-Tăticule, când vine Moş Crăciun?

-Curând, băiatul meu, curând...

-Şi de unde vine, tăticule?

-Ooo...de atât de departe, tocmai din Laponia, de la capătul Pământului...

-Şi  în sacul lui încap cadouri pentru toţi copiii, tăticule?

-Cu siguranţă, încap, dragul meu, sacul moşului e uriaş...

-Şi acolo va fi şi cadoul meu?

-Moşul, nu uită, niciodată, pe nimeni, Eduard!

-Vor veni şi colindători?

-Da, ca în fiecare an!

-Aş fi vrut atât de mult să merg şi eu cu copiii, la colindat...

-Când te vei însănătoşi, vei merge, copilul meu, nu trebuie să fii trist pentru asta! Ai puţină răbadare!

Dar Eduard, băieţelul meu de opt ani, în iarna aceea, nu mai avusese răbdare.Boala de care suferea, evoluase brusc, şi înainte cu câteva zile de Crăciun, medicii au hotărât să-i opereze tumoarea craniană, ca ultimă şansă, deşi operaţia era foarte riscantă. Speranţele de supravieţire erau mici, dar medicii ne-au încurajat, pe mine şi pe soţia mea, să ne păstrăm cumpătul şi să ne rugăm. Era tot ce mai puteam face...

Eduard, sensul existenţei noastre, nu a mai apucat în acel an, să vadă bradul, cadourile Moşului şi să asculte colinde.

Cu ochii pierduţi şi înceţoşaţi, abia putând să vorbească, înainte cu câteva minute de a intra în operaţie,ţinându-mă strâns de mână, îmi spuse:

-Tăticule, eu simt că alunec într-o prăpastie adâncă şi nu am de ce să mă ţin...Ţine-mă, tu,  tăticule, nu mă lăsa să cad acolo în întuneric... De acolo, n-am să-l mai pot vedea pe Moş Crăciun, nici bradul nu o să-l mai văd, tăticule...

-Când te vei trezi, după operaţie, Eduard, şi Moşul, şi bradul, şi colindătorii vor fi lângă tine, alături de noi, copilul meu...ai să vezi!

 

Operaţia a durat câteva ore...cele mai lungi ore din viaţă.

-A fost o reuşită! ne-a anunţat neurochirurgul...Acum totul depinde de Dumnezeu! Dacă îşi va reveni

din coma în care se află, totul va fi în regulă...Eduard va fi din nou un copil ca toţi ceilalţi. Însă nu  pot  să nu vă spun, că este posibil ca acest lucru să nu se întâmple. Rugaţi-vă! Şi eu voi face asta!

Şi zilele treceau una după alta, apoi lunile...dar Eduard nu dădea nici un semn de revenire. Viaţa lui era menţinută doar de aparatele la care era conectat.

Vorbeam în fiecare zi cu el, convinşi că ne aude,îi povesteam de prietenii lui, îi spuneam basme,îl rugam fierbinte să lupte, să nu se lase înfrânt.

La rândul nostru, nu am încetat nici o clipă să sperăm şi să ne încredem în dreptatea divină.

Astfel,  a venit  vara, a venit şi toamna şi din nou iarna, dar Eduard rămânea în continuare în stare vegetativă.

Medicii ne priveau cu milă. Copilul nostru „trăia” doar datorită aparatelor.

Pe la jumătatea lunii decembrie, am fost anunţaţi că ar trebui să renunţăm să ne mai facem speranţe şi iluzii inutile şi să îl lăsăm, pe Eduard, să plece, pentru că din punct de vedere medical, nu se mai putea face nimic.

Cu toate acestea, noi nu am putut renunţa...i-am implorat pe medici să mai aşteptăm până la Crăciun, să credem încă într-o minune dumezeiască. Au acceptat, din compasiune, acest ultim termen, cu menţiunea că, dincolo de el, nu se mai poate face absolut nimic. Să ne resemnăm...

Fiecare oră, fiecare minut ne adâncea deznădejdea, disperarea...dar contiunuam să ne rugăm, zile şi nopţi în şir.

Crăciunul se apropia din nou, copiii se auzeau pe străzi: „ steaua sus răsare, ca o taină mare...”

În ajun, am adus în rezerva lui Eduard, un brăduţ împodobit, iar sub el am aşezat o mulţime de cadouri.

Spre seară, colegii lui, au venit şi l-au colindat, plângând...

Îl ţineam strâns de mânuţe şi îl rugam:

-Eduard, uite, Moş Crăciun a venit, aşa cum ţi-am promis, doar deschide ochii şi ai să-l vezi, nu renunţa, dragul meu drag...ascultă...şi îngerii îţi cântă colinde, copilul meu...

Târziu, în acea ultimă noapte din termenul dat de medici, când nu mai eram decât eu alături de Eduard, când în inima mea, îndoiala îşi găsise culcuş, iar disperarea pusese deja  stăpânire pe sufletul meu aflat în agonie, l-am auzit, abia şoptind:

-Tăticule, când vine Moş Crăciun? Îl aştept de atâte vreme...

-Moş Crăciun a venit, chiar acum, dragul meu, în sfârşit, a venit!

 

 

Vizualizări: 58

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Impresionant, atât mai pot spune după o astfel de lectură. :)

LIKE!

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

Tudor Cicu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog dacă n-ar fi apus mult înainte soarele a utilizatorului Tudor Cicu
cu 2 ore în urmă
Tudor Cicu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog dacă n-ar fi apus mult înainte soarele a utilizatorului Tudor Cicu
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului nicolae vaduva îi place postarea pe blog piese de schimb – imagini din visul de azi-noapte a lui Mihaela Popa
cu 2 ore în urmă
nicolae vaduva a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog piese de schimb – imagini din visul de azi-noapte a utilizatorului Mihaela Popa
cu 2 ore în urmă
Dinca Valerian a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog cheia a utilizatorului Dinca Valerian
cu 4 ore în urmă
Mihaela Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog cheia a utilizatorului Dinca Valerian
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Popa îi place postarea pe blog cheia a lui Dinca Valerian
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Popa îi place postarea pe blog Mă iubiți puțin mai târziu a lui Denisa Curea Popa
cu 4 ore în urmă
Mihaela Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mă iubiți puțin mai târziu a utilizatorului Denisa Curea Popa
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Popa îi place postarea pe blog Sub vremea unui cerb sau unui zbor a lui gabriel cristea
cu 4 ore în urmă
Mihaela Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Sub vremea unui cerb sau unui zbor a utilizatorului gabriel cristea
cu 4 ore în urmă
Mihaela Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o noapte polară și atât a utilizatorului gina zaharia
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Popa îi place postarea pe blog o noapte polară și atât a lui gina zaharia
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Dinca Valerian îi place postarea pe blog piese de schimb – imagini din visul de azi-noapte a lui Mihaela Popa
cu 5 ore în urmă
Mihaela Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog piese de schimb – imagini din visul de azi-noapte a utilizatorului Mihaela Popa
cu 5 ore în urmă
Dinca Valerian a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog plouă adânc a utilizatorului Dinca Valerian
cu 5 ore în urmă
Dinca Valerian a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog desprins a utilizatorului Dinca Valerian
cu 5 ore în urmă
Mihaela Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Când zăresc trecând o muză a utilizatorului gabriel cristea
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Popa îi place postarea pe blog Când zăresc trecând o muză a lui gabriel cristea
cu 6 ore în urmă
Mihaela Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog plouă adânc a utilizatorului Dinca Valerian
cu 6 ore în urmă

© 2020   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor