nemescu
cu 12 ore în urmă
Postare de log efectuată de Munteanu Manuela
cu 14 ore în urmă
Dinca Valerian a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog născociri a utilizatorului Dinca Valerian
cu 14 ore în urmă
Munteanu Manuela a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Prinde-mă! a utilizatorului Munteanu Manuela
cu 14 ore în urmă
Pictograma profiluluiAda Nemescu i-a dăruit un cadou utilizatorului Stanescu Valentin
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Ada Nemescu îi place postarea pe blog Prinde-mă! a lui Munteanu Manuela
cu 15 ore în urmă
Ada Nemescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Prinde-mă! a utilizatorului Munteanu Manuela
cu 15 ore în urmă
Munteanu Manuela a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Prinde-mă! a utilizatorului Munteanu Manuela
cu 15 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Labirinturi  2018 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2022   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor