Cum am scăpat de tatăl vitreg. (orice asemănare cu persoane din realitate este pur întâmplătoare)

[ALEXANDRU MAIER]

     De obicei tot răul este înspre bine și binele înspre rău; dracu mai înțelege ceva-Doamne iartă. De 1 iunie plecase tata dincolo.Cu un an înainte își profețise plecarea, așa în treacăt, en-passant; îmi spuse la un joc de rummy că voi avea un alt tată. Nici nu trecuse anul și-i adunasem creierii amestecați cu praf, monede, sânge și o poză de-a surorii mele de pe terasamentul căii ferate. Apoi în octombrie mă luaseră cu ,,arcanu” în armată. Un an jumătate pierduți din viață. Copilăria, minunata copilărie, se sfărși brusc deși sincer să fiu și acum am rămas copilăros și destul de hăbăuc. La liberare, după un an și șase luni am găsit acasă un tată cu acte noi în regulă; nici nu mă dumirisem bine ce este cu viața (nici acum nu sunt prea dumirit) și dânsul mă și luase ,, în primire”. Am intrat direct în iad, nu de alta dar trebuia să mă familiarizez cu ce se mânăncă.. Am ajuns să-mi aducă mama plăngând măncarea în camera din față, nu neapărat că mi se interzicea dar aveam și io sensibilitățile mele exacerbate. La omul acesta (hai să-i spun om) îi plăcea altfel gătită măncarea, o mănca aproape crudă. Dacă vă spun că era vănător și se numea Feri Lapoși cred că am spus totul. Vâna rațe, gâște, iepuri căprioare ( odată a despicat la mine în baie o căprioară gestantă- vă las să vă închipuiți sufletul meu).Ce satisfăcut și mândru de ,,ispravă era dânsul! Subiectul, însă, este altul: cum am scăpat. Aveam în curte o vie care în acea toamnă de grație, (toate toamnele sunt de grație) a dat o recoltă peste margini. Făcusem un vin aromat care-ți pișca limba ca șampania. Mi-am umplut o damigeană de 50 litri și-mi rămăsese încă 50 litri. cu acordul vitregului îmi luasem împrumut damigeana lui. Când veni vremea să o decantez după ce am golit aproape jumătate cu un furtun, cantitatea rămasă , cu chin și cu ,,vai„ am aburcat-o pe un fotoliu din antreu...o secundă de neatenție (v-am spus că sunt hăbăuc) și damigeana a făcut un simplu ,, țac”, apoi ,,pac” și tot lichidul din dănsa se duse instantaneu în cele patru puncte cardinale, un Big-Bang în miniatură. Banditu era dus la vânătoare, mama la serviciu, așa că m-am chinuit singur să fac curat și ordine (credeam eu). am aruncat toate cioburile la gunoi fix în acea zi era data când se străngea gunoiul pe stradă. A dfoua zi a văzut Feri că nu a văzut damigeana.

  -Unde-i damigeana mea?

  -Uite-o, i-am arătat damigeana pe care mă grăbisem să o cumpăr.

  -De ce minți spurcăciune, nu e damigeana mea, a mea avea un defect la gură.

  -Bine,.  Dezdemona, damigeana ta, damigeana ta am spart-o și am aruncat-o la gunoi, uite, ți-am luat una mai frumoasă și nouă.

   -Spurcăciune, minți, damigeana mea este la curva ta, să mi-o aduci că altfel îți frig urechile și deseară ți le mânc cu usturoi.

    Aveam pe pat o bunică aproape paralizată care cu greu se sculă din pat, ieși și-i spuse vănătorului în batjocură: da Feri, ai dreptate, damigeana ta e la curva lui. Vai Doamne, atât i-a trebuit lui Feri, urlă către mine:

   -Pănă și curva asta bătrănă recunoaște și tu nu.

    A sărit instantaneu spre mine cu toate cele 120 de kilograme care le avea. m-am retras și l-am fukgerat provocator, înpăimăntător în ochi. A luat masa din mijlocul camerei și cu o viteză apreciabilă a aruncat-o înspre mine. Cu o viteză egală cu a dănsei am întămpinat-o...praf și surcele s-a făcut încât mi-a venit să râd căci părea un film cu Piedone. Nu s-a mulțumit cu atât, a tăbărât pe mine...ne-am zvărcolit, lovit, sugrumat, păream pierdut... m-am desprins oleacă și fulgerător doi pumni ascuțiți a primit barba lui...sânge cât cuprinde încât părea că este bulion sau cerneală roșie.. din mijlocul camerei ne-am tot rostogolit doi viitori morți...nu se putea bănui cine scapă..venise și mama de la serviciu, uela că mă scapă, lovea cu toate puterile ei de suflet purtător de mamă și 55 de kilograme. Dar sincer să fiu nu știu cine încasă mai mult , eu sau vănătoru. Când eu pe el , când el pe mine, când eu sub el și eu peste mine...nimeni nu a filmat...jos am ajuns o masă informă de carne...nu oameni...apoi am auzit ca în vis: lasă-l că-l omori. Așa era, el horcăia a moarte peste mine înăbușit de greutatea lui...dar nu mai era periculos...am ieșit cu greu de sub Vănător. Nu știu cine a chemat miliția...a venit și cumnatul Ioanci... milițianul râdea pe sub mustață (nu avea mustață), a ținut o cuvântare așa cum trebuia să se țină în acei ani apoi a plecat...nici măcar amendă nu ne-a dat. amenda o dă Dumnezeu. A plecat și vănători, spre seară a venit după catrafuse și după o mobilă de bucătărie care la poartă a ajuns cherestea tot dată de-a dura căci nimeni nu a vrut să-l ajute la ,,transpoert”. Mama va continua să-l ajute după ce se duse, pe el și pe taică-so tot paralizat...El muri într-o locație cu lut și neîncălzită...înmormăntarea făcută de mama. Încotro ne îndreptăm oameni buni?

  -

[Manuela Munteanu]

Corect ar fi să scriu și aici, chiar dacă îmi cunoașteți deja opinia. În consecință, voi relua comentariul și voi repeta că ați căpătat respectul meu pentru calitățile de prozator. Ați dat dovadă de vivacitate în idei, culoare, vocabular dens și diversificat, atitudine dramatică și tulburătoare în organizarea acțiunii și conturarea personajelor. Un sfat: focalizați-vă pe stările create asupra dumneavoastră de mișcare, nu pe mișcarea în sine. De exemplu: ,,A sărit instantaneu spre mine cu toate cele 120 de kilograme pe care le avea, m-am retras și l-am fulgerat provocator,  înspăimântător în ochi", ar mai putea fi scris - Incredibil cât putea fi de mlădioasă și perspicace namila aceea de bărbat, hrănită parcă cu lapte de năpârcă și încălzită la sân de zmeoaică. Cu vreo 50 de kilograme în plus,  furios, cu o privire barbară,  s-a repezit asupra-mi cu viteza gândului.

Oricum, felicitări! Este un text bun.  Așa cum am mai spus, despre poezie, vom mai povesti... 

[ALEXANDRU MAIER]

Munteanu Manuela a spus :

Corect ar fi să scriu și aici, chiar dacă îmi cunoașteți deja opinia. În consecință, voi relua comentariul și voi repeta că ați căpătat respectul meu pentru calitățile de prozator. Ați dat dovadă de vivacitate în idei, culoare, vocabular dens și diversificat, atitudine dramatică și tulburătoare în organizarea acțiunii și conturarea personajelor. Un sfat: focalizați-vă pe stările create asupra dumneavoastră de mișcare, nu pe mișcarea în sine. De exemplu: ,,A sărit instantaneu spre mine cu toate cele 120 de kilograme pe care le avea, m-am retras și l-am fulgerat provocator,  înspăimântător în ochi", ar mai putea fi scris - Incredibil cât putea fi de mlădioasă și perspicace namila aceea de bărbat, hrănită parcă cu lapte de năpârcă și încălzită la sân de zmeoaică. Cu vreo 50 de kilograme în plus,  furios, cu o privire barbară,  s-a repezit asupra-mi cu viteza gândului.

Oricum, felicitări! Este un text bun.  Așa cum am mai spus, despre poezie, vom mai povesti... 

[Mihai Katin]

Ce povestire!...  aproape  un thriller,da tot raul  spre bine  ,aici  se inverseaza  in parte ,este o  naratiune  trepidanta dar  de mare efect!

cu  pretuire!

[Grig Salvan]

Stil captivant, ritm alert, dramatic, dar și presărat cu umor, în maniera prozei moderne americane, cu har și haz de povestitor, text în ansamblu amuzant, plăcut la lectură.

Excesul de puncte de suspensie din ultima parte însă nu se jusifică. Am avut și eu cândva mania punctelor de suspensie cu rost și fără rost, am fost criticat adesea pentru asta până mi-am revenit oarecum, cel puțin parțial, deși încă îmi mai scapă uneori puncte de suspensie fără justificare. :) 

[ALEXANDRU MAIER]

Grig Salvan a spus : ce frumos spus și-mi va fi lecție pe viaâă; trăit la intensitate maximă am făcut dezmăț de puncte, virgule, eu care scriu calculat aci m-am răsfățat. Mă tem că voi fi scos afară și nu voi avea nici un drept de replică...pt puncte, pt virgule etc

Stil captivant, ritm alert, dramatic, dar și presărat cu umor, în maniera prozei moderne americane, cu har și haz de povestitor, text în ansamblu amuzant, plăcut la lectură.

Excesul de puncte de suspensie din ultima parte însă nu se jusifică. Am avut și eu cândva mania punctelor de suspensie cu rost și fără rost, am fost criticat adesea pentru asta până mi-am revenit oarecum, cel puțin parțial, deși încă îmi mai scapă uneori puncte de suspensie fără justificare. :) 

[Corneliu Ion]

Pentru a fi clar de la început: text vioi, incitant, o povestire alcătuită cu evident stil.

Totuși, mi-a lăsat impresia că e scris telegrafic, pentru economie de... spațiu și cuvinte.

Esențialul: mi-a plăcut.

ALEXANDRU MAIER a spus :

Grig Salvan a spus : ce frumos spus și-mi va fi lecție pe viaâă; trăit la intensitate maximă am făcut dezmăț de puncte, virgule, eu care scriu calculat aci m-am răsfățat. Mă tem că voi fi scos afară și nu voi avea nici un drept de replică...pt puncte, pt virgule etc

Stil captivant, ritm alert, dramatic, dar și presărat cu umor, în maniera prozei moderne americane, cu har și haz de povestitor, text în ansamblu amuzant, plăcut la lectură.

Excesul de puncte de suspensie din ultima parte însă nu se jusifică. Am avut și eu cândva mania punctelor de suspensie cu rost și fără rost, am fost criticat adesea pentru asta până mi-am revenit oarecum, cel puțin parțial, deși încă îmi mai scapă uneori puncte de suspensie fără justificare. :)