Amintirea mea e atât de vie de parcă totul s-ar fi petrecut ieri, deși au trecut mulți ani de atunci… Eram proaspăt absolvent de liceu, intrasem cu brio la facultate și ar fi trebuit să mă bucur de o vacanță binemeritată și liniștită. Dar eu eram frământat, ca orice adolescent, pe de o parte de „marile întrebări ale existenței” iar pe de altă parte de… pârdalnicele obsesii erotice care tulbură zilele și nopțile oricărui tânăr candidat la bărbăție. Eram însă timid nevoie mare, ca orice băiat studios și retras. Îmi doream cu ardoare o prietenă intimă, dar eram incapabil să merg până acolo încât să-mi „câștig” una. Imaginam cele mai îndrăznețe și fierbinți episoade erotice cu fetele și femeile din preajmă, dar între vis și realitate era un zid de netrecut.

     Dar asta numai până într-o seară când m-am dus la căminul cultural din sat să văd un film. Nu mai țin bine minte ce film era, dar cred că ceva sovietic din al doilea război mondial, că erau la modă în vremea aceea. Filmul începuse, dar mie nu-mi stătea gândul la acțiunea de pe ecran. Mintea mea era ca și paralizată de prezența vecinei mele de scaun, o tânără proaspăt divorțată după nici un an de căsnicie și care, stând picior peste picior, își etala trupul superb de manechin acoperit foarte sumar cu o rochiță de vară semitransparentă, scurtuță, strâmtuță. Aveam frisoane reci în ciuda căldurii înăbușitoare din sală și nu înțelegeam nimic din cele ce se petreceau pe ecran, vedeam cu coada ochiului doar lucirea ciorapilor de nailon pe coapsele frumos dezvoltate ale fostei neveste de nici douăzeci de ani…

 

     Se pare însă că interesul e reciproc. Fata se foiește și ea nerăbdătoare pe scaun, se pare că nici pe ea nu o captivează eroii sovietici din al doilea război mondial ci mai mult persoana mea. Mă provoacă la o discuție “pe șoptite”, mi se destăinuie că de mult vrea să stăm de vorbă despre cărți, știe că-mi plac cărțile, citește și ea destul de mult. Eu sunt flatat la culme. Și dacă tot nu ne interesează filmul acesta „plictisitor și sovietic”, îmi propune să mergem la ea acasă, să stăm de vorbă mai pe îndelete și să-mi arate “biblioteca” ei.

     Zis și făcut. Ne furișăm afară din cămin în noaptea caldă de vară, mie-mi tremură genunchii de bucurie și spaimă la gândul aventurii ce mă așteaptă. Ea locuiește într-o căsuță bătrânească la marginea satului, lăsată moștenire de bunicii ei, casă mică și cochetă, pierdută printre pomi, ca-n basmele pentru copii. Locuiește singură. La un asemenea noroc nici nu mă așteptam. Intrăm, ea aprinde lumina, mă invită să iau loc, mă servește cu lichior de vișine. Eu, emoționat la culme, nu prea beau, nu prea vorbesc, în cele din urmă frumoasa mea gazdă preia inițiativa, mă mângâie, mă îmbrățișează, încerc și eu să fac la fel, dar cu multă stângăcie și reținere. Treptat alcoolul își face efectul, îmi iau inima-n dinți și împins și de alcool și de atâta dorință adunată în mine devin îndrăzneț și cu o incredibilă îndemânare îi înlătur rochia subțire și apoi ultimele ei piese vestimentare. Ea face la fel cu veșmintele mele, puține pentru că e toiul verii, ne cuibărim apoi în patul răcoros și intru pentru prima oară într-un univers de senzații nemaipomenite și ne mai încercate, ci doar bănuite în lungile mele reverii erotice… După care, istovit, adorm ca un prunc în brațele ei.

     Când deodată… bătăi nervoase în geamul dinspre drum!

     - Aoleu! – sare speriată femeia - e Simion, șeful de post! Mai vine câteodată seara pe la mine.

     La auzul funcției sar, gol cum eram, drept în mijlocul încăperii și-mi iau la repezeală hainele în brațe! Ce-i de făcut?!

     - Intră sub pat! - îmi sugerează gazda, ca unică soluție posibilă în situația dată. Intru cu chiu cu vai sub patul foarte jos, printre încălțări și rufe aruncate. Mă îneacă prăfăraia și pânze de păianjen mi se lipesc pe față. Viorica deschide ușa și din locul unde mă aflu văd doar cizmele plutonierului.

     - Ce te-ai culcat așa devreme, fato?! – o ia la rost milițianul cu o voce groasă de bărbat matur, masiv, băutor și aspru, obișnuit să comande. Și cum de stai goală-pușcă? Pe cine așteptai? Știai că vin? încearcă plutonierul să fie amuzant și galant îi aplică un sărut zgomotos.

     - Mă cam doare capul… - aud glasul ei slab și tremurat de emoție.

     - Păi, atunci să nu mai stăm la povești cu lumina aprinsă! Uite, am adus niște rachiu, poate-ți face bine.

     Ea murmură un refuz cu glas pierit.

     - Dacă nu, atunci hai la culcare! – comandă el ca la armată.

     Se așază greoi pe pat cu cele peste o sută de kilograme ale sale și patul se lasă scârțâind, gata să mă strivească. Își descalță cizmele, își aruncă hainele pe un scaun, apoi se ridica iar, stinge lumina și din nou se așază , presându-mi parcă și mai tare spinarea. Apoi, cu groaza în suflet, sunt silit să suport hârjoneala lor taman în spinarea mea. Mă rog în gând la „Cel-de-sus” să nu dureze prea mult, să-și ia omul porția și-apoi să-și ia tălpășița. Dar după amor omul are chef să lenevească în pat și să se mai întindă la povești.

     Treptat poveștile contenesc și se lasă o liniște de mormânt. O liniște atât de profundă încât mi-aud urechile țiuind și inima bătând nebunește.

     - Fă, da’ de când ți-ai luat tu ceas deșteptător? îl aud pe polițai întrebând, oarecum nedumerit. Voiam să-ți cumpăr eu unul că tot îmi ziceai tu că-ți trebuie.

     - Dar nu mi-am luat nici un ceas, măi, omule, nu știu ce-ai văzut tu!

     - Fă, eu de văzut n-am văzut, da’ ce naiba ticăit aud eu la tine în casă? Ori am bolunzit!

     În clipa aceea încremenesc de spaimă! „Ticăitul” pe care îl aude șeful de post e de la ceasul meu de buzunar! Ceas mare, elvețian, „Doxa” aurit, primit cadou de la tata când am împlinit optsprezece ani, primit și de el de la bunicul meu, ceas vechi, masiv și greu ca un bolovan, cu un tic-tac apăsat ca loviturile de ciocan. Îmi vine să-mi înghit ceasul dar e mult prea mare! Tic-tac-ul lui îmi bubuie acum în urechi ca bătăile unui clopot! Îl ascund sub mine în speranța că-i voi putea înăbuși glasul răsunător.

     - Măi femeie, tu ai un ceas în casă, nu-mi spune tu mie, că nu-s polițist degeaba! Aud foarte bine!

     - N-am, măi, omule! Nu știu ce naiba îți tot sună ție în cap! Ori ți se trage de la prea mult rachiu!

     Simt cum patul ce-mi apasă spinarea se ușurează, omul se ridică și aprinde lumina, probabil cercetează camera.

     - Nu văd nici un ceas.

     - Păi nu ți-am spus că nu mi-am cumpărat? Că nu-mi ajung banii? Da’ stai locului odată și te liniștește! face Viorica pe îmbufnata.

     Simion stinge iar becul și se reașază tăcut pe pat, presându-mi din nou șalele.

     - Măi, să fie al dracului! Da’ sună clar de tot! E ori sub pernă, ori sub pat!

     Se ridică iar, aprinde lumina, vine spre pat și îl aud manevrând pernele, după care se lasă în genunchi și ridică marginea cuverturii. Eu nici nu mai respir, încremenit de spaimă, privindu-i mustața neagră, ochii bulbucați, mutra buhăită. El e la fel de uluit, dar fața i se destinde într-un zâmbet larg și ochii-i sclipesc cu veselie:

     - Ia te uită, frate! Aici mi-erai, puișorule? Ia, ieși tu de acolo, să-ți văd ochișorii mai bine!

     Nu mai am de ales, nu-mi mai rămâne decât să ies, cu chiu cu vai, amorțit de poziția incomodă și tremurând cu hainele în brațe.

     - Hai, mă, că nu-ți fac nimic, ești băiat fain, nu-ți fie frică, ia-ți țoalele pe tine și stăi aici, așa, la masă, să bem un păhărel de rachiu!

     Încerc să mă îmbrac, abia nimeresc nasturii la cămașă. Șefu’ râde vesel, toarnă în pahare, ciocnim dar mie-mi tremură mâna de-mi sare țuica din pahar, nu-mi merge nici un strop pe gât și nu-mi pot reveni din spaimă cu nici un chip! Șefu’ mă bate vesel pe umăr și mă întreabă al cui sunt.

     - Să fii tu sănătos, mă, băiatule, da’ eu cu taică-tău suntem prieteni de când eram feciori și umblam la fete! Mă da’ fain flăcău are! Că și eu, dacă mă însuram la vreme… da’ iac-așa… azi cu una, mâine cu alta… și vremea trecu…

     Șefu’ devine nostalgic, în vreme ce Viorica face pe moarta, s-a întors spre perete și se preface că doarme, nu mai scoate o vorbă.

     - Da’ ia să-ți văd, mă, ceasul ala, că m-a-nnebunit de tot!

     Cântărește ceasul în palmă.

     - Faină piesă, mă! Elvețian! Ceas domnesc! Ăsta ține șapte vieți! Să-l porți sănătos!

     Eu îi mulțumesc și îl rog frumos să-mi dea drumul să plec, că e târziu și mâine dimineață mă ia tata la coasă. Șeful râde înveselit și mă bate iar cu palma lui grea pe umăr, gata să-mi rupă clavicula.

     - Da’ cine te ține, mă, băiatule, cu forța?

     Ne despărțim ca doi buni prieteni. Mă pupă zgomotos pe amândoi obrajii și sunt nevoit să-i suport mustața aspră și duhoarea amestecată de alcool, tutun și transpirație. O zbughesc apoi pe ușă ca din pușcă și alerg într-un suflet până acasă, lătrat de toți câinii din sat.

 

     A doua zi i-am înapoiat ceasul tatei. S-a uitat la mine lung și foarte mirat știind cât de drag mi-a fost și cât de mult mi l-am dorit.

     - Ce-ți veni, mă, să-mi dai ceasul înapoi?

     - Poartă-l mai bine dumneata o vreme, ai mai mare nevoie la serviciu, că eu tot n-am ce face cu el acum, în vacanță.

     Tata m-a privit încă o dată nedumerit, apoi a dat drumul ceasului în buzunarul de la haină, fără să mai întrebe nimic și văzându-și mai departe de ale lui. Șefu’ s-a dovedit a fi bărbat dintr-o bucată până la capăt, așa că nici tata și nici altcineva n-a mai aflat vreodată ce s-a întâmplat în acea noapte de pomină.

Vizualizări: 93

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Savuros, savuros!
O întâmplare pe temă erotică cu tonul ei hazos, ironic. Elemente de entuziasm și frebilitate se descarcă în toată proza ta, ca și aici, Și, întotdeauna există un punct culminant dulce-amar, dea râsu-plânsu. Alcătuirea textului este fabulos.
Bine ales titlul cu dubla lui semnificație.
Cu deosebita plăcere a lecturii,
Sofi

Mulțumesc pentru lectură și aprecieri! Mă bucur mult că a fost o lectură plăcută și pentru aprecierea construcției textului. Cât despre titlu, nu puteam rata ocazia de a specula dublul înțeles. :) 

Sofia Sincă a spus :

Savuros, savuros!
O întâmplare pe temă erotică cu tonul ei hazos, ironic. Elemente de entuziasm și frebilitate se descarcă în toată proza ta, ca și aici, Și, întotdeauna există un punct culminant dulce-amar, dea râsu-plânsu. Alcătuirea textului este fabulos.
Bine ales titlul cu dubla lui semnificație.
Cu deosebita plăcere a lecturii,
Sofi

:)) ceasul rau, da' bun, elvetian!

citit cu placere,

:))) Absolut superb! Vă citesc cu mare drag.

Da... :) Bun/rău, valori relative... :) 



Chris a spus :

:)) ceasul rau, da' bun, elvetian!

citit cu placere,

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 48 secunde în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 10 minute în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 10 minute în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose şi petrut dan sunt acum prieteni
cu 11 minute în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 1 oră în urmă
Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 1 oră în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 1 oră în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 1 oră în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Iarnă pentru Eminescu a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 2 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De ziua prieteniei vă spun: Bună seara! a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 2 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 2 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mijesc albastre flori a utilizatorului gabriel cristea
cu 2 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 2 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Maria îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Monica Pester îi place postarea pe blog SONET LXXVII  (Mamă) a lui BOTICI GABRIELA
cu 3 ore în urmă
Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 8 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 9 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 11 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor