Casa lui Tudor Cristache căpătase un aer pustiu. De cum pătrunzi în incinta acesteia te întâmpină mireasma trandafirilor şi sute de petunii. Dacă altădată te simţeai răsfăţat, acum aveai senzaţia că eşti într-un tablou împietrit într-o clipă nefastă.
Uşa era descuiată, semn că pictorul ieşise în grabă.

Maria însoţise echipa de criminalişti aproape mecanic. Avea senzaţia că a ajuns într-un coşmar de care trebuia să se descotorosească rapid.
– Aş dori să-mi explici cu lux de amănunte, ceru comisarul Simionescu. Mai întâi roteşte-ţi privirile peste tot, poate ne vei deschide o pistă. Tu cunoşti bine tabieturile bunicului. Crezi că e ceva misterios care trebuie punctat?
Tânăra deschise uşile, în grabă, de parcă ar fi putut surprinde într-un colţ al durerii un impostor pe picior de plecare. Pe masa din sufragerie era ceasul de mână al lui Tudor.
– Priviţi, exclamă Maria, e ceasul bunicului! O amintire dragă de care Tudor nu se despărţea niciodată. Aseară l-a avut la el, ştiu sigur asta. Am putea urmări fotografiile.
– Bună idee, aprobă comisarul, imaginile de la acel eveniment ne-ar fi de folos. Asta înseamnă că Tudor a stat pe acasă doar cât să-şi lase ceasul de la mână, așadar nu mai mult de câteva minute.
– Da, începea să se facă lejer scoţându-și acest obiect valoros. Şi nu spun asta referindu-mă la firmă, ci la faptul că i-a fost dăruit de o femeie la care ţinea tare mult, o prietenă dintotdeauna aş putea spune: actriţa Valeria Stoicescu. Locuieşte în Belgia, de foarte mulţi ani. Între ei era o legătură specială însă Tudor a fost rezervat în ceea ce priveşte relaţia lor. Se întâlneau când venea în ţară dar niciodată aici. În urmă cu câţiva ani au fost la Zăvoia, cu alţi prieteni. Valeria îi vindea tablourile iar bunicul avea mare încredere în ea. Îi depunea banii într-un cont, acolo. Nu ştiu însă ce sumă deţinea.
Gândul comisarului fugi spre biografia pictorului.
– Perfect! Pronunţă pe un ton apăsat, comisarul. Ai numărul de telefon al scriitorului?
– Da.
– Cu siguranţă vom afla amănunte din manuscrisul acestuia. Depinde pe ce aspecte s-a bazat mai mult.
În curând apăru menajera. Și ea făcea parte dintre protagoniștii dosarului abia început. Când dădu cu ochii de poliţişti, îşi trecu iute mâna peste frunte. Părea că un fulger poposise pe chipul ei şi încerca să-l alunge.
– Ce ştiţi despre moartea lui Tudor Cristache? o întrebă direct, comisarul.
– Nimic, domnule comisar, sunt nevinovată!
– Dar nu v-a acuzat nimeni, doamna Toma. E doar una dintre întrebările la care vă vom ruga să ne răspundeţi. Când l-aţi văzut ultima oară pe pictor?
– Aseară, înainte de eveniment.
– Cam la ce oră?
– Să fi fost cinci, nu sunt sigură.
Femeia îşi freca palmele, privind în gol, încercând parcă să-şi amintească.
– Oricum, după ce domnul Tudor a vorbit la telefon cu doctorul, continuă aceasta.
– Care doctor?
– Bogdan Davidescu. I-a zis, de câteva ori, pe nume!
– Aţi auzit ce vorbeau?
– Da, spuneau ceva despre un tratament nou, despre faptul că Bogdan îi va supraveghea îndeaproape starea de sănătate. Domnul Tudor era încântat. Aminteau şi numele nepoatei sale, domnișoara Maria. Și aruncă o privire spre tânăra care se așezase pe canapeaua de pe terasă.
– În ultimul timp aţi observat ceva schimbat în comportamentul său?
– Nu, părea mulţumit. Spunea că şi-a trăit viaţa frumos, ca în pânzele sale.

– Despre Petre Stoica ce știți? Am vrea să vorbim și cu el.

– Cred că va veni astăzi. Îl chem eu, dacă doriți, acum.

– Vă rog.

Femeia îl anunță pe Stoica Petre că este așteptat acasă la Tudor Cristache. Nu-i spusese motivul. Părea că acesta era străin de nefericitul eveniment.

–  Te așteaptă niște domni, i-a mai precizat. Vor să vorbească cu tine.
Grădinarul nu mai trecuse pe la casa pictorului de două zile. Despre moartea acestuia aflase de la poliţişti. Fusese plecat la ţară, unde soţia îşi îngrijea părinţii bătrâni şi bolnavi. O umbră de regret îi brăzdă chipul. Tudor Cristache fusese pentru el un bulgăre de aur. Îl plătea bine, îi respecta îndemânarea şi îl lăuda cu diverse ocazii.
Comisarul Simionescu primi confirmarea medicului legist: decesul pictorului survenise în urma unui exces de medicamente, în combinaţie nepermisă. Aşadar, era vorba despre o crimă, dincolo de miezul nopţii.
Părinţii doctorului Bogdan Davidescu erau tot medici. Locuiau în Baia Mare, în partea de nord a oraşului, aproape de apartamentul acestuia. Persoane respecabile şi cunoscute în oraş, vestea că fiul lor ar putea fi implicat într-o crimă le trecuse ca un trăsnet prin inimă.
– De când n-aţi mai vorbit cu fiul dumneavoastră? dori să ştie poliţistul.
– De două zile, răspunse doctorul Davidescu. De atunci nu ne-a mai răspuns, nici nu ne-a sunat. Ca şi cum ar ignora dorinţa noastră de comunicare, concluzionă, pe un ton dezamăgit.
Aveau cheia de la casa lui Bogdan. Au mers acolo împreună cu comisarul Simionescu şi colegul acestuia, Doru Stroie.
– Am vrea să vorbim şi noi cu Maria, îşi exprimă, mama lui Bogdan, dorinţa de a o întâlni pe tânără. O ştim de mult, era o fată inteligentă şi bine educată.
Comisarul o privi oarecum mirat.
– Să nu înţelegeţi că ne vom implica în cazul dumneavoastră mai mult decât ne este permis, vă rog, se scuză doamna Davidescu. Dar sunt mamă şi orice veste despre fiul meu trece prin suflet.
Dan formă numărul Mariei. Aceasta era la serviciu unde își vărsa necazul și primea susținerea colegilor. Orice telefon de la poliţie îi apăsa gândurile, i le încurca şi simţea privirile colegilor înlănţuite în semne de întrebare.
– E în regulă, domnule comisar, daţi-le numărul meu de telefon. În trecut am avut o relaţie bună. Cred că sunt cumva încorsetaţi de aceste veşti.
Apartamentul lui Bogdan avea un aer relaxant, uşor boem. Trei camere luminoase, mobilă simplă dar modernă, câteva flori de apartament şi o bibliotecă bogată, cu numeroase cărţi de literatură universală dar şi religioase, acestea din urmă parcă prea multe pentru un bărbat de vârsta sa despre care nimeni nu amintise că ar fi ieşit din tiparul unui creştin ce nu păşea atât de des peste pragul  bisericii.
Însă adevărata surpriză se afla pe peretele de deasupra canapelei din sufragerie: un tablou sub semnătura pictorului Tudor Cristache. Despre acesta pomeniseră cei doi la evenimentul de joi seara. Era o amintire dragă, pe care Maria i-o lăsase lui Bogdan pe vremea când erau logodiţi. Nimic neobişnuit până aici, însă peisajul înrămat în acest obiect accentua de două ori valoarea picturii:
– Priveşte copacul acesta! exclamă comisarul Dan Simionescu, atenționându-și colegul. E... fenomenal! Un stejar de zile mari!
Apropie degetul arătător de tablou fără să-l atingă, urmărind coroana bătrână şi tot atât de verde precum celălalt pâlc de arbori care coborau dealul. Alături, cascada-mică, aceeaşi de pe proprietatea artistului din Zăvoaia. Părea un colţ de mister desprins din trupul naturii, adânc şi neprevăzut, ca un animal de pradă care-şi savurează cina la ceas festiv.
Doru Stroie urmărea atent discursul lui Simionescu.
– Iată, cascada se pierde în pârâu, continuă comisarul. Identic cu cel din spatele casei lui Tudor Cristache! Atenție, aici are formă de şarpe, apoi se cristalizează ochiuri limpezi care învârtesc apa în cerc, pietrele astea mari, rostogolite din munţi, apoi prundişul de diferite mărimi... O, Doamne, şi arinul din partea stângă! Dumnezeule! Pictorul a murit în tabloul lui!

Vizualizări: 221

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

mulțumesc, domnule Emil! crimenalul este printre noi:))

aveți dreptate, probabil că inițial a fost ușa, apoi a apărut pragul:)

cu prietenie,

Emil Dumitru a spus :

Mă atrage din ce în ce mai mult, cred că din două motive: personajul Maria şi faptul că romanul este poliţist. 

Cursiv, nu plictisește, te incită să tot citeşti şi să descoperi... crimenalul!

O mică cârcoteală, dacă nu-i cu supărare, sfârşitul acesta de frază, cred că lipseşte ceva: ....că ar fi ieşit din tiparul unui creştin ce nu păşea atât de des peste pragul uşa bisericii.

Cu prietenie, 

 

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 1 oră în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 1 oră în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 1 oră în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose şi petrut dan sunt acum prieteni
cu 1 oră în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 2 ore în urmă
Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 3 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 3 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 3 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Iarnă pentru Eminescu a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 3 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De ziua prieteniei vă spun: Bună seara! a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 3 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 3 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mijesc albastre flori a utilizatorului gabriel cristea
cu 3 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 3 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Maria îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Monica Pester îi place postarea pe blog SONET LXXVII  (Mamă) a lui BOTICI GABRIELA
cu 4 ore în urmă
Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 10 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 10 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 12 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor