─ Mă iubești?
─ Da’ tu?
─ Și eu!
Prostioare și dulcegării, fără miez și profunzime. A apărut din senin, nechemată, necunoscută, direct, abrupt. La fel a dispărut. Stau în tren, vizavi de ea, a rămas frumoasă, chiar dacă freacă cu degetul ecranul telefonului și din cauza asta pare un pic sașie. Arată oricui vrea să-i privească nepoții. Bunică sexy. Și partea cea mai faină este că nu m-a recunoscut. A fost o treabă interesantă. Nici măcar nu am făcut cunoștință. A venit, mi s-a pus în brațe, ne-am sărutat.
─ Cu filtru sau fără? m-a întrebat. Priveam năuc în jur, probabil primise vreo pedeapsă la vreun joc stupid. Nu înțelegeam ce vrea să spună.
─ Cu limbă sau fără? a continuat educarea mea cu aer superior de profesoară în fața elevului.
─ Ce? am întrebat-o.
─Sărutul! și mi-a făcut o demonstrație. Interesant cum te poate stârni ceva atât de banal. Mi-am pierdut cumpătul, am înșfăcat-o gata să o devorez. Sărutări nenumarate, descopeream cât de plăcute sunt la atingere toate părțile unei femei. Am făcut dragoste pe furiș, cu teama să nu fim prinși, după un tufiș, ne-am plimbat îmbrățișați până la apus de parcă eram singuri în univers. O doream disperat. Am condus-o acasă. Mi-a arătat un balcon la primul etaj.
─ Acolo locuiesc, vorbesc cu ai mei să mă lase până la unu noaptea și vin să ne iubim pe săturate! mi-a spus și s-a despărțit de mine. Am așteptat, a răsărit Luna și Luceafărul, ultimii trecători veniți din schimbul doi au dispărut. Am căutat pietricele și am început să le arunc în geamul de la camera ei. Poc, poc, poc. La un moment dat, s-a deschis fereastra și un jet mare de apă mi-a căzut în cap și m-a umplut de șiroaie. Atunci am înțeles că ieșise prin spatele blocului.
─ Ce vrei, mă? m-a interpelat o voce supărată.
─ Să vorbesc cu fiica... am zis cu voce stinsă.
─ N-am fete, numai feciori. Poate cu nevasta ai treabă? Muiere, ieși afară că ți-a venit admiratorul! a strigat omul, binedispus parcă de toată întâmplarea. Ușa balconului s-a deschis și o matahală de femeie, grasă și multă, m-a interpelat în noapte:
─ Eu sunt Julieta. Ai ceva să-mi spui, Romeo?
Cuvinte cheie :
Pe cât de scurt episodul, pe atît de șocant prin spontaneitate și dezinvoltură și prin umorul de scenetă comică din final.
Mulțumesc pentru popas și lectură. Mă bucur faptul că ați zâmbit.
Grig Salvan a spus :
Pe cât de scurt episodul, pe atît de șocant prin spontaneitate și dezinvoltură și prin umorul de scenetă comică din final.
Da! Și umorul e sănătos. Binedispune la orice drum, cu trenul, plictisitor. Sadoveanu spunea că munteanul nostru nu iese în „lume” fără baltag. Ce să faci cu niște biete pietricele? Iar la Julieta... se vine cu un buchet de flori, nu? Dar nu-mi pare bine... c-ai luat țeapă! (ce e rău și ce e bine, te întreabă și socoate!”)
Mulțumesc pentru apreciere, mă bucură faptul că am adus un zâmbet la un drum lung.
Tudor Cicu a spus :
Da! Și umorul e sănătos. Binedispune la orice drum, cu trenul, plictisitor. Sadoveanu spunea că munteanul nostru nu iese în „lume” fără baltag. Ce să faci cu niște biete pietricele? Iar la Julieta... se vine cu un buchet de flori, nu? Dar nu-mi pare bine... c-ai luat țeapă! (ce e rău și ce e bine, te întreabă și socoate!”
:))))
Mi-au venit în minte niște versuri din Topîrceanu:
– Cine-i?… Ce-i?… Ce-a fost pe-aici?…
Ciripesc cu glasuri mici
Cinteze şi pitulici.
Doar un pui de piţigoi,
Într-un vârf de fag pitic,
Stă cu penele vulvoi
Şi făcând pe supăratul:
– Ce să fie? Nu-i nimic.
A trecut Acceleratul…
:)))
Acum am râs și eu. Mulțumesc pentru zâmbet.
Vasilisia Lazăr a spus :
:))))
Mi-au venit în minte niște versuri din Topîrceanu:
– Cine-i?… Ce-i?… Ce-a fost pe-aici?…
Ciripesc cu glasuri mici
Cinteze şi pitulici.
Doar un pui de piţigoi,
Într-un vârf de fag pitic,
Stă cu penele vulvoi
Şi făcând pe supăratul:
– Ce să fie? Nu-i nimic.
A trecut Acceleratul…
:)))
Mulțumesc, nu vreau să vă contrazic dar să știți că multă vreme am râs și eu de ce mi s-a întâmplat.
Amanda Spulber a spus :
De data asta nu o văd posibilă (întâmplarea), dar mi se pare amuzantă.
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, redactor Revista Astralis și Revista Agora ARTELOR
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor