Premiul al II-lea, eseu – „Rădăcina sau tulpina?” de Veronica Pavel Lerner

[Vasilisia Lazăr]

 Rădăcina sau tulpina?

 

Rădăcina  este considerată, pe bună dreptate, una din părţile esenţiale ale plantei. Iar înţelesul cuvântului rădăcinǎ, ca pivot al existenţei - şi nu numai- şi-a extins considerabil semnificaţia. Mie însă mi se pare că tulpina, sau, prin generalizare, tot ce ţine de restul fiinţei sau al obiectelor, are cel puţin tot atât de multǎ importanţǎ ca şi rădăcina.

 

Încă de la şcoală copiii învaţă să pună seminţe de fasole în vată udă şi să urmărească micile rădăcini care se formează şi cum din sămânţǎ se înalţă o tulpiniţǎ. În grădini se plantează flori, primăvara, cu grija ca rădăcina să se prindă, pentru ca seva pământului să alimenteze planta.

 

Noţiunea de rădăcină s-a extins, de la plante, la tot ce ne înconjoară. Se vorbeşte despre fapte, obiceiuri, gusturi, trăsături de caracterînrădăcinate.  Uneori se citează rădăcina răului, a durerilor şi a altor emoţii:

• Aşteptarea este rădăcina tuturor durerilor de inimă. (W. Shakespeare)
• Rădăcina tuturor relelor: egoismul (proverb indian)
• Aşa cum rădăcina tuturor relelor e mândria, tot aşa, pricina tuturor celor bune e smerenia. (Evagrie Ponticul)
• La fel cum teama a născut zeii, tot astfel nevoia de siguranţă, înrădăcinată în oameni ca un instinct, creează stafii. (G.C. Lichtenberg)
• Să ne minţim pe noi înşine ne este mai adânc înrădăcinat decât să-i minţim pe ceilalţi. (F. M. Dostoievski)
• Iubirea nu poate prinde rădăcină în inima mânjită de ură. (Liviu Rebreanu)

 

În privinţa banilor, există uneori păreri diametral opuse:

• Banii sunt rădăcina tuturor relelor... (M. Gill)
• Lipsa de bani este rădăcina tuturor relelor.(G. B. Shaw)

 

Cuvântul înrădăcinare este folosit şi în marcarea dependenţei omului de pământul natal. 

• Dăruieşte-i persoanei pe care o iubeşti: aripi pentru a zbura, rădăcini pentru a se întoarce şi motive pentru a rămâne" (Dalai Lama)

 

Rădăcina, cuvânt care sugerează baza, soliditatea, siguranţa, sursa vieţii, pare a avea o importanţă majoră. Dar şi tulpina, trunchiul de copac şi toate elementele derivate din extinderea noţiunii de tulpină mi se par cel puţin la fel de importante. Din radacini se vor dezvolta trunchiurile care dau fructe şi flori.

• "Bloom where you are planted" (înfloreşte acolo unde eşti sădit) - (proverb anonim)

Povaţa este răspândită printre emigranti şi semnificaţia s-ar explica în felul următor: emigrantul este un dezrădăcinat (nu total, limba natală va rămâne casa lui) şi, pentru a putea înflori, adică a trăi din plin şi nu doar a supravieţui, el va trebui să prindă rădăcini în ţara de adopţie. Fenomenul de transformare şi adaptare a omului în noua ţară se va face conştient, cu un efort de lungă durată, spre deosebire de plante care, hrănite, vor prinde natural rădăcini oriunde ar fi plantate.

 

Inginerii constructori cunosc bine importanţa corpului clădirilor şi nu numai a fundaţiei. Blocurile şi turnurile de mare înălţime sunt calculate în aşa fel încât flexibilitatea să le permită rezistenţa la vânturi şi cutremure. Cei care locuiesc la etaje superioare pot simţi unduirea construcţiei la vânturi puternice. La fel, pentru căile ferate intră în calcule nu numai rezistenţa ancorării în pământ, dar şi fenomenele dilatare - contracţie asociate variaţiilor de temperatură.

 

În viaţa de toate zilele, obiceiuri înrădăcinate pot avea uneori o influenţă negativă în evoluţia - de exemplu- a unei căsnicii şi, dimpotrivă, flexibilitatea gândirii va genera stabilitate.

• " La racine plonge dans la terre: le cerveau plonge en Dieu. C'est a dire dans l'infini." (Rădăcina se scufundă în pământ: creierul în Dumnezeu. Adică în infinit). (Victor Hugo)

 

Voi încheia spund cǎ gândirea lui Aristotel e, în cazul meu, foarte adevărată: 

• "Rădăcinile educaţiei sunt amare, dar fructele sunt dulci".

Când aveam şapte ani am fost obligată să învăţ pe de rost fabula lui La Fontaine "Le Chêne et le Rozeau" (Stejarul şi Trestia). N-a fost uşor. Dar astăzi, când sunt supusă greutăţilor care se abat peste mine precum vântul peste trestie şi stejar, mi-aduc aminte de trestia blândă şi suavă care a supravieţuit falnicului stejar.

..........................

L'Arbre tient bon; le Roseau plie.

Le vent redouble ses efforts

Et fait si bien qu'il déracine

Celui de qui la tête au ciel était voisine,

Et dont les pieds touchaient à l'empire des morts.

 

.....................................

Să aşteptăm sfârşitul dar. Abia rostise-acest cuvânt,

Că dinspre nord s-a năpustit cel mai teribil vânt.

 Rezistă la-nceput stejarul şi trestia se înmlădie.

Dar vântul creşte, creşte, şi celui care până-n cer

Îşi înălţase capul, deodată forţele îi pier…

Izbit şi smuls din rădăcina, s-a prăbuşit pentru vecie.*)

 

 

_________________

*) (http://e-poveşti.ro/fabule/stejarul_şi_trestia/ - autorul traducerii nu e specificat)

 

[Mihaela Suciu]

Nici rădăcină, nici tulpină, doar flori pentru tine. Felicitări, Vero! Mă bucur nespus când văd lauri pentru persoanele dragi.

[Veronica Pavel Lerner]

Angela Dina a spus :

Felicitări!

Multumesc!

[Veronica Pavel Lerner]

Mihaela Suciu a spus :

Nici rădăcină, nici tulpină, doar flori pentru tine. Felicitări, Vero! Mă bucur nespus când văd lauri pentru persoanele dragi.

Oh, ce bucurie sa te reintalnesc! Si ce bine mi-au mers cuvintele tale la suflet si la trup (tocmai am fost foarte bolnava....) Spor la scrisul tau minunat!