Da, sunt român! Și sunt mândru că sunt român, chiar dacă ia pe care o port, o am pe mine pentru că m-a rugat bunică-mea: ”E ultima oară când te rog ceva!” Dar așa zicea de când eram mic. Așa că m-am dus la domnul Ianoș și i-am spus că voi veni la concurs îmbrăcat în ie. Deși poartă nume de ungur, zice că-i român din Transilvania. El zice să-i lăsăm pe politicieni să se certe. În Transilvania, zice el, toți suntem români, pentru că trăim în România. De-ar fi toți ca el...A fost așa de încântat de idee încât a făcut rost de alte patru. A mea e originală, de la străbunica.
Suntem cinci elevi care ne întoarcem învingători de la olimpiada internațională de matematică din Cape Town, din Africa de Sud unde au participat trei sute de elevi, din o sută trei țări. Cu toate acestea toți tac. După ce am ieșit de la concurs, domnul Ianoș mi-a înmânat telefonul, spunându-mi să-l sun pe Radu.
Radu este vărul meu, mai mare ca mine cu zece ani. El s-a ținut de mine și mi-a spus să învăț că altă șansă n-am. Bunica îmi zicea într-una: ” Ține minte puiule: Viața e ca o suveică. Dacă s-a încurcat ața, adio tiv! ” Vorbă de croitoreasă de cartier. Spuneam că domnul Ianoș mi-a înmânat telefonul și a zis să-l sun pe Radu. El mi-a spus că bunica a murit. Domnul coordonator m-a luat în brațe și mi-a spus că va avea el grijă de tot. De aceea tac toți. Au aflat de la el.Suntem în autocarul care ne aduce de la București. Ceilalți nici nu știu cine suntem, fiecare cu grijile și durerile lui. A mea e ca o placă mare de beton care îmi apasă sufletul, ca o gheară care vrea să-mi smulgă inima din piept. Era în spital când am plecat, dar ea a insistat să merg. A zis că o s-o găsesc acasă la întoarcere. Du-te puiule, du-te și fii mândru că ești român. Arată-le ce înseamnă să fii român. Nu-mi plăcea când îmi zicea așa: puiule. Mai ales după ce m-am făcut mai mare. Dar ea nu ținea cont... Radu mi-a zis să mă bucur, ” Pe mine mama nu m-a scos din avorton toată viața! Bunica trăgea la o mașină într-o debara iar ele își vindeau corpul pe bani grei” Știam povestea. Mătușă-mea i-a și spus mamei să facă avort: ”Să lepezi plodul, că dracu vă ia pe amândoi!” N-a lăsat-o bunica. Au murit amândouă de sida. S-au dus lângă străbunicul Gheorghe...
Gheorghe a fost comunist, dar din ăla adevărat, nu din aceia făcuți la normă. A fost și arestat, dar nu pentru mult timp. L-a scos din închisoare cel mai bun prieten al lui, Ion, legionar cu acte în regulă. Se certau mereu dar erau cei mai buni prieteni.
Mai apoi a ieșit din partid... Bunica așa zicea. Ca o coincidență au murit în aceeași zi. El după o ciroză hepatică iar Ion... Ion a făcut infarct. Veniseră comuniștii la putere. S-a suit în autobuz fără bilet. L-au luat la capăt de linie. Încerca să spună că băiatul lui e șofer. Mințea. Când a ajuns la capăt de linie a făcut infarct. I-a îngropat bunica pe amândoi, că Ion n-avea pe nimeni.
Îmi vin toate acestea în minte, pentru că mi-au secat lacrimile. De fapt eu plâng în sufletul meu... În fața celorlați voi fi privit ca un tânăr puternic, sau chiar fără inimă. Un viitor matematician fără sentimente...
Am rămas singur pe lume, doar eu. Sigur că mai este și Radu, dar el este toată ziua plecat cu partidul lui. S-a înscris în partid de cinci ani și deja este în conducerea județeană. Am vrut să intru și eu dar a zis că politica nu-i pentru mine.
Închid ochii. Vor cred că dorm. E mai bine așa. În somn nu poți să plângi... Dintr-o dată lângă mine se așează Bunica. Îmi zâmbește cu fața ei senină. Are părul alb. Chiar dacă a îmbătrânit, a rămas la fel de frumoasă ca atunci când a cunoscut-o bunicu. Așa zic toți vecnii. Pe bunicu nu l-am cunoscut niciodată. Decât din poveștile ei. Mi-a vorbit întotdeauna frumos despre el. Nu a vorbit urât despre nimeni, dar când vorbea despre bunicu, fața i se însenina. Era ca și cum i-ar fi zâmbit sufletul. Doar mama lui Radu vorbea urât despre el...
M-a luat de mână. ”Nu ești singur puiule! Voi fi mereu alături de tine. Să nu-ți faci griji. Să nu-ți faci griji. Când ajungi acasă să te uiți în sertarul din mașina de cusut. Și să-l asculți pe Radu.”
Deschid ochii dar bunica nu mai e cu mine. Pe obraji se preling câteva lacrimi. Nu sunt ale mele... Suntem deja la intrarea în oraș. Mai avem puțin. Vremurile nu s-au schimbat. Sunt aceleași. Rușii au anexat Crimeea, iar americanii sunt din ce mai mulți la Deveselu. Se încurcă ața pe suveică. Așa ar zice Bunica.
La dracu! Viața nu-i o ață pe suveică... E doar o problemă cu mai multe necunoscute. O rezolv, eu îmi spun în gând, după care îmi șterg lacrimile...
Cuvinte cheie :
Emoționante rememorări, pendulări între trecut și prezent, uneori cu accente social-politice specifice vremii, cu un mod de a se confesa specific sufletelor inocente și mereu uimite în fața vieții, bună alegoria cu suveica! O lectură plăcută.
Foarte impresionantă povestirea! Mi-ar fi plăcut ca frazele să fie mai lungi. Dar e bine scrisă. Sunt însă multe scăpări. În primul rând, multe virgule lipsă. Le-am semnalat câteva, dar sunt foarte multe. Apoi ghilimelele românești sunt acestea: „...”.
De-ar fi toți ca el...A fost așa // Punctele de suspensie nu au voie să unească două cuvinte, deci lipsește blancul.
Bunica îmi zicea într-una // întruna (este vorba de „mereu” și nu de „în una din...”.
Bunica trăgea la o mașină într-o debara iar ele își vindeau // înaintea conjuncției „iar” se pune obligatoriu virgulă.
Se certau mereu dar erau cei mai buni prieteni. // înaintea conjuncției „dar” se pune obligatoriu virgulă.
Am vrut să intru și eu dar a zis că politica nu-i pentru mine. // idem
Deschid ochii dar bunica nu mai e cu mine. // idem
Vor cred că dorm. (typo: lipsește un „e”)
Dintr-o dată lângă mine se așează Bunica. // Dintr-odată (idem cu situația explicată mai sus)
Nu ești singur puiule! // înaintea cuvântului strigat se pune obligatoriu virgulă.
O rezolv, eu îmi spun în gând // aici virgula trebuie după „eu”.
Am citit cu drag!
Mulțumesc, Lisia! O voi lua la bani mărunți. Domnule Grig, va mulțumesc frumos! Monica, domnule Vasile vă mulțumesc pentru lectură!
o farama de viata foarte trista. se simte apasarea personajului. citit cu placere,
Captivantă și plină de emoții proza, iar lectura curge lin. Felicitări!
FONDATORI
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
ADA NEMESCU - poetă
MIHAELA POPA - poetă
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor