În Elada, pe urmele lui Homer... (15) - ÎNSEMNE CULTURALE2024-03-29T14:15:43Zhttps://insemneculturale.ning.com/forum/topics/n-elada-pe-urmele-lui-homer-15?commentId=6515444%3AComment%3A1070917&xg_source=activity&feed=yes&xn_auth=noDoamna Sofia: Cum bine spune…tag:insemneculturale.ning.com,2020-06-06:6515444:Comment:10707802020-06-06T13:15:15.607ZTudor Cicuhttps://insemneculturale.ning.com/profile/TudorCicu931
<p>Doamna <strong>Sofia</strong>: <span>Cum bine spuneți, fiecare călătorie aduce ceva în viața noastră. Nu am fost la Roma, dar îmi amintesc că prima călătorie a lui Dante A., pare-se a fi fost Infernul: „Înduri captivitatea, însă vei dărui acelui poem un cuvânt: „<em>Nu te-am privit niciodată, oceanule în faţă</em>!”, pare a fi un vers din retorica whitmaniană. Ori, mai degrabă, ar părea o interogaţie whitmaniană. Ce scria pe poarta infernului lui Dante Alighieri? „Voi ce intraţi aici,…</span></p>
<p>Doamna <strong>Sofia</strong>: <span>Cum bine spuneți, fiecare călătorie aduce ceva în viața noastră. Nu am fost la Roma, dar îmi amintesc că prima călătorie a lui Dante A., pare-se a fi fost Infernul: „Înduri captivitatea, însă vei dărui acelui poem un cuvânt: „<em>Nu te-am privit niciodată, oceanule în faţă</em>!”, pare a fi un vers din retorica whitmaniană. Ori, mai degrabă, ar părea o interogaţie whitmaniană. Ce scria pe poarta infernului lui Dante Alighieri? „Voi ce intraţi aici, lăsaţi orice speranţă!”. Ei bine, ce pierdem noi, cei care nu am păşit dincolo de porţile la care ne invită noul Orfeu, în poezie? Noi, cei care nu am pierdut <em>încă</em> orice speranţă? Şi care îmi amintesc, acum, mie, ce zicea Orfeu în Infern: că nu dă <em>întreaga</em> eternitate a umbrelor întâlnite acolo pentru <em>o clipă</em> de fericire pe pământ. Dacă nu am scrie și despre călătoriile noastre, cum am decodifica celui care ne citește toate aceste frumuseți? Dar, această lipsă de decodificare a fiinţei noastre, în lumea unui purgatoriu ceva mai călduţ? Dacă n-am scrie toate astea, nu cumva îi va lăsa cititorului de azi o curioasă senzaţie de nerostire lăuntrică, de gol în fiinţă? Acel gol, imaginar, care-l desparte de îndemnul orfeic de a-i urma pe eroii periplului imnic până la capătul acestui alfabet încifrat: povestea unei călătorii? Rostul călătoriei e răscrucea de unde e posibilă intrarea în destin a cărţii.</span> Cu aceste gânduri am pornit la drum, pentru a-mi scrie în 2019 romanul „Necunoscuta” (despre odiseea unei fete crescute la orfelinat, până la descifrarea tainei care îi învăluia viața). Dacă n-aș fi făcut această călătorie, probabil romanul care urma a se naște mai târziu n-ar fi avut niciun punct de plecare. Altfel, rostul lui Oedip pe lume şi înţelegerea noastră despre acesta n-ar mai avea niciun sens. Cu admirație, pentru tot ce faceți aici la ÎNSEMNE! </p> Cu amărăciune în suflet aprob…tag:insemneculturale.ning.com,2020-06-06:6515444:Comment:10709172020-06-06T07:36:46.052ZSofia Sincăhttps://insemneculturale.ning.com/profile/SofiaSinca
<p>Cu amărăciune în suflet aprob ultimele fraze ale acestui eseu. Cine mai citește? Tot noi, cei ce am citit și înainte de această democrație care a pus lume pe repede înainte, cu tehnologiile ei avansate, prin graba pentru mai mult... Tot mai mult.</p>
<p>Dar nu vreau să-mi stric simțământul de plăcere la citirea textului, din care se desprinde și importanța acestor călătorii, cu trăirile călătorului în vis.</p>
<p>Avea dreptate Nicolae Iorga când afirma că, „<em>O călătorie face cât o…</em></p>
<p>Cu amărăciune în suflet aprob ultimele fraze ale acestui eseu. Cine mai citește? Tot noi, cei ce am citit și înainte de această democrație care a pus lume pe repede înainte, cu tehnologiile ei avansate, prin graba pentru mai mult... Tot mai mult.</p>
<p>Dar nu vreau să-mi stric simțământul de plăcere la citirea textului, din care se desprinde și importanța acestor călătorii, cu trăirile călătorului în vis.</p>
<p>Avea dreptate Nicolae Iorga când afirma că, „<em>O călătorie face cât o bibliotecă”.</em> O documentare la faţa locului, te ajută să nu-ţi faci întotdeauna idei exagerate despre ceea ce nu cunoşti, dar și să-ți satisfaci dorința de ani întregi, după lungi studii și închipuiri.</p>
<p>Astfel a fost și pentru mine, Roma și mai ales Vaticanul cu picturile lui Michelangelo. Am visat aproximativ 30 de ani să ajung acolo, încât, atunci când am ajuns mi-a fost frică să nu leșin... Mai ales și oboseala, fiind nevoiți să vizităm începând cu ora 20. Dar le-am spus, fiicei și nepotului meu de 26 ani să fie atenți. Am poposit acolo, mi-au găsit un loc de unde să pot privi bine, totul. După ce am văzut Capela Sixtină, nu am vrut să mai văd nimic. O am și azi în minte, așa naturală, cuminte, primitoare și splendidă.</p>
<p>Am călătorit cu tine, drag prieten și prin părțile Greciei, pe unde eu nu am fost. Eu am fost pe lângă Paralia Caterini, prin împrejurimi. Voi mai merge, dacă vom mai putea.</p>
<p>Cu deosebita plăcere a textului,</p>
<p>Sofi</p>
<p></p>