Orfana

[Mihaela Suciu]

 

        De ce nu strigi? De ce, doar, îți aud șoapta mitocondrial în templul meu?

        N-am să-ți povestesc de potecile mele, ți-ar întina icoana la care te uiți și blând, și mustrător. De atâtea ori, în matca mea, am așteptat un „da”, iar tu spuneai hotărât: „Nu!” și tot plecam aiurea, pe căi întortocheate, virgine, neumblate de jivine. Nici ploaia înspumată, nici vântul năpraznic, nu mă opreau. Coconii îmi sfârâiau în stomac și alergam nebună spre creste, să-i văd cum le înmuguresc și le cresc aripi transparente, diafane. Aveam imaginația și ochii copilului uimit ca de-o minune, dar ei se jertfeau sălbatic, pe altare păgâne, niciodată fluturi. Și nu renunțam, adunam cenușa în pahar și-l beam până la ultima picătură, chiar dacă avea gust de zgură. Și iar așteptam un miracol, o renaștere...

        Azi, sclav adult, orfan, înzidit cu incertitudini, filigranat cu speranță, la fel de pedant ca... Sărut, mamă, mâna ta!

        Dar știu! că din loc cu verdeață, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea și suspinarea, tu vezi doi ochi căprui în ape. Nu! Eu nu plâng, eu țip:

- Femeieee! Bea!... Bea-ți pocalul, bea-ți antidotul! E prea amar?... Ridică-te, pasăre!

  

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc și pentru acest mesaj și pentru semnele lăsate la textele citite! O zi fumoasă! Drag!

giurgiu maria a spus :

Frumos  și tulburător de trist! Prețuire!

[Corina Militaru]

M-ai impresionat, profund! Știi, eu încă pot să-mi mângâi mama și mulțumesc pentru fiecare zi, dar... Drag!

[Mihaela Suciu]

Ai un dar, ai har, ai tot ce ar putea dori o persoană. Și eu la fel! Drag!

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc celor zece membri pentru inimioară!