În Elada, pe urmele lui Homer... (13) - ÎNSEMNE CULTURALE2024-03-28T11:37:28Zhttps://insemneculturale.ning.com/forum/topics/n-elada-pe-urmele-lui-homer-13?commentId=6515444%3AComment%3A1070353&feed=yes&xn_auth=noDoamna Sofia: Printre picătu…tag:insemneculturale.ning.com,2020-06-01:6515444:Comment:10702612020-06-01T14:03:11.999ZTudor Cicuhttps://insemneculturale.ning.com/profile/TudorCicu931
<p>Doamna <strong>Sofia</strong>: Printre picături cititorul meu așteaptă și note mai hazlii ale acestui periplu pe tărâmul Eladei. Unii, ca moș Nechifor Coțcariul, alții ca Till Eulenspegel (zis Buhoglindă), fiecare cum călătoriră prin Grecia dscrisă de mine, ținând picioarele crăcănate pe măgarul lui, așa cum (la 12-13 ani), pe măgarul meu, mergeam cale de 5-6 km în comuna învecinată să împrumut cărți de citit de la biblioteca comunei. Am relatat aceasta într-o povestire intitulată „Un…</p>
<p>Doamna <strong>Sofia</strong>: Printre picături cititorul meu așteaptă și note mai hazlii ale acestui periplu pe tărâmul Eladei. Unii, ca moș Nechifor Coțcariul, alții ca Till Eulenspegel (zis Buhoglindă), fiecare cum călătoriră prin Grecia dscrisă de mine, ținând picioarele crăcănate pe măgarul lui, așa cum (la 12-13 ani), pe măgarul meu, mergeam cale de 5-6 km în comuna învecinată să împrumut cărți de citit de la biblioteca comunei. Am relatat aceasta într-o povestire intitulată „Un Șperlă voinicul, de după Țugulea” (Dacă nu am postat-o (eu nu rețin), aici la Însemne și nu o știți, poate o voi posta cândva. Dați doar un semn). Fiindcă doar atunci, acasă și în copilărie e locul și timpul cînd trifoiul „norocului”dă semne că va veni și în viața ta primăvara. Multă prețuire pentru comentariu! </p>
<p><br/> <br/> <cite>Sofia Sincă a spus :</cite></p>
<blockquote cite="http://insemneculturale.ning.com/forum/topics/n-elada-pe-urmele-lui-homer-13#6515444Comment1070178"><div><div class="xg_user_generated"><p>Da, ai nevoie de har pentru a scrie, însă el se bazează pe citit. Citind și scriind se formează personalitate, chiar și fără profesori de cote înalte. Tu ai fost înzestrat cu mult har, dar ai documentație multă la bază, cel puțin pentru ceea ce am citit eu în aceste eseuri.</p>
<p><em>Chiar şi Dumnezeu, la Facerea Lumii, a uitat, din păcate, să-i dea ca bonus câteva vieţi în plus. Târziu însă, i-a făcut, cumva, dreptate: i-a dat viaţă veşnică prin opera sa.</em> Prin urmare, ce s-a scris aici trebuie pus în carte pentru veșnicia pe care ți-ai creat-o cu atenție și talent.</p>
<p>De comentat ar fi bine să comenteze cei cei au aceleași informații. S-ar naște discuții interesante. Eu am citit furată de plăcere, de fantasticul livresc aflat în conținuturi și de confesiunile tale romantice, cuceritoare.</p>
<p>Cu aceeași fascinație,</p>
<p>Sofi</p>
<p></p>
</div>
</div>
</blockquote> Cred că și Ion Lazăr da Coza,…tag:insemneculturale.ning.com,2020-06-01:6515444:Comment:10701862020-06-01T14:02:56.738ZVasilisia Lazărhttps://insemneculturale.ning.com/profile/VasilisiaLazar
<p><em>Cred că și Ion Lazăr da Coza, atunci când scria, se ruga în tăcerea camerei: „Doamne, dă-mi TIMPUL necesar!”</em></p>
<p>Cu siguranță, dar Timpul, din păcate, n-a mai avut răbdare. Această poezie a lui, din volumul <em>Gloanțe fractale,</em> dovedește cele afirmate de dumneavoastră.</p>
<p></p>
<p></p>
<p><span style="font-size: 12pt;"><strong><em>Ars poetica</em></strong></span></p>
<p><strong><em> </em></strong></p>
<p><em>am uitat, mamă,</em></p>
<p><em>am uitat</em></p>
<p><em>să mă…</em></p>
<p><em>Cred că și Ion Lazăr da Coza, atunci când scria, se ruga în tăcerea camerei: „Doamne, dă-mi TIMPUL necesar!”</em></p>
<p>Cu siguranță, dar Timpul, din păcate, n-a mai avut răbdare. Această poezie a lui, din volumul <em>Gloanțe fractale,</em> dovedește cele afirmate de dumneavoastră.</p>
<p></p>
<p></p>
<p><span style="font-size: 12pt;"><strong><em>Ars poetica</em></strong></span></p>
<p><strong><em> </em></strong></p>
<p><em>am uitat, mamă,</em></p>
<p><em>am uitat</em></p>
<p><em>să mă rog</em></p>
<p><em>înainte de culcare</em></p>
<p><em> aşa cum blând mă învăţai</em></p>
<p><em>şi totuşi visez alb</em></p>
<p><em>unii spun că am conştiinţa curată</em></p>
<p><em>alţii că nu am deloc...</em></p>
<p><em> </em></p>
<p><em>Nirvana, tu,</em></p>
<p><em>înspre o purificare deplină,</em></p>
<p><em>mai vreau să ard, măcar un timp,</em></p>
<p><em>pe rugul mocnind de cuvinte.</em></p> Doamna Vasilisia: Tocmai am s…tag:insemneculturale.ning.com,2020-06-01:6515444:Comment:10703532020-06-01T13:43:36.881ZTudor Cicuhttps://insemneculturale.ning.com/profile/TudorCicu931
<p>Doamna <strong>Vasilisia</strong>: Tocmai am sosit din prisaca de la țară. Pe drum, îi povesteam cumnatei din Roman, care ne-a însoțit (la casa părintească… a ei și soției), despre revelația lui Mitea (din Frații Karamazov), avută atunci când a aflat cu o răvășitoare bucurie, că bătrâna slugă a înviat și că Grigori trăiește. Apoi, vorbind despre judecata lui Mitea, căruia anchetatorii săi îi redaseră viața cu un singur cuvânt, am spus: asta înseamnă să fii recunoscător celui care scrie!…</p>
<p>Doamna <strong>Vasilisia</strong>: Tocmai am sosit din prisaca de la țară. Pe drum, îi povesteam cumnatei din Roman, care ne-a însoțit (la casa părintească… a ei și soției), despre revelația lui Mitea (din Frații Karamazov), avută atunci când a aflat cu o răvășitoare bucurie, că bătrâna slugă a înviat și că Grigori trăiește. Apoi, vorbind despre judecata lui Mitea, căruia anchetatorii săi îi redaseră viața cu un singur cuvânt, am spus: asta înseamnă să fii recunoscător celui care scrie! Adică, celui care arde prin cuvintele sale. „Dar, cum rămâne cu Omul? Cel nesimțitor și și mult străin de zicerea scriitorului?” – m-a întrebat. Tot de la Dostoievski (am spus) rețin că există o cruzime a omului de rând, care atinge aproape perfecțiunea ca în ”Crimă și pedeapsă”, dar tot scriitorului îi revine datoria să ne-o dezvăluie în povestea sa. Cred că și Ion Lazăr da Coza, atunci când scria, se ruga în tăcerea camerei: „Doamne, dă-mi TIMPUL necesar!” … Salutări buzoiene! </p>
<p><br/> <br/> <cite>Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :</cite></p>
<blockquote cite="http://insemneculturale.ning.com/forum/topics/n-elada-pe-urmele-lui-homer-13#6515444Comment1070252"><div><div class="xg_user_generated"><p><em>Scriitorii s-au zămislit ca-n basm, cu câte şapte dealuri de aruncat arcul dinaintea celui ce binevoieşte a-i sorbi cuvintele, ca pe sfintele moaşte, şi cu alte şapte frunţi ce dau în soare şi fiecare noapte pândită de Călin file de poveste, de mă tot frământ în sinea-mi, că ne lovim ca-n stâncă, în mari scânteieri de cremene, ca cei de pe margine să-şi hrănească un pui străin, pus în cuibul celui rămas acasă fără nici o mângâiere.</em></p>
<p></p>
<p><em><span>„Nu te învaţă nimeni să scrii; cu atât mai puţin, nimeni nu poate scrie în locul tău. Scrisul este cea mai însingurată meserie din lume. Şi cea mai grea”. (Ion Lazu) Pentru că, uitat în această pustiitoare singurătate, la masa lui de scris, scriitorul chiar moare cu fiecare cuvânt scris. </span><span>Chiar şi Dumnezeu, la Facerea Lumii, a uitat, din păcate, să-i dea ca bonus câteva vieţi în plus. Târziu însă, i-a făcut, cumva, dreptate: i-a dat viaţă veşnică prin opera sa. </span></em></p>
<p></p>
<p>Deja ai pașaportul înspre o viață veșnică, Sciitorule! Reverență!</p>
<p></p>
</div>
</div>
</blockquote> Da, ai nevoie de har pentru a…tag:insemneculturale.ning.com,2020-06-01:6515444:Comment:10701782020-06-01T07:01:14.259ZSofia Sincăhttps://insemneculturale.ning.com/profile/SofiaSinca
<p>Da, ai nevoie de har pentru a scrie, însă el se bazează pe citit. Citind și scriind se formează personalitate, chiar și fără profesori de cote înalte. Tu ai fost înzestrat cu mult har, dar ai documentație multă la bază, cel puțin pentru ceea ce am citit eu în aceste eseuri.</p>
<p><em>Chiar şi Dumnezeu, la Facerea Lumii, a uitat, din păcate, să-i dea ca bonus câteva vieţi în plus. Târziu însă, i-a făcut, cumva, dreptate: i-a dat viaţă veşnică prin opera sa.</em> Prin urmare, ce s-a scris…</p>
<p>Da, ai nevoie de har pentru a scrie, însă el se bazează pe citit. Citind și scriind se formează personalitate, chiar și fără profesori de cote înalte. Tu ai fost înzestrat cu mult har, dar ai documentație multă la bază, cel puțin pentru ceea ce am citit eu în aceste eseuri.</p>
<p><em>Chiar şi Dumnezeu, la Facerea Lumii, a uitat, din păcate, să-i dea ca bonus câteva vieţi în plus. Târziu însă, i-a făcut, cumva, dreptate: i-a dat viaţă veşnică prin opera sa.</em> Prin urmare, ce s-a scris aici trebuie pus în carte pentru veșnicia pe care ți-ai creat-o cu atenție și talent.</p>
<p>De comentat ar fi bine să comenteze cei cei au aceleași informații. S-ar naște discuții interesante. Eu am citit furată de plăcere, de fantasticul livresc aflat în conținuturi și de confesiunile tale romantice, cuceritoare.</p>
<p>Cu aceeași fascinație,</p>
<p>Sofi</p>
<p></p> Scriitorii s-au zămislit ca-n…tag:insemneculturale.ning.com,2020-05-31:6515444:Comment:10702522020-05-31T20:18:04.437ZVasilisia Lazărhttps://insemneculturale.ning.com/profile/VasilisiaLazar
<p><em>Scriitorii s-au zămislit ca-n basm, cu câte şapte dealuri de aruncat arcul dinaintea celui ce binevoieşte a-i sorbi cuvintele, ca pe sfintele moaşte, şi cu alte şapte frunţi ce dau în soare şi fiecare noapte pândită de Călin file de poveste, de mă tot frământ în sinea-mi, că ne lovim ca-n stâncă, în mari scânteieri de cremene, ca cei de pe margine să-şi hrănească un pui străin, pus în cuibul celui rămas acasă fără nici o mângâiere.</em></p>
<p></p>
<p><em><span>„Nu te învaţă nimeni să…</span></em></p>
<p><em>Scriitorii s-au zămislit ca-n basm, cu câte şapte dealuri de aruncat arcul dinaintea celui ce binevoieşte a-i sorbi cuvintele, ca pe sfintele moaşte, şi cu alte şapte frunţi ce dau în soare şi fiecare noapte pândită de Călin file de poveste, de mă tot frământ în sinea-mi, că ne lovim ca-n stâncă, în mari scânteieri de cremene, ca cei de pe margine să-şi hrănească un pui străin, pus în cuibul celui rămas acasă fără nici o mângâiere.</em></p>
<p></p>
<p><em><span>„Nu te învaţă nimeni să scrii; cu atât mai puţin, nimeni nu poate scrie în locul tău. Scrisul este cea mai însingurată meserie din lume. Şi cea mai grea”. (Ion Lazu) Pentru că, uitat în această pustiitoare singurătate, la masa lui de scris, scriitorul chiar moare cu fiecare cuvânt scris. </span><span>Chiar şi Dumnezeu, la Facerea Lumii, a uitat, din păcate, să-i dea ca bonus câteva vieţi în plus. Târziu însă, i-a făcut, cumva, dreptate: i-a dat viaţă veşnică prin opera sa. </span></em></p>
<p></p>
<p>Deja ai pașaportul înspre o viață veșnică, Sciitorule! Reverență!</p>
<p></p>