CIUFU...        

            

 

            Acolo l-am pomenit, acolo şi numai acolo îl văd şi astăzi după o jumătate de secol...

            Râzând cu subânţelesuri greu de descifrat copilului din mine, mama mi-a spus că nenea Marin Ciufu  coborâse pe un nor, se înţelege, din Cer, exact acolo, pe scaunul de lemn cu spetează de pe  prispa casei. Faţa prelungă, acoperită de barba uşor tăiată în foarfecă, cu plete lungi, brumării, cămaşa cu poale cusute în altiţă şi pantalonii de şai alb-gălbui, făceau oricum din domnul Ciufu, un „Om din altă lume”!

            Acolo, în scaunul lui special, domnul Ciufu îşi începea ziua şi tot acolo şi-o sfîrşea, astfel că pentru mulţi dintre noi, prezenţa lui acolo şi numai acolo, devenise ceva obişnuit.

            Acolo, în scaunul acela cu spetează înaltă  îl auzeam cum  silabisea amuzându-se, cuvintele din „România Liberă”.

              - Va să zi-că, vin la pu-te-re, li-be-ra-lii! Li-be-ra-lii? Măi, măi, măi, măi... Nici domul dracu, nici Sfântul Dumnezeu nu mai înţelege nimic, iar eu, eu nici atât! Bă, fratele meu, voi nu ştiţi  să vă faceţi nici proagandă? Nu știți sau nu ați învățat încă să mințiți frumos? Hai, că proști, proști nu vă cred! Sau sunteți chiar proștii-proștilor? Ce să caute bă, iubiţii mei, liberalii la putere, acuma, când suntem sub ruşi? Ştiu ruşii ce înseamnă „li-be-ra-lii”? Au avut ei, în viaţa lor, vreodată aşa ceva şi n-am aflat eu? Doamne, Doamne, Doamne, câtă neruşinare, câtă prostie, câtă minciună... Asta este aşa, o făcătură cusută cu aţă albă, să-i scoată la suprafaţă pe ăia mai fără minte şi să-i ducă la Canal! Fraţii mei, oameni buni, luaţi aminte! Liberalii nu mai ies nenică de la cutie acuma! Gata, vremea lor s-a dus! A păpat-o bolșevicul rus... N-or fi aşa de proşti să le facă pe plac demenţilor...

             După o astfel de concluzie, domnul Ciufu dă pagina ziarului, uşor, cu delicateţea omului obişnuit cu foaia scrisă, alungă muştele ce se tot învârt peste capul lui de sfânt răms aici la marginea Roşcovei să se lupte cu ideologiile străine şi ajunge cu privirile peste titlurile mari din „Tara noastră, azi”, o rubrică specială în care sunt trecute numai şi numai „realizările măreţe ale neamului muncitor, încurcat destul de greu de nemernica asta de chiaburime, otrăvurile astea de ciocoi, care sug sângele muncitorului de la sate şi de la oraşe”!

               Domnul Ciufu îi zice, „rubrica de satiră şi umor”  a ziarului, dar e bine că nu-l aude nimeni, fiindcă pentru astfel de vorbe nechibzuite, cât o fi el de bătrân şi de sfânt, la Canal îi este drumul!

               Citeşte la fel de silabisit şi, de data asta râde, râde ca un copil care a făcut o mică trăsnaie!

              Să-l priveşti este o bucurie, să-l auzi este un răsfăţ:

               - Auzi, tu, fratele meu, ce le trece prin cap! Să scoatem agricultura ţării din mâinile chiaburimii şi s-o dăm ţărănimii muncitoare! „Nu-mai ţă-ră-ni-mea mun-ci-toa-re ştie, poate şi face din a-gri-cul-tu-ra ţă-rii , astăzi sub-dez-vol-ta-tă, o ra-mu-ră ... „

             Domnul Ciufu nu mai citeşte. Îi este de ajuns, pare plictisit şi nici nu are cu cine comenta ştirile „rubricii de umor”!  Împătureşte cu grijă ziarul şi-l aruncă uşor spre coşul cu hârtii din apropierea scaunului. Țâțâie ușor printre buze, așa, ca o încercare de fluierătură seacă și tușește înnecat. Abia îi aud vocea tremurândă cum silabisește câteva vorbe. Parcă ar citi, așa cum citea când era grefier la judecătoria de plasă, o sentință ce nu-i face plăcere:

           - Să dai agricultura pe mâna pu-tu-ro-și-lor...asta da ispravă! Ispravă, ce mai... Praful se alege domnule, praful și pulberea!

            Îşi face imediat o cruce mare de parcă s-ar închina în faţa sfântului Altar din Biserică, spune ceva şoptit, probabil o rugăciune, îşi trece degetele lungi, străvezii prin părul alb şi mătăsos de om bătrân şi pentru câteva secunde îşi închide ochii, de crezi că nu mai vrea să vadă pe nimeni , niciodată...

             Ai impresia că s-a dus, că a plecat dincolo.

              Nici respiraţia nu i se mai aude.

             Eu, care-i ştiu obiceiurile, stau acolo în faţa lui, nemişcat, şi-l aştept să-mi vorbească...

             Şi minunea se petrece aşa cum se petrece în fiecare zi!

             Îşi deschide ochii încet, încet, foarte încet... Mă priveşte pe sub ochelarii cu ramă de aur, ochelarii lui de pe vremea când  „grefier unu” fiind la  judecătoria de plasă își încânta asistența cu glasul lui ca un dangăt de clopot, şi-mi zice, aşa, cum îmi zice de fiecare dată:

             - Pe la voi, pe la şoală ce se mai aude, măi, băiete?

             Îi răspund cât se poate de politicos:

             - La noi, la şcoală este  bine! Învăţăm de toate şi o să fiu făcut pionier... Aşa mi-a zis tovarăşa învăţătoare!

             Domnul Ciufu nici n-a ascultat vorbele mele. Ştiu că nu le-a ascultat pentru că şi-a întors capul spre Cer, şi-a făcut din nou o cruce mare pe piept şi a spus mai mult îngânat, „Tatăl nostru”!

            Nu era nici-o exagerare că domnului Ciufu i se spune  şi Sfântul!

            Privit din orice parte ai vrea, nu poţi să nu observi că în jurul domniei sale există ceva ce nu există nicăieri, există o stare de linişte specială, o lumină aparte îi stă alături şi toate gesturile lui sunt altfel decât ale noastre, ale oamenilor de rând!

           Tata zice că domnul Ciufu n-ar mai trăi cam de multişor în timpurile astea ale noastre, că este atât de singur şi de departe de zilele noastre, încât nimeni nu mai poate ajunge la el şi nici el nu mai poate ajunge la nimeni, că ar trăi deja „pe o altă lume”, o lume mult mai  curată, mai cinstită , o lume în care el, domnul Ciufu şi-a lăsat slobodă toată viaţa.

            În lumea aia a lui, alta decât lumea asta a noastră, domnul Ciufu a muncit şi a fost fericit.

            - Pentru lumea, asta, a noastră , spune tot tata, omul ăsta nu a fost pregătit să trăiască! Asta este drama lui sau bucuria lui, nimeni nu ştie!

            Uitat de lume, domnul Ciufu privea senin peste toţi şi peste toate şi din când în când, se ridica din scaunul cu rezmătoare şi-mi cerea să-i aduc o cană cu apă! „Să-mi dai tu un picuşor de apă”, zicea, „uite, cu cana asta” şi eu mă duceam la vadra cu apă rece adusă de mama cu un ceas mai devreme şi-i aduceam cana cu apă.

După ce-şi sorbea apa, se aşeza la loc pe scaun, îşi desfăcea brâul din copcile gălbui, scotean curelele din catarame şi cu cămaşa desfăcută respira cu nesaţ tot aerul din curte.

             Când respira el odată adânc, aveai impresia că nu mai există aer în toată curtea!

            - N-am crezut să apuc vremurile astea, măi, băiete... Pentru mine, asta este o vreme mai rea decât moartea care nu vine mai repede să mă ia! Aş vrea să merg mai repede la ai mei. Aici nu mai am ce să fac, aici nu mai este nimic care să-mi placă!

          Astea au fost ultimele vorbe pe care mi le amintesc eu spuse de domnul Ciufu.

           Ştiu că într-o noapte s-au auzit nişte motoare de maşini urlând, după care, nimeni n-a mai auzit nimic de domnul Ciufu.

            Zvonuri sunt multe, dar nu le dau crezare!

            Precis, domnul Ciufu a fost luat de Dumnezeu şi dus acolo, la ai lui! Eu numai asta cred, pentru că şi el asta a vrut să se întâmple!

            Gurile rele spun că a fost ridicat de nişte foşti legionari deveniţi comunişti şi dus la muncă, la Canal!

           Aşa ceva nu mai cred!

           La vârsta  lui, domnul Ciufu era bun numai pentru munca specială din Cer, sfaturile lui erau, oricum, sfaturi pentru sfinţi, şi nu mai era bun pentru  munca grea a pământului de pe aici...

George Rizescu, Bogaţi, 15 iulie, 2013.

 Din viitorul volum de proze scurte PORTRETE ȘI STATUI...

Vizualizări: 92

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Portretul unei generații ajunsă la senectute și care nu se mai poate obișnui cu vremurile noi, înnoite de bine sau de rău. Mai mult de rău, după cum trăim și prezentul. Însă o fărâmă de bine există în toate...

Foarte bine conturat portretul, dar și datele istorice.

Portrete și destine.

scotean curelele din catarame - scotea - pentru că am văzut că sunteți cu volumul în construcție.

Sofy, cu stimă.

Bine scris! Nu-i o supriză pentru mine. :)

Am citit cu plăcere!

Un portret reușit.

Mai multă atenție la redactarea textului!

da Coza

Am citit cu drag și interes. Stimă,

subânțelesuri - subînțelesuri

înnecat - înecat

- Pe la voi, pe la şoală ce se mai aude, măi, băiete?/   - Pe la voi, pe la şcoală, ce se mai aude, măi, băiete?

nici-o/ nicio

Când respira el odată adânc/Când respira el o dată adânc

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

Utilizatorului nicolae vaduva îi place postarea pe blog Mai răsărim a lui gabriel cristea
cu 3 ore în urmă
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mai răsărim a utilizatorului gabriel cristea
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog De soare, iată a lui eunescu
cu 4 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De soare, iată a utilizatorului eunescu
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog parcă ieri a lui Darie Giurgiu
cu 4 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog parcă ieri a utilizatorului Darie Giurgiu
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Eliptică (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 5 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Eliptică (de Ion Lazăr da Coza) a utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Erezia timpului probabil a lui Costel Zăgan
cu 5 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia timpului probabil a utilizatorului Costel Zăgan
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Nu vom muri chiar dacă ni se spune a lui eunescu
cu 5 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Nu vom muri chiar dacă ni se spune a utilizatorului eunescu
cu 5 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Aprilie alb a utilizatorului Ovidiu G
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Aprilie alb a lui Ovidiu G
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Acatist a lui Ionel Mony Constantin
cu 6 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Cuvântul de a fi a utilizatorului eunescu
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Cuvântul de a fi a lui eunescu
cu 6 ore în urmă
Tudor Cicu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Aprilie alb a utilizatorului Ovidiu G
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Tudor Cicu îi place postarea pe blog Aprilie alb a lui Ovidiu G
cu 6 ore în urmă
Tudor Cicu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Nu vom muri chiar dacă ni se spune a utilizatorului eunescu
cu 6 ore în urmă

© 2020   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor