REZULTATE:

       Când am lansat concursul, am profețit (deși știam că nimeni nu-i profet pe site-ul său!) „că mărețe fapte se vor înfăptui”. N-or fi fost mărețe faptele, dar interesate sunt! Să dăm „cuvânt” cifrelor existente la ora acestui bilanţ. Aşadar:

       – 29 poezii (votate de 31 membri);
       – 13 proze (votate de 15 membri);

       – patru piese de teatru (votate de 9 membri);
       – patru eseuri (votate de 14 membri).

       Și acest concurs a fost o provocare irezistibilă pentru mulți creatori, votanţi şi… chibiţi. Fireşte, conştienţi de toate acestea, organizatorii s-au străduit şi, în mare parte, au reuşit – zicem noi – să iasă totul ca la carte.

       Notele primite sunt, orice s-ar spune, la ora votării și în cadrul concursului, o radiografie fidelă a creatorului și a creaţiei făcută de cei ce ne-au votat. La rându-ne, notele pe care le-am dat, comparându-le cu notele celorlalţi votanţi, ne arată raportarea noastră la fenomenul literar actual. Suntem aproape? Suntem departe? Fiecare să hotărască. Dar cu sinceritate.

       Organizatorii mulţumesc şi în acest cadru participanţilor şi votanţilor, dar şi celor care, alături de preşedintele concursului, Ion Lazăr da Coza, au format juriul: Valerian Bedrule, Teodor Dume şi Rodica Răpeanu (enumerare în ordine alfabetică). Remarcabil este şi efortul extraordinar depus de coordonatoarea concursului, doamna Vasilisia Lazăr. Încă o dată… ba de o mie de ori, mulţumiri!

       Sponsorii sunt rugați să ne spună câte cărți oferă și cui le oferă, iar fericiții câștigători să ia direct legătura cu sponsorii și să le dea o adresă din țară unde să le fie expediate coletele. Mulțumim!

       Din partea site-ului ÎNSEMNE CULTURALE, cu toată dragostea: multă sănătate, prosperitate, iar pe plan literar, nesfârşită inspiraţie!

 

Metoda de calcul a notei finale:

(nota membri + nota juriu x 4) : 5 = z,zz

Clasamente:

(Acestea sunt fotografii și pot fi descărcate.)

***

***

***

***

***

Regulamentul concursului AICI

Poeziile participante AICI

Textele de proză participante, pag. I AICI și pag. a II-a AICI

Eseurile participante AICI

Piesele de teatru participante AICI

Sponsori concurs

Teodor Dume, Tudor Cicu, Gina Zaharia, Viorica Hagianu,

Ion Lazăr da Coza, Vasilisia Lazăr.

***

Diplomele:

Poezie:

Premiul I: „Toamna - cântecul oaselor noastre” de Petre Ioan Crețu

Premiul al II-lea: „Mă încolțește toamna” de Emilia Amariei

Premiul al III-lea: „Primăvara toamnei” de Silvia Filip - retras (cont fals)

Premiul al III-lea: Toamna mea niponă” de Nikol MerBreM

Proză:

Premiul I: „Destine aruncate” de Nikol MerBreM

Premiul al II-lea: „Sub frunzele uscate” de Pop Dorina

Premiul al III-lea: „Tamara” de Tudor Cicu

Dramaturgie:

Premiul I: „Gângania din cap” de Tudor Cicu

Premiul al II-lea nu se acordă 

Premiul al III-lea nu se acordă

Eseu:

Premiul I: „Scrisoare deschisă domnului Cehov” de Tudor Cicu

Premiul al II-lea: „Rupând silabe din gândul toamnei” de Pop Dorina

Premiul al III-lea: „Toamnă pe Valea Zânelor” de Ecaterina Chifu

Vizualizări: 2724

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Gerra, s-avem pardon, dar organizatorii nu-s dumnezei. Nici la un concurs nu stă organizatorul să citească kilometri de texte ca să constate dacă un text se încadrează ori ba în temă. După ce că mulți au trimis textele vai de mama lor, cu o editare de nota 2, după ce că am stat să aranjez fiecare alineat fiindcă site-ul nu le păstrează, după ce, după ce că, după ce că... Nu crezi că emiți cam mari pretenții? Și ce ai fi vrut? Trimite cineva o proză superlungă. Organizatorul o citește, vede că nu e în temă, trimite mail și spune că nu se încadrează. Trimite autorul alta și tot așa. D'apoi organizatorul acela mai are și serviciu, mai are și familie, mai are și altele. Chiar nu suntem capabili să vedem dacă un text se încadrează sau nu în temă? Sau ce e ăla un eseu? Și nu doar juriul a constatat aceste hibe, după cum se vede, și membrii. Să fie oare toți pe dinafară? Dar domnul Bidulescu avea dreptate. Unii au niște texte gata scrise și nu stau prea mult pe gânduri atunci când se afișează un nou concurs. Așa se explică trimiterea textelor pentru concurs în aceeași zi cu afișarea Regulamentului. Și apoi ce să mai spunem când spui persoanei că textul nu se încadrează în temă și nici măcar atunci nu recunoaște.

Și da, acest concurs radiografiază doar un text. Nu o carte sau o operă. Dar uneori, fie și un singur text spune ceva. Tu ce ai fi vrut? Să facem concurs pentru o poezie și să premiem autorul pentru întreaga operă fiindcă știm noi cum scrie acesta? Eu zic să nu mai folosești anumite nume, fiindcă celor cărora vrei să le fii avocat le faci un mare deserviciu.

Multe lucruri pe care am dorit să le clarific le găsești și în comentariul meu făcut la această postare:

http://insemneculturale.ning.com/profiles/blog/show?id=6515444%3ABl...

O să postez și aici un comentariu-răspuns pe care l-am postat la un text. Fac asta din mai multe motive. El vine să aducă anumite clarificări, are legătură cu acest concurs și, în plus, aici sunt sigură că va rămâne.

Dragă Silvia, îți mulțumesc pentru poezia dedicată și pentru cuvintele frumoase spuse la adresa mea, totuși cred că nu e cea mai corectă abordare din partea ta, cred că am fost înțeleasă puțin greșit și chiar nu doresc ca unele dintre acțiunile mele să se răsfrângă ori să rănească anumite persoane dragi mie și valoroase pentru acest site.

S-o luăm cu începutul. Când ai venit pe Însemne, ai postat o poezie în care cititorul întâlnea un umor involuntar puțin jenant. Adu-ți aminte! :)) Eu cred că Sofia despre acea poezie a spus și nu despre tine ca autor. Poezia nu făcea cinste site-ului, nu tu. E o mare diferență. Fiecare dintre noi avem momente mai bune sau mai rele, mai inspirate ori mai puțin inspirate. După comentariile critice primite la acea poezie, te-ai decis să părăsești site-ul, lucru pe care l-ai și făcut. Apoi ceva te-a îndemnat să revii. Ulterior, ai postat o poezie pe care majoritatea membrilor au lăudat-o, inclusiv eu. Și da, la acel moment te-am încurajat să rămâi, fiindcă am întrezărit în tine acea sămânță viabilă, sănătoasă, care poate naște Poezia... Și poate nu aș fi intervenit niciodată dacă nu mi-aș fi amintit de un episod cu referire la activitatea mea literară. Se întâmpla acum 7 (șapte) ani, pe un site asemănător Însemnelor, un site care, din păcate, nu mai există. Era prima zi a mea în acel spațiu cultural. Cu foarte mari emoții, am postat un text micuț de proză și așteptam cu nerăbdare reacțiile cititorilor. La un moment dat, observ că postarea mea avea un comentariu. Îl deschid și găsesc doar asta: „Nu există trenuri cu roți nichelate!”. Textul meu era despre trenuri. Evident că folosisem o metaforă, dar eu, în loc să-mi apăr scrisul, am preferat să șterg de tot textul. Mă simțeam mică și neînsemnată și-mi reproșam că am avut fie și numai îndrăzneala de a mă înscrie acolo, alături de atâția scriitori valoroși. Și, în timp ce bâjbâiam prin contul meu ca să găsesc setarea eliberatoare, observ un mesaj. Un mesaj în privat. Cineva mă întreba de ce am șters acel text frumos. Atunci am hotărât să rămân. Acela a fost momentul decisiv, începutul meu ca scriitor. Și mă gândeam la cât de multă putere au cuvintele uneori. Și câtă forță le acordăm. Și câtă putere au de a ne supune. Ele ne pot ucide sau ne pot readuce la viață, iar emoțiile pe care le declanșează sunt fie fatale, fie izbăvitoare.

Posibil ca acel episod să mă fi determinat să te încurajez. Și nu doar asta. După cum ți-am mai spus, simțeam în tine potențial poetic și eram convinsă că, dacă vei rămâne, îți vei putea îmbunătăți scrisul și te vei putea forma ca poetă și chiar dacă cineva afirmă aici că nu site-urile te formează, eu pot susține cu argumente contrariul. Te formează cenaclurile, site-urile literare, lectura, munca asiduă, studiul și perseverența, toate acestea alături de harul pe care ți l-a lăsat Doamne-Doamne. Dar numai harul nu e destul!

Spui că nici un poet nu ar trebui descurajat. Da, nici un poet nu trebuie descurajat, dar ce te faci cu aceia care doar se cred poeți? Personal i-am trimis pe mulți acasă și consider că le-am făcut un serviciu. Unde nu e, nu e și gata! Ori ce, ești cumva obligat să scrii? Chiar nu înțeleg de ce se îndârjesc unii. Măcar de s-ar câștiga material din asta. Rostul unui site precum e „Însemne culturale” e același cu rolul unui cenaclu. La urma urmei e tot un cenaclu, unul online. Și un cenaclu, pe lângă faptul că e un spațiu unde scriitorii își fac cunoscute creațiile, este (ori ar trebui să fie!) și un mod a descuraja falsa literatură, gunoiul, maculatura care riscă să acopere și ceea ce e valoros. Fără a avea pretenția că dețin adevărul suprem, acei oameni frumoși care își sacrifică din timpul lor pentru a te citi pe tine și pe alții, zi de zi, fără a obține nimic pentru ei, ci numai din dragoste pentru literatură, oare merită ei un asemenea afront?

Să nu ne îmbătăm cu apă rece. Un concurs (un singur concurs!), precum și o poezie (doar o singură poezie!) nu reprezintă mare lucru. Contează cu cine ai concurat, nivelul creațiilor din concurs etc. Nu spun că nu înseamnă chiar nimic, dar nu atât de mult cât reiese din această postare. Și apoi, un pic de modestie nu strică nimănui, orgoliul excesiv dăunează întotdeauna creației și creatorului.

Spui: „Vreau să spun că uneori ne credem, în calitate de comentatori, observatori, sau cunoscători de poezie, cei mai importanţi critici sau decidenţi asupra creaţiei unui poet. Dar cine suntem noi să judecăm pe alţii?

Eu nu cred că există vreun mare scriitor nedescoperit din cauza unui complot al criticilor, dar problema aceasta e o boală mai frecventă decât guturaiul în viaţa literară. 

Rar dai de câte un scriitor calm, mulţumit de sine, împăcat cu nivelul său, pe care şi-l admite fără complexe, care să primească senin, cu umor, un amendament al unui critic şi care să se lase vizitat de o minimă dilemă: „Dar dacă omul ăsta, care chiar se pricepe, are dreptate?” Criticii sunt tot timpul bănuiţi de interese de grup, parcă ar fi politicieni, parcă ar fi susţinuţi de cine ştie ce interese oculte. Lucrurile sunt caraghioase! Până la urmă nu aceasta este miza literaturii. Scriitorul n-ar trebui să scrie pentru aplauze, ele vin sau nu vin, oricum, nu schimbă nimic; când motivaţia vine din afară, ea e practic artificială, literatura adevărată nu se lasă declanşată dinspre exterior. Sigur, nu-i strică în nici un caz încurajarea, dar nici nu depinde de aceasta.

Dragă Silvia, critica literară nu e un experiment care se face în laborator, cu rezultate fixe, de care toată lumea e convinsă.

Multe nemulțumiri la acest concurs au fost și toate s-au născut doar din frustrare și orgoliu. Indiferent cum s-ar motiva nemulțumirile, până la urmă, adevărata miză aceasta este. E greu de acceptat că în acest concurs, cu excepția prozei, au fost doar câteva texte bune și foarte bune, iar în rest foarte multă irelevanță.

 

Vorba cuiva,

„să ne întâlnim în Poezie!”

Comentariu publicat de Silvia Filip MarţiŞtergere comentariu

Bucuria de a fi citit

Ţin să mulțumesc iubitorilor de poezie care au citit poeziile participante la concurs. Faptul că poezia mea a fost citită este un câștig imens, faptul că a fost votată de cititori ca cea mai bună poezie este o stare de fapt, dar, mă repet, bucuria imensă am avut-o prin faptul că poezia a fost citită.

Bucuria este cu atât mai mare cu cât în urmă cu două luni, cineva de pe site-ul ÎNSEMNE CULTURALE mi-a zis că sunt o ruşine pentru acest site, că trag valoarea siteului în jos. Ce poate fi mai dureros pentru un suflet care scrie cu sufletul? Impulsul a fost să evadez, să plec de pe site, dar ceva în mod special m-a făcut să revin, m-a determinat să scriu, m-a încurajat să scriu, spunându-mi: “Mie-mi place cum scrii tu, Silvia.

Ba mai mult, în perioada când se puneau poezii la concurs, am fost din nou încurajată să scriu pentru concurs: Silvia, scrie și tu o poezie pentru concurs, că tu poţi!”

Aveam în stânga soluția abandonului (că sunt o rușine și că trag valoric siteul în jos) şi în dreapta, sfatul unui cititor care credea în mine. ( Silvia, tu POŢI! Scrie! Scrie!)

Cineva credea în mine şi vreau să vă anunţ că dacă un singur cititor crede în mine, pentru el voi scrie. Un poet trăieşte prin cititori, dar eu aveam unul care credea. Pentru un suflet dornic de poezia mea am scris şi am postat, cred că-n ultimul minut înainte de STOP JOC.

Durerea că fac de râs acest site nu se şterge, şi cred cu tărie şi cerşesc acest lucru (NU pentru mine) că niciodată nu trebuie descurajaţi cei care scriu. Da, lipsa cititului, talentului, harului ne deosebeşte, dat nu trebuie cioplit un lăstar al creației. Vorba cântărită în aprecierea unei poezii, mai ales dacă vine de la un membru din consiliul de administraţie, ar trebui să fie mai scumpă decât aurul pentru un poet începător sau chiar și pentru un poet avansat. Eu unul nu mi-aș permite niciodată să dau unui suflet sfatul” să se retragă.

Vreau să spun că uneori ne credem, în calitate de comentatori, observatori, sau cunoscători de poezie, cei mai importanţi critici sau decidenţi asupra creaţiei unui poet. Dar cine suntem noi să judecăm pe alţii?

Sunt în stare să pun pariu că dacă poezia “Focul vânăt e gonit de vânt,” a genialului Esenin, ar fi fost postată pe ÎNSEMNE  s-ar fi găsit cineva, un  ştiutor, care să spună că sunt greşeli în versurile de mai jos:

 “Cum poate iubi un derbedeu
Şi cât poate de supuS Să-ţi fie”

...................................................

“Cârciumile le-aş uita pe veci, 

N-aș mai ști nici versul ce înseamnă”

 

 

             Da, găsim între noi critici care vor comenta aceste versuri. Pot să dau exemple de astfel de  “greșeli” şi din Eminescu, Esenin, Puşkin, Adrian Păunescu, etc,

Oare, sunt chiar așa de perfecţi anumiți critici de pe acest site? Să nu fiu înțeleasă greșit, nu toți cei ce comentează sunt exagerați sau caută cu lupa, sau vânează nereguli, dar totuși sunt.

Din punctul meu de vedere o poezie se scrie cu sufletul și trebuie să transmită un mesaj, o emoție, o lumină, etc. Intensitatea meajului, emoției sau luminii poetice dau valoare poeziei. E părerea mea, fapt pentru care toate poeziile scrise de mine sunt scrise cu sufletul. Dacă cineva-mi vînează greșeala și nu citește mesajul, cu siguranță are de pierdut. Pe mine, o poezie scrisă perfect ca formă și regulă poetică dacă nu transmite un mesaj să mă cutremure de bucurie ESTE O POEZIE RECE. Și sunt pe acest site poezii perfect scrise, dar reci. Mi-aș permite să compar poezia rece cu pietrele din templele aztecilor care sunt croite perfect, nu poate intra nici un fir de păr printre ele, dar sunt ziduri reci, pe cînd o construcție de cârpici este de mii de ori mai luminată de căldura unui colind scris cu pana sufletului.

             Am vrut să abandonez şi sa plec de pe site NU pentru că poezia scrisă de mine ar avea valoare, ci pur şi simplu NU întotdeauna critica a fost obiectivă, dar dacă vine de la cineva din consiliul de administraţie, atunci este o problemă. Din fericire pentru mine am citit poeţi aici care au poezii bune, Ciudat, nu sunt apreciați, dar o parodie destul de limitată și ca forma și ca fond este apreciată. Motivul? Cred că s-a creat un sistem de prietenie între membrii acestui site, iar aceste încurajări reciproce DĂUNEAZĂ calităţii. Această analiză nu am făcut-o numai eu, ci am văzut prin cometarii și la alţi cititori.  

Deranjul nu apare de la diversitatea de opinii, dar dacă vine de la un membru din administraţie, doare.

Cu siguranţă nu pot schimba eu nimic, dar o mai mare responsabilitate în deciziile critice cred că este necesară. O poezie postată aici este o bucurie pentru orice autor, dar pînă să ajungă poezia într-o  carte ce se va publica de către autor mai este drum lung și corecții se vor face inclusiv de corectorii de la editură.

Iubesc toți autorii care postează aici, ei dau aura acestui site de cultură. Ce costuri în plan personal  am avea dacă facem obseravații cu căldură sufletească? Dar dacă NU ar mai fi un fel de reciprocitate în laude? Pot spune că o poezie mai slăbuță scrisă pe acest site de către un membru vechi a fost lăudată, ba mai mult periată de parcă am fi în fața unui capodopere. Mi-e greu să înțeleg dacă datul cu periuța ajută pe autor, dar poezia în nici-un caz nu a fost ajutată.

Da, s-a cerut o votare cu o mai mare responsabilitate, și cred eu că s-a cerut pe bună dreptate, și această regulă este valabilă pentru toți, inclusiv pentru juriul. Doar dacă suntem responsabili putem să îmbunătățim calitatea poeziei.

             În rest rămân cu regretul că cineva mi-a zis că fac de râs acest site. Eu nu am pretenţii de poet, ba mai mult, eu cred despre mine că sunt cel mai slab poet pe care l-am citit, dar expresii de genul celor de mai jos ce sunt?

Dar în mine- „n chip poetic odihnesc oamenii toţi”

Sau

Doar cuvintele separă oamenii pe-acest pământ,

 Sau

Toate fug: şi flori, şi pietre; numai cerul este sfânt.

Sau

Corbii nopţii beau luminii sângele de voievod,

 

   Deci, dacă asemenea versuri sunt catalogate ca simple versificații, eu pot

spune că cel care afirmă aceste vorbe înseamnă că este un geniul al criticii, sau... poate că nu!

Nu fac aceste comentarii pentru reabilitarea mea în ochii cititorilor, ci pentru o mai mare responsabilizare în luarea unei decizii critice obiective, decizie care să nu fie bazată pe prietenia legată în timp.

Am avut bucuria să stau de vorbă recent cu cineva care-mi spunea că siteul ÎNSEMNE CULTURALE este cel mai serios site de poezie, astăzi, această discuţie a fost înainte de concursul abia terminat.

Pot spune că ESTE şi felicit pentru această muncă pe administratori, este o muncă uriaşă, şi grea, care necesită, timp, nervi, bani, diplomaţie, echilibru dar şi intransigentă. Uneori se supără unii, alteori alţii, nu ai cum să-i împaci pe toţi, fiecare are personalitatea lui.

Şi dacă nu m-am retras înainte de concurs se datorează exclusiv doamnei Vasilisia-da Coza, care-mi spunea: TU POŢI!, SCRIE, SILVIA, POŢI!

Domnia sa m-a făcut să particip la acest concurs pe ultima sută de metri.

Poezia Primăvara toamnei este dedicată domniei sale şi cu această ocazie îi mulțumesc. Anunț, aici, că pot să scriu și mai frumos. Va veni vremea cînd sufletul meu va pune la picioarele cititorilor covoare poetice curate și frumoase. Eu cred în mine, dar cred cel mai mult în sufletul cititorului meu. Un singur cititor dacă am sunt REGINĂ, și de aici încep să-mi construiesc imperiul. 

Deasemenea, cu toate că mă repet,  mulţumesc cititorilor, judecători supremi. Au determinat masa obiectivităţii. Votarea poeziei mele de către cititori, mi-a produs o bucurie firească, și mă ONOREAZĂ.

Totodată mulţumesc în modul sincer juraţilor care s-au străduit să  jurizeze. Un jurat este întodeauna subiectiv în obiectivitatea generală, regulamentul este regulament, iar regula jurizării și decizia trebuie respectată în concurs, ceea ce și eu fac aici și le mulțumesc iar.

 

Eu, cea care am fost catalogată că fac de ruşine acest site şi că mai bine mă retrag, iar dacă vreau să scriu, să scriu pentru propriul sertar, doresc să vă spun că NU sunt poet, ci iubitoare de poezie, iar cântecul meu (versificaţia) topeşte suferinţa grea, așa cum scria poetul Serghei Esenin, tradus magistral de George Lesnea:

 

Cât de bunã-i limpedea cântare

Când topeşte suferinţa grea!

Vreau sã fiu copac lângã cãrare

Cu piciorul încălţat în nea,

 

Vreau, când caii sforãie - nebunii!

Sã sãrut o ramurã cu ger.

Ci săltaţi-mi, labe ale lunii,

Ciutura tristeţilor la cer,

(Serghei Esenin- Vânturi, vânturi pline de zăpadă)

 

Vă mulțumesc tuturor.

Cu drag,

 

Cer scuze dacă mai greșesc, nimeni nu-i perfect.

 

Dovada că logica ta, Gerra, e franjuri și... scrumită:

„E la fel de adevărată precum a susține ideea că valoarea lui Arghezi este dată de poezia «Zdreanță»!”

Da, ca poet pentru copii, Arghezi poate fi cântărit prin prisma poeziei „Zdreanță”, cum noi, la acest concurs, am cântărit participanții, ca autori autumnali, la ora votării, raportându-ne la textul trimis!

În rest, ce faci tu e polologhie ieftină, care obosește...

Uh, oh, dragilor...Orice s-ar spune, un concurs este un concurs și textelele participante pot fi bune sau mai puțin bune depinde de perspectiva fiecărui cititor, nu-i așa?.

Că unii dintre aceștia sunt mai avizați și alții mai simpli , că juriul notează metodic și noi ceilalți în funcție de ceea ce ne transmite textul respectiv, se știe...și este firesc la acest gen de concursuri.De ce să ne supărăm atunci, când primim note mici la un concurs de acest gen când toți avem posibilitatea de a ne spune propria opinie despre absolut fiecare text participant?De ce atâtea polemici?Un concurs este și trebuie să fie un fel de oglindă în care se reflectă sufletul autorului și deopotrivă rezonanța cititorului. Dacă ne urechem unii pe alții ...unde oare se va ajunge?Nu este acest fapt o atingere rece la adresa tuturor participanților indiferent că sunt organizatori, concurenți, votanți?

Personal vă mulțumesc tuturor pentru notele primite , bune ori nu, și sper ca pe viitor să ne întâlnim cu drag pe un tărâm presărat cu dărnicia muzei, că în rest ...ajunge lumii spuza ei...

Felicitări câştigătorilor de la toate secţiunile, dar şi tuturor participanţilor! Îmi pare rău că lipsa de timp m-a împiedicat să particip, poate data viitoare!... :-) PS: La mulţi ani tuturor de Sfântul/Moş Nicolae!!!

Am rugat pe câștigători să-mi trimită în privat adresa pentru a le expedia cartea promisă.

Cu referire la Locul III, secțiunea poezie: „Primăvara toamnei” de Silvia Filip

http://nicolaerolea.blogspot.ro/2017/12/primavara-toamnei.html#.WivdadJl_IU

Dacă autorul acestui text (NICOLAE ROLEA) ar fi citit cu atenție Regulamentul site-ului ÎNSEMNE CULTURALE, ar fi găsit acolo interdicția de a folosi un pseudonim literar fără a preciza și numele real (în prezentarea de la înscrierea pe site). Restul nu e decât bășcălie, complot etc. Nu cred că autorul ar fi obținut de la public o altă notă dacă și-ar fi deconspirat identitatea.


din REGULAMENTUL site-ului:

„ÎNSEMNE CULTURALE este un proiect independent de interesele oricărui grup sau asociaţii literare, bazat în întregime pe voluntariat şi care nu are un scop financiar, fiind dedicat promovării artei (literaturii, artelor plastice, evenimentelor culturale etc.) şi acceptă ca membri artişti consacraţi sau nu, scriitori recunoscuţi sau nu, debutanţi şi cititori.

Admiterea acestora se face pe baza unui CV sumar prin completarea datelor la înscrierea în reţea. Este permisă înscrierea sub pseudonim literar, însă trebuie menționat, în prezentare, numele real, precum și restul pseudonimelor sub care publică autorul (dacă ele există). De asemenea, indiferent de pseudonimul folosit, este obligatorie poza reală a autorului, și nu una luată cu împrumut. Crearea unui cont fals fără specificările menționate și care poate crea confuzie atrage după sine excluderea din rețea.”

Ne vom consulta, în administrație, și vom hotărî ce decizie să luăm în această situație. Autoarea Silvia Filip ar trebui să demonstreze că e aceeași cu Nicolae Rolea, altfel ar putea fi acuzată de plagiat.

Precizăm că Premiul al III-lea de la secțiunea Poezie a fost anulat, deoarece autoarea poeziei (Silvia Filip) a folosit o identitate falsă. Nu este vorba de pseudonim, ci de un cont fals, iar Regulamentul site-ului nostru nu permite crearea de conturi false. Poezia în cauză a fost găsită publicată sub numele altui autor (Nicolae Rolea). Nicăieri, după câte știm noi, Nicolae Rolea nu precizează că publică și sub pseudonimul de Silvia Filip, și nici viceversa.

Deoarece poeta Elena Maria Chindea a atacat de mai multe ori (aici, pe site, dar și în alte spații virtuale) pe fondatori, pe administratori, pe membrii juriului, dar și pe votanți, a fost suspendată de pe acest site pe o perioadă de o lună.

Regretăm incidentele și sperăm din inimă să nu se mai repete.

                                                                                                            Administrația

Mă cutremur şi tac. Le clasez la orgii! Brr! Şi dacă poezia Silviei a fost furată de acest Nicolae,  şi postată acolo la el pe 6 decembrie???

Nu, n-aș crede. De ce nu iese Silvia Filip să se plângă că acest domn i-a furat poezia? O așteptăm! :)

Rădița Răpeanu a spus :

Mă cutremur şi tac. Le clasez la orgii! Brr! Şi dacă poezia Silviei a fost furată de acest Nicolae,  şi postată acolola el pe 6 decembrie???

Este regretabil că s-a ajuns la astfel de discuții și probleme obstinate, în urma unui concurs pornit cu intenții bune și pentru distracție. Acest site nu urmărește decât o colaborare literară în spațiul virtual, voluntar, încercări de creații literare sau expuneri de creații rafinate care să ne bucure atunci când citim. Fără orgolii nemăsurate și fără a ne erija în avocați ai poporului sau ai diavolului. Să spună fiecare ce are de spus, nu să desemneze persoane vocale în discuții interminabile.

Nu suntem obligați și nici nu vrem să facem față unor jigniri repetate, indiferent câtă valoare au scrierile acestor persoane care din păcate stau bine cu scrisul dar prost cu educația.

Însă, site-ul Însemnelor Culturale va merge înainte! Nu ne vor opri niște încercări, ale unor grupuri formate pe facebook,  pentru debalansare sau distrugere.

Sofia Sincă - administrator-editor

Da! ...şi asta e drept... mai cu seamă că sunt şi manuscrise... că-s electronice sau nu, toate au şi o dată... zic şi eu, că la o aşa poezie* cu vers alexandrin ai nevoie de hârtie, ;) eu fiind adepta unor astfel de versuri, (de aceea am şi avut pretentii nițel mai mari) plus că te joacă muza, ba tai, ba adaugi, ba schimbi versurile între ele, na, e nițicuță muncă, şi apoi, o fi şi data scrierii un atuu, mai ales cà ne-a şi mărturisit într-un comentariu pe undeva că s-a gândit s-o trimită cam în ultima zi, parc-aşa ceva... nu ştiu, acolo ceva verosimil, un mod aprioric ce-ar justifica  autenticitatea... altfel e foarte jenant, ba chiar scabros, că penibil e prea blând.

Insignă

Se încarcă...

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

DONAȚII

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII

la: RO82RZBR0000060016707555

titular cont: Lazăr Vasilisia (Raiffeisen Bank)

*****************

Donatori (nume sau pseudonim),

începând cu sept. 2019:

 Mica - 260 lei

 Valeria Merca - 250 lei

Activitatea Recentă

Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Îngenuncheata durere a utilizatorului Lidia Pervu
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Îngenuncheata durere a lui Lidia Pervu
cu 1 oră în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Punct și de la capăt a utilizatorului Dolha Paul-Alexandru
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Punct și de la capăt a lui Dolha Paul-Alexandru
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog drum lung şi înalt a lui LUMINITA SCOTNOTIS
cu 1 oră în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog drum lung şi înalt a utilizatorului LUMINITA SCOTNOTIS
cu 1 oră în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Tristeţe-n albul de zăpadă a utilizatorului Suchoverschi Gheorghe
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Tristeţe-n albul de zăpadă a lui Suchoverschi Gheorghe
cu 1 oră în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog noapte umedă a utilizatorului Darie Giurgiu
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog noapte umedă a lui Darie Giurgiu
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Între două puncte a lui Lidia Pervu
cu 1 oră în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Între două puncte a utilizatorului Lidia Pervu
cu 1 oră în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Și eu vreau să fiu elegant(ă) toată viața a utilizatorului Costel Zăgan
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Și eu vreau să fiu elegant(ă) toată viața a lui Costel Zăgan
cu 1 oră în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a lăsat un comentariu pentru Emil Dumitru
cu 1 oră în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Cosmosul din paharul cu apă a utilizatorului Suchoverschi Gheorghe
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Cosmosul din paharul cu apă a lui Suchoverschi Gheorghe
cu 2 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog anamnezic a utilizatorului nicolae vaduva
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog anamnezic a lui nicolae vaduva
cu 2 ore în urmă

© 2019   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor