De la o poezie... - ÎNSEMNE CULTURALE2024-03-29T15:53:40Zhttps://insemneculturale.ning.com/forum/topics/de-la-o-poezie?commentId=6515444%3AComment%3A1079048&feed=yes&xn_auth=noVasilisia: ... ca un Gulliver…tag:insemneculturale.ning.com,2020-09-01:6515444:Comment:10790482020-09-01T15:38:36.656ZTudor Cicuhttps://insemneculturale.ning.com/profile/TudorCicu931
<p><strong>Vasilisia</strong>: ... ca un Gulliver pripășit și el peste noapte, pe lângă tronul cuvenit unui rege, pe aceste meleaguri buzoiene, mă simt, acum, citindu-vă comentariile (toate) - la venirea din prisaca de la țară - și mă copilăresc, ca atunci, în copilărie, pe lângă fusul și fuiorul mamei. Mă copilăresc... cu amintiri ce au fost odată! <br></br> <br></br> <cite>Vasilisia Lazăr a spus :…</cite></p>
<p><strong>Vasilisia</strong>: ... ca un Gulliver pripășit și el peste noapte, pe lângă tronul cuvenit unui rege, pe aceste meleaguri buzoiene, mă simt, acum, citindu-vă comentariile (toate) - la venirea din prisaca de la țară - și mă copilăresc, ca atunci, în copilărie, pe lângă fusul și fuiorul mamei. Mă copilăresc... cu amintiri ce au fost odată! <br/> <br/> <cite>Vasilisia Lazăr a spus :</cite></p>
<blockquote cite="http://insemneculturale.ning.com/forum/topics/de-la-o-poezie#6515444Comment1078964"><div><div class="xg_user_generated"><p>Nu mă mai satur să vă citesc, să vă ascult. Că e proză, că e poezie, că e comentariu, orice... Sunteți minunat, atât pot spune.</p>
</div>
</div>
</blockquote> Nu mă mai satur să vă citesc,…tag:insemneculturale.ning.com,2020-08-31:6515444:Comment:10789642020-08-31T22:19:27.401ZVasilisia Lazărhttps://insemneculturale.ning.com/profile/VasilisiaLazar
<p>Nu mă mai satur să vă citesc, să vă ascult. Că e proză, că e poezie, că e comentariu, orice... Sunteți minunat, atât pot spune.</p>
<p>Nu mă mai satur să vă citesc, să vă ascult. Că e proză, că e poezie, că e comentariu, orice... Sunteți minunat, atât pot spune.</p> Mihaela: După un „mic” ocol (…tag:insemneculturale.ning.com,2020-08-21:6515444:Comment:10780192020-08-21T12:10:39.432ZTudor Cicuhttps://insemneculturale.ning.com/profile/TudorCicu931
<p><strong>Mihaela</strong>: După un „mic” ocol (după bronzol) la Năvodari... și (nămol) la Techirghiol, iată-mă în fața calculatorului ca o pasăre care tocmai a zburat din inima „celui care scrie”, către „cel care mă citește”, spre capătul lumii, acolo unde visăm cu toții dinaintea coalei de hârtie. Și mie mi-e drag de voi toți. Să auzim de bine! <br></br> <br></br> <cite>Mihaela Suciu a spus :…</cite></p>
<p><strong>Mihaela</strong>: După un „mic” ocol (după bronzol) la Năvodari... și (nămol) la Techirghiol, iată-mă în fața calculatorului ca o pasăre care tocmai a zburat din inima „celui care scrie”, către „cel care mă citește”, spre capătul lumii, acolo unde visăm cu toții dinaintea coalei de hârtie. Și mie mi-e drag de voi toți. Să auzim de bine! <br/> <br/> <cite>Mihaela Suciu a spus :</cite></p>
<blockquote cite="http://insemneculturale.ning.com/forum/topics/de-la-o-poezie#6515444Comment1077596"><div><div class="xg_user_generated"><p>În viață există oameni să ne pună piedici şi oameni care ne susțin... important e să ne urmăm visul! Ce frumoasă amintire! Eu mă bucur c-ai împărtăşit-o cu noi. Drag de prezență!</p>
</div>
</div>
</blockquote> În viață există oameni să ne…tag:insemneculturale.ning.com,2020-08-15:6515444:Comment:10775962020-08-15T08:27:37.042ZMihaela Suciuhttps://insemneculturale.ning.com/profile/MihaelaSuciu
<p>În viață există oameni să ne pună piedici şi oameni care ne susțin... important e să ne urmăm visul! Ce frumoasă amintire! Eu mă bucur c-ai împărtăşit-o cu noi. Drag de prezență!</p>
<p>În viață există oameni să ne pună piedici şi oameni care ne susțin... important e să ne urmăm visul! Ce frumoasă amintire! Eu mă bucur c-ai împărtăşit-o cu noi. Drag de prezență!</p> Chris: Celui care nu va ști…tag:insemneculturale.ning.com,2020-08-10:6515444:Comment:10774052020-08-10T14:53:44.685ZTudor Cicuhttps://insemneculturale.ning.com/profile/TudorCicu931
<p><strong>Chris</strong>: Celui care nu va ști să facă un rug imens din amintiri și să stea apoi la taifas cu cititorii săi, taina scrisului nu i se va deschide niciodată. Un prieten susținea (la o discuție) că ea, taina, ar urma să fie împlinită într-un orizont nu prea îndepărtat, ori într-o altă dimensiune, după care ar urma o vânzoleală în sufletul scriitorului, așa cum fac ciorile din vârful plopului uscat, în curtea bisericii, tăifăsuind despre cel decedat, se zice. Dar nu sunt ciori…</p>
<p><strong>Chris</strong>: Celui care nu va ști să facă un rug imens din amintiri și să stea apoi la taifas cu cititorii săi, taina scrisului nu i se va deschide niciodată. Un prieten susținea (la o discuție) că ea, taina, ar urma să fie împlinită într-un orizont nu prea îndepărtat, ori într-o altă dimensiune, după care ar urma o vânzoleală în sufletul scriitorului, așa cum fac ciorile din vârful plopului uscat, în curtea bisericii, tăifăsuind despre cel decedat, se zice. Dar nu sunt ciori (râdeam noi)– sunt amintiri: dacă le-ar da prin cap să bea din ceea ce zeul suprem, corbul din poveste, ar arunca, din plisc, la dorința voinicului, ar vorbi ca noi şi ar vâna și ele cu arcul. Cu drag!</p>
<p><br/> <br/> <cite>Chris a spus :</cite></p>
<blockquote cite="http://insemneculturale.ning.com/forum/topics/de-la-o-poezie#6515444Comment1077387"><div><div class="xg_user_generated"><p>si este o amintire foarte frumoasa! ...</p>
<p></p>
</div>
</div>
</blockquote> si este o amintire foarte fru…tag:insemneculturale.ning.com,2020-08-10:6515444:Comment:10773872020-08-10T05:20:29.432ZChrishttps://insemneculturale.ning.com/profile/royan
<p>si este o amintire foarte frumoasa! ...</p>
<p></p>
<p>si este o amintire foarte frumoasa! ...</p>
<p></p> Ce frumos! Ce frumos! Aș citi…tag:insemneculturale.ning.com,2020-08-08:6515444:Comment:10773112020-08-08T09:57:40.892ZSofia Sincăhttps://insemneculturale.ning.com/profile/SofiaSinca
<p>Ce frumos! Ce frumos! Aș citi la nesfârșit astfel de amintiri, de întâmplări. Mi-l imaginez pe Jean Constantin în genunchi, cu nasul lui ceva cam mare și cu figura lui inocent-comică. S-a nascut să fie comic. Probabil sora sa era certată cu el că nu făcea școală.<br></br>Dar ai cunoscut ceva personalități culturale de vază, dragule Tudor Cicu. Sau știi picanterii despre ele. Să ne mai povestești și nouă.<br></br><br></br> <br></br> <cite>Tudor Cicu a spus :…</cite></p>
<p>Ce frumos! Ce frumos! Aș citi la nesfârșit astfel de amintiri, de întâmplări. Mi-l imaginez pe Jean Constantin în genunchi, cu nasul lui ceva cam mare și cu figura lui inocent-comică. S-a nascut să fie comic. Probabil sora sa era certată cu el că nu făcea școală.<br/>Dar ai cunoscut ceva personalități culturale de vază, dragule Tudor Cicu. Sau știi picanterii despre ele. Să ne mai povestești și nouă.<br/><br/> <br/> <cite>Tudor Cicu a spus :</cite></p>
<blockquote cite="http://insemneculturale.ning.com/forum/topics/de-la-o-poezie#6515444Comment1077308"><div><p>Doamna <strong>Sofia</strong>: Comentariul d-voastră mă duce cu gândul la cele spuse de scriitorul (buzoian și el) Florentin Popescu, care spunea: „Câtă trăire autentică, atâta literatură!” Și acum, fiindcă ați deschis o fereastră în amintirile mele de licean, o să vă evoc câte ceva din tainele acestei familii „Jean”. Elena o chema pe sora actorului Jean Constantin și era profesoară de literatură în liceul meu. Avea fizionomia unei indience (așa cum ați văzut în filmele lor), dar avea un ten de semi-indiancă (era albă la față), spre deosebire de fratele ei Constantin, care era „țigan sadea”. Jean Elena făcuse studiile la Universitate cu Nicolae Labiș. De la ea știu că Labiș era salutat în poziția de drepți, de portarul de la Universitate, când intra în școală ( în timp ce toți ceilalți trebuiau să scoată legitimațiile în fața portarului). Era o femeie cultă și (sunt convins) datorită ei am fost încurajat să scriu. Ba chiar l-a luat deoparte pe prietenul meu Tudor Mihai, ca să mergem împreună la cenaclul din sala Sadoveanu (la București), unde moderator era Fănuș Neagu la acea vreme: anii 1971-1972. (Tudor Mihai era elev de an cu mine, dar în clasa paralelă - eram la mecano-energetică, el la electro-energetică; o verișoară a colegului meu era vecină de apartament cu doamna profesoară și se vizitau). Jean (actorul) nu avea studii, dar avea talent cu carul. Îl vedeam venind, uneori, cu broscuța lui de mașină, la liceu, să-și ia sora acasă. Făcea circ din orice gest și noi, elevii care asistam la „reprezentație”, eram în al noulea cer. Doamna Elena se supăra și făcea cale întoarsă din fața lui. Cum îngenunchea, cu portiera deschisă și (teatral) o ruga să intre în mașină, asta ne dădea pe spate. Uneori o întrebam: de ce se poartă așa cu fratele, un actor genial (spuneam noi). Îi aminteam cum îl văzusem ghidând șoferul broscuței sale să iasă de la FANTASIO, pe bulevardul Republicii (azi Ferdinand), că se oprea toată circulația și ieșeau toți să aplaude doar acest mic „giumbușluc actoricesc”. „Ce actor? ne răspundea. Un circar și un amărât scălâmbăiat ca el n-o să ajungă nici la picioarele unui actor adevărat!” Nu erau deloc „frați sufletește” pregătiți să lupte împreună pentru idealurile lor. Dar, cum se vede, sora s-a înșelat. Vă mulțumesc pentru aceste răscoliri în memorie. Cu drag!</p>
<p> </p>
</div>
</blockquote> Doamna Sofia: Comentariul d-v…tag:insemneculturale.ning.com,2020-08-08:6515444:Comment:10773082020-08-08T09:04:25.905ZTudor Cicuhttps://insemneculturale.ning.com/profile/TudorCicu931
<p>Doamna <strong>Sofia</strong>: Comentariul d-voastră mă duce cu gândul la cele spuse de scriitorul (buzoian și el) Florentin Popescu, care spunea: „Câtă trăire autentică, atâta literatură!” Și acum, fiindcă ați deschis o fereastră în amintirile mele de licean, o să vă evoc câte ceva din tainele acestei familii „Jean”. Elena o chema pe sora actorului Jean Constantin și era profesoară de literatură în liceul meu. Avea fizionomia unei indience (așa cum ați văzut în filmele lor), dar avea un ten…</p>
<p>Doamna <strong>Sofia</strong>: Comentariul d-voastră mă duce cu gândul la cele spuse de scriitorul (buzoian și el) Florentin Popescu, care spunea: „Câtă trăire autentică, atâta literatură!” Și acum, fiindcă ați deschis o fereastră în amintirile mele de licean, o să vă evoc câte ceva din tainele acestei familii „Jean”. Elena o chema pe sora actorului Jean Constantin și era profesoară de literatură în liceul meu. Avea fizionomia unei indience (așa cum ați văzut în filmele lor), dar avea un ten de semi-indiancă (era albă la față), spre deosebire de fratele ei Constantin, care era „țigan sadea”. Jean Elena făcuse studiile la Universitate cu Nicolae Labiș. De la ea știu că Labiș era salutat în poziția de drepți, de portarul de la Universitate, când intra în școală ( în timp ce toți ceilalți trebuiau să scoată legitimațiile în fața portarului). Era o femeie cultă și (sunt convins) datorită ei am fost încurajat să scriu. Ba chiar l-a luat deoparte pe prietenul meu Tudor Mihai, ca să mergem împreună la cenaclul din sala Sadoveanu (la București), unde moderator era Fănuș Neagu la acea vreme: anii 1971-1972. (Tudor Mihai era elev de an cu mine, dar în clasa paralelă - eram la mecano-energetică, el la electro-energetică; o verișoară a colegului meu era vecină de apartament cu doamna profesoară și se vizitau). Jean (actorul) nu avea studii, dar avea talent cu carul. Îl vedeam venind, uneori, cu broscuța lui de mașină, la liceu, să-și ia sora acasă. Făcea circ din orice gest și noi, elevii care asistam la „reprezentație”, eram în al noulea cer. Doamna Elena se supăra și făcea cale întoarsă din fața lui. Cum îngenunchea, cu portiera deschisă și (teatral) o ruga să intre în mașină, asta ne dădea pe spate. Uneori o întrebam: de ce se poartă așa cu fratele, un actor genial (spuneam noi). Îi aminteam cum îl văzusem ghidând șoferul broscuței sale să iasă de la FANTASIO, pe bulevardul Republicii (azi Ferdinand), că se oprea toată circulația și ieșeau toți să aplaude doar acest mic „giumbușluc actoricesc”. „Ce actor? ne răspundea. Un circar și un amărât scălâmbăiat ca el n-o să ajungă nici la picioarele unui actor adevărat!” Nu erau deloc „frați sufletește” pregătiți să lupte împreună pentru idealurile lor. Dar, cum se vede, sora s-a înșelat. Vă mulțumesc pentru aceste răscoliri în memorie. Cu drag!</p>
<p> </p> Minunată amintire! Amintire c…tag:insemneculturale.ning.com,2020-08-08:6515444:Comment:10772132020-08-08T06:25:39.506ZSofia Sincăhttps://insemneculturale.ning.com/profile/SofiaSinca
<p>Minunată amintire! Amintire ce conține un sens de viață - îndemn al poetului pentru a primi, în schimbul fericirii, numai lupta sa în viaţă, ca semn al izbânzii care va veni. Un text ce poartă trăirile sufletești ale scriitorului, ale adolescentului din el, care a fost obstrucționat de profesorul său de matematică. Desigur, acestuia nu-i plăcea literatura. Admitem, dar nu se face să-i tai aripile unui copil. În fine, nu analizăm noi acum acest fenomen. Nu toți profii de mate au fost un Ion…</p>
<p>Minunată amintire! Amintire ce conține un sens de viață - îndemn al poetului pentru a primi, în schimbul fericirii, numai lupta sa în viaţă, ca semn al izbânzii care va veni. Un text ce poartă trăirile sufletești ale scriitorului, ale adolescentului din el, care a fost obstrucționat de profesorul său de matematică. Desigur, acestuia nu-i plăcea literatura. Admitem, dar nu se face să-i tai aripile unui copil. În fine, nu analizăm noi acum acest fenomen. Nu toți profii de mate au fost un Ion Barbu.<br/>Din text mai aflăm că sora lui Jean Constantine a fost profesoară de română... Prin urmare, actorul nostru îndrăgit avea din familie antecedente de artă... chiar dacă el nu avea facultate (am auzit pe undeva). Dar talent avea cât carul...<br/>Proza fascinantă, ca de fiecare dată, o bucățică de proză condensată și care lasă urme cu mai multe sensuri.<br/>Deosebită admirație, <br/>Sofi.</p>
<p></p>
<p><em>, în a recita cu voce tare.</em>- mi se pare cam, pleonastic. Nu se poate recita decât cu voce tare.</p>