Motto: Cei mai aprigi duşmani pe scena vieţii, sunt cei mai buni prieteni în culise.

 

           

            Irinel mi-a fost coleg până acum o săptămână. Director de zonă – Moldova – cel mai slab pregătit dintre noi, surprins întotdeauna de funcţie şi îndatoririle ce decurg din ea. Umil peste măsură, invizibil pe parcursul şedinţelor, exceptând momentele când directorul general, Sile, se uita către el invitându-l - dacă nu poruncindu-i mut - să-i cânte în strună oricât de deplasat era discursul său. Şi niciodată nu-l dezamăgea: „Da, şefu, ne angajăm să îndeplinim... Cum să nu, se poate! Doar cine nu vrea nu face! Promit solemn că până la sfârşitul lunii...” şi aşa mai departe, cu vocea lui ascuțită și stridentă. Acum este el director general, iar predecesorul său a mai avansat o treaptă în ierahia companiei unde lucrez. Una dintre cele mai puternice în domeniu. A crescut văzând cu ochii, asimilând treptat şi sigur concurenţa, inclusiv firma unde am lucrat înainte. Deci sunt la rândul meu un asimilat, singurul rămas dintr-o echipă de profesionişti, eliminaţi unul câte unul din diverse motive cusute cu aţă albă. Eu am scăpat. Până acum.

            Nu este prima oară când sunt martorul unor promovări pe orice criteriu numai al competenței nu. Degeaba mă minunez, mă revolt, căci nu eu decid. N-am niciun cuvânt de spus. Se impune doar să supravieţuiesc. Şi-o fac din ce în ce mai greu sub conducerea unuia ca Sile. Deşi ar părea că am ieşit de sub aripa lui, nu este aşa. Şi-a adus în locul său un instrument docil, impunând în continuare acelaşi stil devastator de lucru. De fapt, trage în continuare sforile din umbră. Hotărăşte prost, absurd, crud, opunând oricărui argument logic, lait motivul: „C-aşa vrea mușchiu meu!” urmat de ţipete, injurii şi ameninţări. Management, doar un cuvânt care dă bine. Mai exact, manageruit. Îi place enorm să creadă că manageruieşte şi este gata oricând să-ţi reproșeze că nu ştii tu ce-i aia. Totuşi, cu el m-am descurcat. A avut atâta minte să priceapă că este o diferenţă între noi şi, deşi a încercat, n-a putut să mă atingă. Până la urmă de voie de nevoie s-a potolit. Însă cu Irinel o să fie mai greu fiincă este slugarnic şi cu minte puţină, mai puţină decât mi-am închipuit vreodată. Şi penibil. Îmi amintesc cum plângea pe holurile hotelului din Predeal, unde am făcut ultima petrecere anuală a firmei. Tocmai intrasem în cameră după încheierea chefului şi mă pregăteam de culcare când, am auzit bătăi în uşă şi totodată o smiorcăială:

            - Mihai, Mihaai deschide!

            I-am recunoscut imediat vocea neplăcută, inconfundabilă, am deschis și dornic să scurtez pe cât posibil întrevederea, m-am răstit la el:

            - Du-te măi şi te culcă, nu vezi că eşti beat?

            - Nu poot, m-a trimis sefu să i-o aduc pe Viviana şi n-o găsesc. E la tine? s-a înălţat el pe vârfuri încercând să vadă peste umărul meu în cameră.

            Acţiune absurdă fiindcă abia îmi ajunge până la piept. Milă ori dezgust, nu știam exact ce să simt privind bărbatul cu siluetă de euglenă - un Smeagol în carne și oase - din fața mea. De un lucru eram însă convins, nu era cazul să-i dau apă la moară. Așadar l-am concediat degrabă:

            - De ce-ar fi la mine, ce ai înnebunit? Pleacă naibii de aici şi lasă-mă!

            - N-o găsesc şi dacă nu i-o duc...

            I-am închis uşa în nas, apoi l-am auzit bătând la următoarea cameră. Nu ştiu dacă a găsit-o, dacă a îndeplinit dorinţa şefului sau ce-a păţit în caz contrar, dar am mulţumit lui Dumnezeu că nu trebuie să-l suport mai des. Episodul venea după altul cel puţin la fel de grotesc, petrecut în cursul aceleiaşi zile. Urcasem în lift şi imediat ce am apăsat butonul pentru etajul unde eram cazaţi toţi, îl văd ţopăind caraghios, grăbit nevoie mare să-l prindă şi el. Reuşește, dar îi atrage atenţia o domnișoară de pe hol, îmbrăcată într-o fustă extrem de scurtă. Ca fermecat de picioarele ei superbe, scoate capul să vadă mai bine, fluierând pofticios. Uşile liftului nu ţin cont de nesăţioasa lui sete de frumos şi se închid, prinzându-l între ele.

            Nu pot să-mi imaginez că acel personaj ce se zbătea să-şi extragă capul – l-am lăsat să se chinuie un timp – azi îmi este şef. Atunci încă nu-mi era.

            Oricât aş refuza să cred că trăiesc această comedie absurdă, o trăiesc. Așadar, nu-mi rămâne decât să accept realitatea, omul, şi să-mi stabilesc un plan de bătaie. Să-l scot din zona lui de confort. Cea care-i permite să ne spună superior: „Nu mai merge, de acum vă cer să vă comportaţi ca nişte adevăraţi manageri. Dar nu aşteptaţi să vă învăţ eu, că nu admit să-mi pierd timpul cu neica-nimeni!” cum a făcut la conferinţa telefonică din ziua preluării funcţiei - la pachet, presupun, cu toate calităţine necesare. Deci, nu pe terenul lui. La asta mă tot gândesc de când am plecat de acasă spre prima sedinţă prezidată de proaspătul numit. De la Constanţa până la Bucureşti, s-ar zice că am avut suficient timp să găsesc o soluţie. Şi totuşi, mai am puţin până la sediul firmei şi încă nu m-am lămurit ce strategie să adopt.

            Ajung, parchez maşina, mă îndrept către intrare şi tot nu ştiu cum să procedez. În final hotărăsc să mă ghidez după instinct, în niciun caz să nu reacţionez la nervi. Îmi întâlnesc colegii şi aflu că sedinţa nu se mai ţine în sala obișnuită, unde adunați în jurul unei mese mari ovale mai aveam încă senzația că discutăm liber, ci în alta. O descopăr ușor, cunosc bine toate cotloanele clădirii şi odată intrat constat cu surprindere că este aranjată ca o sală de clasă. Ocup un loc și dau să comentez schimbarea neașteptată cu cei din preajma mea, dar nu apuc fiindcă Irinel își face apariția. Bățos, cu un aer de om important, intră însoţit de Carmen, colega noastră de la Bucureşti. Se îndreaptă ţanţoşi către catedra ridicată pe un podium.

            - Carmen?... Ce-i cu ea aici? îl întreb pe colegul meu de bancă.

            - Nu ştii?

            - Nu, ce să ştiu?

            - Ne-au împărţit în două divizii. I-au făcut loc şi ei. Este mare director acum, na! Până se lămuresc ei ce şi cum împart, ţin sedinţa împreună.

            Am văzut multe matrapazlâcuri în firma asta și totuși nu încetez să mă mir. Deşi, declarativ modificările în stafful firmei se făcuseră pentru reducerea posturile de conducere – prea numeroase - iată că diminuarea se obținuse prin adăugarea unuia, dedicat celei care pândea şi spulbera toate scamele înainte de a se aşeza pe cămaşa lui Sile.

            - Liniştee... cer concomitent cei doi, apoi se încruntă unul la altul dezorientați.

            Prima îşi revine Carmen, după câteva secunde, şi folosind tot arsenalul de convingere, inclusiv farmecul fizic, încearcă să obțină întâietatea la cuvânt. Argumentează cu voce scăzută, dar nu suficient ca să n-o auzim, de ce este normal să înceapă ea. Irinel, insensibil la orice în afară de imaginea lui, o pune la punct șoptind apăsat:

            - Lasă-mă în pace! Vorbeşti după ce termin eu!

            - De ce să fiu eu ultima! Sile a spus...

            - Nuu, după mine! strecoară el printre dinţi cu faţa schimonosită.

            Abia îmi stăpânesc râsul, dar şi plânsul. Îmi privesc colegii. Perplecși, aşteaptă deznodământul.

            - Da' ce, eu sunt mai proastă? ripostează Carmen.

            Prea târziu. Înfoiat de parcă ar vrea s-o acopere şi cu trupul nu numai cu vocea stridentă, noul nostru șef îşi începe discursul:

            - Merge prost, foarte prost! Contracte fraților, contracte! Știți ce-s alea sau așteptați să vă învăț eu! Vă sfătuiesc să vă gândiți bine... Vreți să plecați? Nu cred! Atunci aflați că avem targhete de îndeplinit şi nu accept... Tu de ce te hlizești acolo? întreabă deodată în van.

            Nu ştiu cui se adresează. Zâmbetul fie el făşiş ori mascat este pe fiecare faţă din acea încăpere. Reacţie la nebunia lor. Sparg tăcerea aşternută:

            - Poate ne spui şi nouă cu cine vorbeşti? Oricum nu mai înţelegem nimic din ce se întâmplă!

            - Tu, Mihai, tu! De ce te zgâiești ca proasta satului? Te crezi deştept, nu? Lasă că...

            Nu apucă să termine pentru că sunt deja în picioare şi din trei paşi ajung la el. Îl apuc de gulerul sacoului şi-l ridic gata să trec prin zid cu el. 

..........

 

            Pe monitorul calculatorului pâlpâie sâcâitor, supărător, strident, mesajul: Game over! Ne uităm unul la altul interziși, apoi eu pufnesc în râs, dar prietenul meu nu pare să-mi împărtășească veselia.

            - Ce-ai făcuut? mă întreabă disperat, apoi îmi reproşează de-a dreptul furios: Iar ai stricat jocul! Nu bătaie, strategiee! Asta era ideea, provocarea!

            - Strategie pe naiba! Nu vezi ce-ai făcut din personajul tău? Ce te aşteptai?

            - Să respecţi regulile sau dacă voiai bătaie să-mi fi spus. Alegeam alt joc! Nu „Compania”, ci unul cu încăierări, sânge cât vrei tu!

            - Ţi-ai bătut joc de Irinel al tău şi-ţi imaginai că o să...

            - Da, că o să gândeşti! Nu asta era frumusețea? Să găseşti o soluţie să trecem la nivelul următor? Aşa ne întoarcem pentru a nu ştiu câta oară în acelaşi punct.

            - Şi ce dacă, o luăm de la capăt! răspund relaxat - până la urmă nu era decât un joc – şi-i propun mai departe: Schimbăm rolurile, să te văd!

            -Nu acum! Mi s-a uscat gâtul, îmi face el cu ochiul, semn că s-a calmat, apoi mă amenință râzând: Mă tratez cu o bere şi după aceea îţi arăt eu ție strategie!

            

Vizualizări: 184

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Surprinzător!... Eu am crezut în fățărnicia pe care ai afișat-o în text. A fost doar un joc? Mă mir! :))) Un joc, sigur, inspirat din realitate și adus din condei foarte drăguț și inteligent de tine.

Să știi că m-ai dus cu preșul, dacă aceasta ți-a fost intenția... :))

De altfel, textul este impecabil scris, așa cum tu știi.

Prețuirea mea,

Sofy

 FOARTE BINE SCRIS. BRAVO!

Recunosc, cu intenție! :)) Ți-a fost ciudă pe mine? Sper că nu! :)

Mulțumesc, dragă Sofy! Pup!

Sofia Sincă a spus :

Surprinzător!... Eu am crezut în fățărnicia pe care ai afișat-o în text. A fost doar un joc? Mă mir! :))) Un joc, sigur, inspirat din realitate și adus din condei foarte drăguț și inteligent de tine.

Să știi că m-ai dus cu preșul, dacă aceasta ți-a fost intenția... :))

De altfel, textul este impecabil scris, așa cum tu știi.

Prețuirea mea,

Sofy

Mulțumesc pentru apreciere, domnule Mony! 

Cu prețuire,

Ionel Mony Constantin a spus :

 FOARTE BINE SCRIS. BRAVO!

Un text de exceptie, cum sunt , de altfel textele tale!

Am citit cu mare placere, Corina!

Felicitari!

neica nimeni > neica-nimeni

înafară > în afară

- Da ce, eu sunt... > - Da' ce, eu sunt...

Recunosc, „am pus, din plin, botu'”!...

O reușită.

da Coza

Bucuroasă că ți-a plăcut, Adelaide! :) Drag!

Adelaide a spus :

Un text de exceptie, cum sunt , de altfel textele tale!

Am citit cu mare placere, Corina!

Felicitari!

Corectat, Ion! :) Ce bine că ești vigilent! Mulțumesc pentru tot!
Drag și admirație!
Ion Lazăr da Coza a spus :

neica nimeni > neica-nimeni

înafară > în afară

- Da ce, eu sunt... > - Da' ce, eu sunt...

Recunosc, „am pus, din plin, botu'”!...

O reușită.

da Coza

Este unde dai și unde crapă, doar dacă nu este așa. :) Dacă ne-am juca puțin cu ideile și am construi o ipoteză - fantezistă ce-i drept. Anume că această viață are un scop și pentru atingerea lui, o parte din noi, aceea pe care nu prea putem s-o definim, a creat un scenariu - în linii mari - după care să pășim. Și dacă scopul n-ar fi unul măreț, ci doar acela de a descoperi adevărul din noi? Acest adevăr este adeseori supărător și greu de acceptat, mai ales de observat. Purtăm prea multe măști. Deci cum să ducem la bun sfârșit acest demers. Cu ajutorul prietenilor din culise, ajunși împrejurul nostru doar pentru a ne ajuta să vedem cine suntem cu adevărat. Oglinzi în care ne privim. Așadar, din acest unghi nu mai pare că ar fi o fractură între început și sfârșit. :) Doar o speculație, însă mi-a plăcut s-o ascund în această poveste. 

Mă bucur, Carmen, că te-ai oprit câteva minute lângă mine! Drag!

Lecturat cu incantare. Felicitari!

Mulțumesc, Agafia! Foarte bucuroasă de vizită! :)

Agafia Drăgan a spus :

Lecturat cu incantare. Felicitari!

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

Rădița Răpeanu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog DII, VIAȚĂ, DIII de Ioan Lazăr da Coza a utilizatorului gabriel cristea
cu 5 ore în urmă
Postare de log efectuată de Ionel Mony Constantin
cu 6 ore în urmă
Postare de log efectuată de Cristian Je
cu 6 ore în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog DII, VIAȚĂ, DIII de Ioan Lazăr da Coza a utilizatorului gabriel cristea
cu 8 ore în urmă
Simion Cozmescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog DII, VIAȚĂ, DIII de Ioan Lazăr da Coza a utilizatorului gabriel cristea
cu 9 ore în urmă
Utilizatorului Laura Cozma îi place postarea pe blog DII, VIAȚĂ, DIII de Ioan Lazăr da Coza a lui gabriel cristea
cu 9 ore în urmă
Utilizatorului Ana Cîmpeanu îi place postarea pe blog iartă-mă dacă te-am tăcut... a lui paparuz adrian
cu 10 ore în urmă
Ioniţă Gabriela a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog DII, VIAȚĂ, DIII de Ioan Lazăr da Coza a utilizatorului gabriel cristea
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Ioniţă Gabriela îi place postarea pe blog DII, VIAȚĂ, DIII de Ioan Lazăr da Coza a lui gabriel cristea
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului gabriel cristea îi place postarea pe blog Cenaclul din cer a lui Costel Zăgan
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului gabriel cristea îi place postarea pe blog Epitaf - in memoriam, Ion Lazăr da Coza - a lui Rădița Răpeanu
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului gabriel cristea îi place postarea pe blog Liric a lui Cristian Je
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului gabriel cristea îi place postarea pe blog DII, VIAȚĂ, DIII de Ioan Lazăr da Coza a lui gabriel cristea
cu 13 ore în urmă
Pop Dorina a contribuit cu răspunsuri la discuţia In Memoriam a utilizatorului George Gîtlan
cu 16 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog DII, VIAȚĂ, DIII de Ioan Lazăr da Coza a utilizatorului gabriel cristea
cu 16 ore în urmă
Rădița Răpeanu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Cenaclul din cer a utilizatorului Costel Zăgan
cu 16 ore în urmă
Veronica P. L. a contribuit cu răspunsuri la discuţia In Memoriam a utilizatorului George Gîtlan
cu 17 ore în urmă
Mihaela Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Epitaf :( a utilizatorului Rădița Răpeanu
cu 17 ore în urmă
Mihaela Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Cenaclul din cer a utilizatorului Costel Zăgan
cu 17 ore în urmă
Postarea de blog a utilizatorului gabriel cristea a fost prezentată
cu 17 ore în urmă

© 2020   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor