Umbrele serii - autor Corneliu Neagu
.
Ajung printre arbori rafale de vânt,
se-adună buimace în lungi rotocoale
pe strada ce încă îmi plânge în gând
cu toate iubirile scoase în cale.
De unde veniți ? Ce visuri vă cheamă
să-mi bateți cu doruri târzii la fereastră
când umbrele serii cuprinse de teamă
vestesc în surdină întoarcerea voastră?
.
Aș vrea să vă chem pe toate în casă,
povești să vă spun despre inimi furate
la margini de timp când uitarea apasă
cu mii de regrete în urmă lăsate,
să-aprindem și focul în soba nebună
cu-amnare și iască din anii pierduți,
aduse-ntr-o seară barbară din lună
cu caii-n galop printre norii căzuți.
.
Să stăm împreună, aproape de sobă,
sorbind în tăcere prea dulci amintiri
întoarse acasă în straie de probă
croite-ntr-o noapte din false iubiri.
Când ceasul va bate la poarta uitării
lăsați-mă singur cu gândul sedus
de umbrele voastre, la marginea zării,
plutind în derivă spre veacul apus.
.
Analiză literară - autor Tatiana Doina Popovici:
.
Titlul, alcătuit din două substantive, unul în Nominativ (umbrele) și altul în Genitiv (serii) sugerează faptul zilei când eul liric intră în starea de visare. Primul substantiv are dublă conotație. Pe de o parte subliniază întâlnirea dintre lumină și întuneric, iar pe de altă parte se referă la conturul vag al iubirilor "scoase în cale" ( fantome, arătări).
Alcătuită din trei strofe polimorfe cu rimă încrucișată, poezia împletește realitatea cu visul folosind legătura dintre natura terestră și cea cosmică: "Ajung printre arbori rafale de vânt,/...Cu toate iubirile scoase în cale". Stările sufletești sunt potențate de figuri de stil , precum metafora personificatoare "strada...îmi plânge în gând" menită să intre în concordanță cu manifestarea naturii. În aceasta atmosferă elegiacă iubirile trecute "bat cu doruri târzii la fereastră". Această personificare este anticipată de interogația "Ce visuri vă cheamă?..."
Strofa se încheie cu întâlnirea dintre fantome (umbrele iubirilor) și umbrele serii care, personificate , "cuprinse de teamă / vestesc în surdină întoarcerea voastră".
Strofa a doua îl introduce pe cititor într-o atmosferă de basm spus la gura sobei. Metaforele "soba nebuna", "seară barbară", " norii căzuți" se armonizează cu arhaismele: amnare, iască și potențează emoția simțită de eul liric " într-o seară barbară" din care nu lipsește zeița protectoare a iubirii, Selena. Ingenioasă este legătură dintre imaginar și real, dintre terestru și cosmic având în vedere că amnarele și iaca cu care eul liric aprinde focul sunt aduse " din lună / cu caii-n galop printre norii căzuți". Imaginile vizuale surprind elemente reale: arbori, fereastră, casă, focul, soba, amnare, iască, ceasul. Acestora li se adaugă elemente onirice și mitologice: umbre, seară, luna, cai etc.
Cea de a treia strofă este bogat ornamentate cu metafore:" dulci amintiri", "false iubiri", "poarta uitării, "gândul sedus", "veacul apus". Eul liric, deși aflat în stare halucinatorie, conștientizează că "... ceasul va bate la poarta uitării", de aceea le cere imperativ: "lăsați-mă singur cu gândul sedus / de umbrele voastre la marginea zării / plutind în derivă spre veacul apus".
"Umbrele serii" este o poezie elegiacă care, îmbinând realul cu imaginarul, visul cu mitul, se înscrie în expresionismul-oniric, curent căruia autor îi este fidel.