Copilul şi anotimpurile

[Suzana Deac]

          Darcu, un copil cu multă imaginaţie, ajunse săracul, la cei cinci anişori ai săi, să confunde lumea reală cu poveştile din cărţi sau din capul lui visător. Atâta a născocit până a ajuns un povestitor în sunete, recunoscut de familie şi de piticii de la grădiniţă. Deşi meşteşugul scrisului urma să-l stăpânească abia peste doi ani, el se socotea deja un mare povestitor, care îi făcea concurenţă chiar şi lui Pinochio.

          Inventa tot felul de lucruri, unele mai iscusite ca altele ori chiar mai năstruşnice. Pentru el povestea avea suflet, care se băga sub cămaşă, şi aripi, cu care putea zbura.

          Venind de la grădiniţă, pe drumul bine marcat care tăia în lungime parcul oraşului, zări mai multe grămezi de frunze uscate, de castan, stejar sau fag, poate chiar şi de salcâm.

          -Uitaţi-vă la aceşti fulgi de nea! striga în gura mare, cu lumina aprinsă în ochi, în timp ce se rostogolea printre ele, cu entuziasmul unui copil, având deja o lume cucerită în interiorul său, apoi ridica câte un braţ de frunze deasupra capului, dându-le drumul în avalanşă, ca să arate trecătorilor că ninge de-adevăratelea.

          -Măi copile, îl corectau oamenii mari, cum să fie fulgi de nea? Tu nu vezi că sunt frunze? Fiind toamnă, ele se îngălbenesc şi se desprind de crengi, odihnindu-se pe creştetul pământului.

          -Nu-i adevărat! Să ştiţi că frunzele au fost cândva fulgi de nea, acolo sus, apoi au coborât şi au coborât, până au dat de zâna primăverii iar ea, atingându-le cu braţul fermecat, le-a transformat în frunze verzi… Pe urmă au coborât tot mai mult, întâlnind şi prinţesa verilor în plină câmpie. Ea, cu o rochie lungă, foşnitoare, împodobită cu spic de  grâu, dansa ca un vis, cu aceste frunze pline de viaţă… Dar frunzele trebuiau să coboare şi mai mult că vântul nu dormea tot timpul. De ce? Nu ştiu nici eu, poate e secretul anotimpurilor, care nu se opresc din mers, dar nici nu se lasă unul de celălalt.

[Suzana Deac]

Pentru Cristina:

Ma bucur ca m-ai iertat :)

[Suzana Deac]

Mai provocator si mai frumos!

[Suzana Deac]

Multumesc mult! :)

Mihai Constantin a spus :

Foarte frumos!

[Suzana Deac]

Pastrand o doza buna din inocenta copilariei, ne pastram si tineretea, cred. Multumesc pentru gandul frumos, Gabriela.

Gabriela Grădinariu a spus :

Dacă  am putea păstra inocența percepției copiilor și la maturitatea creatoare , am fi niște scriitori fabuloși.Frumos!

[Suzana Deac]

Daca ne-ar privi si lumea pe noi si ar vedea niste copii in loc de adulti, oare cum ar fi? Mersi pentru lectura!

Corina Militaru a spus :

Sa privesti lumea prin ochii unui copil. Ce poate sa fie mai frumos!

Drag,

[Ionel Mony Constantin]

atingându-le cu braţul fermecat- cred ca  ar fi mai bine bine bagheta fermecată

[Ion Lazăr da Coza]

M-ai făcut, pentru câteva minute, copil. Mulțumesc.

Unii sau pot fi înlocuiți cu ori, pentru a nu sâcâi auzul.

da Coza

[Suzana Deac]

Prefer bratul in loc de bagheta...

Va multumesc, domnule Mony, pentru lectura si semn.

Ionel Mony Constantin a spus :

atingându-le cu braţul fermecat- cred ca  ar fi mai bine bine bagheta fermecată

[Suzana Deac]

Imi pare bine :) Mersi pt lumina.

Ion Lazăr da Coza a spus :

M-ai făcut, pentru câteva minute, copil. Mulțumesc.

Unii sau pot fi înlocuiți cu ori, pentru a nu sâcâi auzul.

da Coza