Gerul din iarna lui 1929 nu a fost doar frig năprasnic , era mai mult o fiară nevăzută care mușca din oameni și din case. Astfel satul de pe malul Dunării părea îngropat sub troiene, iar fumul subțire care ieșea din coșuri se pierdea imediat în văzduhul înghețat. Nea Marin, bărbat trecut prin război, stătea lângă soba mică, cu mâinile crăpate de muncă întinse spre flăcările palide. Lemnele erau puține, iar fiecare bucată trebuia chibzuită ca aurul. — „Am văzut moartea în tranșee, dar parcă gerul ăsta e mai nemilos…” murmura el, cu privirea pierdută. Ilinca, fiica lui de 17 ani, se strângea sub o pătură groasă, ascultând cum vântul șuiera pe la colțurile casei. Dintr-odată, se ridică brusc: — „Tată… ai auzit?” Un urlet lung, spart în ecouri, se rostogoli peste sat. Nu era vântul. Nu era viscolul. Era ceva mai adânc, mai sălbatic. Marin își încruntă sprâncenele și se ridică încet, apucând toporul sprijinit de perete. — „Nu e vânt, fată… sunt lupi. Și nu puțini.” Ilinca simți cum sângele i se răcește în vine. Afară, urletele se înmulțeau, ca un cor al foamei. Câinii din sat răspundeau cu lătrături disperate, iar zgomotul se amesteca cu trosnetul gheții de pe Dunăre. Marin deschise ușa și privi spre câmpul alb. În depărtare, umbre cenușii se mișcau pe gheața fluviului, ca o armată care venea din altă lume. — „Apocalipsa a început…” șopti el, strângând mai tare toporul. Dimineața aduse un soare palid, dar frigul rămase la fel de nemilos. Urletele din noaptea trecută încă bântuiau în mintea oamenilor. Câinii erau sfâșiați, iar urmele lupilor se vedeau clar pe zăpada înghețată. Moș Gheorghe, bătrânul satului, chemă oamenii în șura cea mare. Bărbați cu fețele arse de ger, femei cu copii în brațe, toți se adunară în jurul lui. — „Ascultați bine!” începu bătrânul, cu vocea gravă. „Dunărea nu mai e apă, e pod de gheață. Lupii vin dinspre Bulgaria, flămânzi ca moartea. Dacă nu aprindem focuri și nu stăm la pândă, ne mănâncă de vii.” Un murmur străbătu mulțimea. Marin ridică toporul și spuse apăsat: — „Nu ne lăsăm! Am trecut prin război, am văzut moartea în față. Dacă vin, îi întâmpinăm cu foc și fier.” Ilinca, cu ochii mari, îndrăzni să vorbească: — „Tată, nu doar bărbații pot lupta. Și noi, femeile, putem aprinde torțe, putem aduce lemne. Nu vom sta ascunse.” Moș Gheorghe zâmbi amar: — „Ai inimă de leoaică, fată. Așa să fie. Fiecare face ce poate. Copiii să fie ascunși, femeile să pregătească mâncare și focuri, iar bărbații să stea la pândă.” Un alt țăran, Costache, strigă: — „Dar cu ce arme? Puștile sunt ruginite, gloanțele puține. Lupii sunt zeci, poate sute!” Moș Gheorghe ridică mâna și liniști mulțimea: — „Nu armele ne salvează, ci curajul și focul. Lupul se teme de flacără. Vom aprinde focuri uriașe la marginea satului. Vom bate tobele, vom striga, vom arunca torțe. Și dacă se apropie, îi întâmpinăm cu ce avem.” Marin încuviință: — „Atunci să ne pregătim. Noaptea vine repede, iar lupii nu așteaptă.” Oamenii ieșiră din șură hotărâți. Femeile adunau lemne, bărbații ascuțeau topoare, iar copiii erau duși în pivnițe. Satul se pregătea de război, nu cu oameni, ci cu natura dezlănțuită. Noaptea coborâse peste sat ca o pătură neagră. Focurile aprinse la marginea drumului ardeau cu flăcări mari, dar lumina lor părea prea slabă pentru a ține piept întunericului. Oamenii stăteau la pândă, cu furci, topoare și puști ruginite, fiecare respirație transformându-se în aburi groși. Deodată, liniștea se frânse. Un urlet lung, prelung, răsună peste câmpul alb. Apoi altul. Și altul. Zeci de voci sălbatice se amestecau într-un cor al foamei. — „Vin!” strigă Marin, ridicând toporul. Ilinca aprinse o torță și o ridică deasupra capului. Flacăra dansa în vânt, luminând chipul ei hotărât. Umbre cenușii se mișcau pe gheața Dunării. Haitele alergau ca o armată, cu ochii strălucind în întuneric. Câinii din sat lătrau disperat, iar gardurile se zguduiau sub presiunea fiarelor. Un lup sări peste gardul lui Costache și se repezi spre curte. Țăranul abia avu timp să ridice furca. Fiara se izbi de ea, dar nu se opri. Marin alergă și lovi cu toporul, iar lupul căzu în zăpadă, urlând. — „Țineți torțele sus! Nu le lăsați să se apropie!” strigă Moș Gheorghe, cu vocea tremurată, dar puternică. Ilinca văzu cum un alt lup se apropie de câinele din lanț. Fără să ezite, aruncă torța direct în blana lui. Flacăra îl cuprinse, iar fiara se retrase urlând, lăsând câinele în viață. Haitele nu se opreau. Săreau garduri, încercau să pătrundă în curți, sfâșiau tot ce găseau. Oamenii strigau, loveau, aprindeau focuri noi. Zgomotul luptei se amesteca cu urletele fiarelor și cu trosnetul gheții. În depărtare, pe Dunăre, alte umbre se apropiau. Erau zeci, poate sute. Satul era înconjurat. Marin, cu fața plină de sudoare înghețată, strigă: — „Nu cedăm! Dacă fugim, ne sfâșie! Stăm împreună, până la capăt!” Ilinca îl privi cu ochii mari, dar nu cu frică, ci cu hotărâre. — „Tată, nu vom lăsa satul să piară.” Urletele lupilor răsunau ca un tunet. Era începutul unei nopți care avea să rămână în memoria tuturor ca cea mai cumplită luptă cu natura. Dimineața aduse un frig și mai aspru, dar și o veste neașteptată: armata fusese trimisă în Teleorman. Satele din sud erau asediate de haite, iar statul nu mai putea sta deoparte. Pe ulița satului, oamenii se adunaseră, obosiți după o noapte de veghe. Din depărtare se auzi zgomotul cadențat al pașilor și clinchetul metalic al armelor. Un pluton de soldați, conduși de Căpitanul Ionescu, înainta prin zăpadă. — „Bună dimineața, oameni buni!” strigă căpitanul, cu voce puternică. „Nu suntem aici pentru război cu oameni, ci pentru război cu natura. Lupii nu vor mai stăpâni Dunărea.” Marin păși înainte, cu toporul în mână. — „Domnule căpitan, sunt zeci, poate sute. Noaptea trecută au sărit gardurile, au intrat în curți. Dacă nu era focul, eram pierduți.” Căpitanul îl privi cu respect. — „Atunci vom aprinde focuri și mai mari. Și vom trage cu mitralierele. Lupul se teme de flacără, dar se teme și de plumb.” Soldații se răspândiră la marginea satului. Mitralierele erau montate pe poziții, iar focurile erau alimentate cu lemne aduse de femei și copii. Când se lăsă seara, urletele reîncepură. Haitele coborau din pădure, alergau pe gheața Dunării, cu ochii strălucind ca jarul. — „Țineți linia!” strigă căpitanul. „Nu lăsați nicio fiară să treacă!” Mitraliera răsună, spărgând liniștea nopții. Focurile luminau chipurile oamenilor, iar lupii cădeau unul câte unul. Dar alții veneau, mai mulți, mai flămânzi. Ilinca, cu torța în mână, alerga printre soldați, aprinzând focuri noi. Marin lovea cu toporul, iar Moș Gheorghe striga din spatele mulțimii: — „Nu cedați! Satul e viața noastră!” Zgomotul luptei era asurzitor: urlete, mitraliere, strigăte. Zăpada se înroșea sub pașii fiarelor. Căpitanul Ionescu ridică arma și strigă: — „Astăzi nu luptăm doar pentru satul vostru, ci pentru toată țara. Natura s-a dezlănțuit, dar nu ne vom lăsa!” Lupii fuseseră alungați, dar satul rămăsese plin de răni. Gardurile sfâșiate, câinii pierduți, urmele de sânge în zăpadă – toate aminteau de noaptea în care natura se dezlănțuise. În șură, Moș Gheorghe spuse: — „Nu armele ne-au salvat, ci comunitatea. Focurile aprinse împreună, curajul fiecăruia. Asta e puterea satului.” Ilinca adăugă: — „Am învins pentru că am fost împreună. Lupii au fost mulți, dar noi am fost uniți.” Marin privi Dunărea înghețată și șopti: — „Apocalipsa Albă…

Vizualizări: 23

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

O imagine albă străpunsă și sfâșiată de urlete lugubre scăpate din gâtlejurile lupilor flămânzi. Umbre cenușii alunecă pe Dunărea înghețată, anunțând apocalipsa. Oamenii conștienți de pericol se încurajează unul pe altul într-o luptă inegală. Și totuși... Curajul lor învinge germenii apocalipsei. O apocalipsă albă distrusă în fașă. Frumos. Mi-a plăcut. Ai tot respectul meu.



Dulmin Aurel a spus :

O imagine albă străpunsă și sfâșiată de urlete lugubre scăpate din gâtlejurile lupilor flămânzi. Umbre cenușii alunecă pe Dunărea înghețată, anunțând apocalipsa. Oamenii conștienți de pericol se încurajează unul pe altul într-o luptă inegală. Și totuși... Curajul lor învinge germenii apocalipsei. O apocalipsă albă distrusă în fașă. Frumos. Mi-a plăcut. Ai tot respectul meu.         Va Multumesc Frumos domnule Dulmin Aurel

o frantura de viata. citit cu placere, 

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

conducere site redacție

FONDATORI

ION LAZĂR da COZA - scriitor

VASILISIA LAZĂR - poetă, membră UZPR

ADMINISTRATORI-EDITORI

SOFIA SINCĂ - prozatoare

ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, membră UZPR

AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare

MIHAELA POPA - poetă

GRIG SALVAN - prozator, cantautor

BOLACHE ALEXANDRU - poet

MIHAI KATIN - poet

GABRIELA RAUCĂ - poetă, membră UZPR (redactor promovare media) 

CARMEN POPESCU - scriitoare, membră UZPR (redactor promovare media) 

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

***

Pentru acest an, au donat:

Gabriela Raucă - 1500 lei

Burtea Corina-Elena - 200 lei

Monica Pester - 350 lei

important!

Activitatea Recentă

Cristina Nălbitoru a adăugat o discuţie la grupul
Prezentare grafică

Târgul Ceramicii Populare Românești „Cocoșul de Hurez”

„Arta” olăritului datează de câteva mii de ani, chiar din epoca neoliticului, demonstrată de…Vezi mai mult
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Florina îi place postarea pe blog Sarut a lui Florina
cu 10 ore în urmă
Chris a lăsat un comentariu pentru Sofia Sincă
"La multi ani, Sofy! Ne este dor de tine! "
cu 12 ore în urmă
Chris a contribuit cu răspunsuri la discuţia Apoclipsa Albă a utilizatorului ovidiu
"o frantura de viata. citit cu placere, "
cu 12 ore în urmă
Lui Chris i-a plăcut discuţia Apoclipsa Albă a lui ovidiu
cu 12 ore în urmă
Vasilisia Lazăr a lăsat un comentariu pentru Sofia Sincă
"La mulți ani sănătoși, senini și înfloritori, dragă Sofia! Dor de tine! Dor... Dor..."
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog Sarut a lui Florina
cu 12 ore în urmă
Postare de log efectuată de Florina

Sarut

Totuna-mi e acum cuprinsul Trist, amurg și nepătrunsDe vechi trăiri și universulCe mi-am dorit să…Vezi mai mult
cu 13 ore în urmă
Dacu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Un Psalm umil... a utilizatorului Dacu
"Stimate Domnule Bolache Alexandru,        Vă mulțumesc pentru că ați citit cu…"
cu 16 ore în urmă
Gavrilă(David) Giorgiana Teodora a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Magie a utilizatorului Gavrilă(David) Giorgiana Teodora
"Mulțumesc frumos d-na Vasilisia!"
ieri
Utilizatorului Vasilisia Lazăr îi place postarea pe blog Magie a lui Gavrilă(David) Giorgiana Teodora
ieri
Vasilisia Lazăr a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Magie a utilizatorului Gavrilă(David) Giorgiana Teodora
"Dragă Giorgiana, poemul tău este o delicată poveste de iubire și visare, în care universul…"
ieri
Gavrilă(David) Giorgiana Teodora a adăugat o discuţie la grupul
Prezentare grafică

Obiceiuri strămoșești în luna lui Cireșar

            Am fost interesată dintotdeauna să cunosc tradiții, mituri, legende, povestiri despre…Vezi mai mult
ieri
Gavrilă(David) Giorgiana Teodora s-a alăturat la grupul utilizatorului Ion Lazăr da Coza
Prezentare grafică

ESEURI, INTERVIURI, JURNALISM LITERAR...

Aici se practică jurnalismul literar. Se pot posta articole care abordează aspecte ale literaturii…Vezi mai mult
ieri
Lui Gavrilă(David) Giorgiana Teodora i-a plăcut grupul ESEURI, INTERVIURI, JURNALISM LITERAR... al lui Ion Lazăr da Coza
ieri
Lui Gavrilă(David) Giorgiana Teodora i-a plăcut discuţia Eseu spiritual a lui Popa Ștefan
ieri
Lui Gavrilă(David) Giorgiana Teodora i-a plăcut discuţia Mamornicul (Eseu) a lui Ion Lazăr da Coza
ieri
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Atitudine urbană a utilizatorului ovidiu
"Ovidiu, eu, unul rămas încă din altă lume, mă întreb cum veţi rezista atitudinii urbane…"
ieri
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog Atitudine urbană a lui ovidiu
ieri
Costel Zăgan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Poem meteo a utilizatorului Costel Zăgan
"Mulțumesc."
ieri

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2026   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor