In acel sârşit de decembrie al anului domnului 1989 zăpada era inca un vis de iarnă dorit de toţi copiii din orăşelul care dormita în ajunul sărbătorilor, ocrotit paşnic de dealurile acoperite de podgorii. Vinul se limpezise in butoaie, porcii guiţau neliniştiţi in coteţe aşteptându-şi Ignatul, doar câteva babe uitate de timp mai stăteau încă, inutil, la coadă, să-şi ia raţia de făină, pe tichet. Evenimentele de la Timişoara şi Bucureşti nu reuşiseră să-i scoată pe paşnicii podgoreni din somnolenţă şi revoluţia răsuna pentru ei ca tunetul stins al unei furtuni care zguduia acele locuri indepărtate.

* * *

- Ce-i aia bă FSN?
- Ce ai tu în buzunar acum, m-am băgat în vorbă, bani Fără Ştirea Nevestei.
Era patru şi jumătate, după amiază , în curând avea să se întunece dar în faţa motelului lumea începuse să se strângă. Vestea se răspândise fulgerător, telefonul fără fir funcţionase impecabil şi oamenii începuseră să iasă din case, îndreptându-se spre piaţă.

Adevăratul telefon  sunase, mai devreme, minute în şir la primărie, fără să răspundă nimeni, pentru că Trică paznicul, nu îndrăznise să-l ridice. De câteva zile, de când începuseră evenimentele, primarul dispăruse subit, cu ştampilă cu tot, lăsând din grabă biroul descuiat, iar vicele se dăduse împuşcat în aripă şi se internase la spital.. Funcţionarele plecaseră astăzi şi ele mai devreme acasă, cotcodăcind ca găinile, să frământe cozonacii, aşa că Trică se trezise pe la ora două aproape singur în primărie. Pe trepte, în faţa lui ţopăia Zdreanţă, o potaie de pripas care îi mai ţinea de urât noaptea, când făcea înconjurul clădirii. Trică dăduse, din obişnuinţă, un tur rapid prin birouri să vadă dacă nu uitase cineva vreun reşou în priză, oprindu-se mai mult în camera în care se afla staţia de amplificare. Luminiţa roşie clipea intermitent, ca şi cum cineva i-ar fi făcut cu ochiul, ceea ce îl mai liniştise puţin. Ştia cum să o pună în funcţie, îl văzuse de mai multe ori pe directorul de la căminul cultural cum o face, iar cheia de contact era în faţa lui, în cui. Înăuntru mirosea stătut a tutun prost, femeia de serviciu nu golise încă scrumierele şi Trică le pusese una peste alta, bombănind. Clădirea fusese construită pe o stradă laterală, mai departe de centru, ceea ce a făcut ca Trică să afle mult mai târziu despre evenimentele ce aveau să se întâmple acolo.

Ca într-o tragedie antică oamenii erau aşezaţi în grupuri mai mari sau mai mici, după cum urmau să intre în scenă. Cu spatele spre arteziana care nu văzuse în viaţa ei un strop de apă, era amplasat corul, un grup pestriţ de neica nimeni şi jarcaleţi ai oraşului între care l-am recunoscut uşor pe Gogu Oratoru, beţivul care, dacă o lua la bord, începea să ţină discursuri cocoţat pe gardul Monumentului şi îşi sfârşea de obicei „vitejia” spălând toată noaptea podelele de la postul de miliţie. Alături era Belmondo ţiganul, al cărui singur merit era că semăna cu celebrul actor. Gogu era şi acum binişor afumat, se vedea după cum îşi vântura cu o mână pălăria întorcându-se patetic spre statuie.
„Telectualii”prezenţi, erau doar câţiva, de sămânţă, am constatat cu amărăciune, salutându-mă de la distanţă cu popa Safta aflat şi el în trecere pe acolo în drum spre o sfeştanie.
Dinspre munte începuseră să curgă  către câmpie câţiva nori plumburii cu burţile doldora de zăpadă. M-am uitat la ceas, am ridicat palma deschisă să simt tăria vântului,  şi m-am gândit că nu va mai trece mult până va începe să ningă.

-Lăsaţi gluma dom’ profesor, a reluat omul de lângă mine, de data aceasta adresându-mi-se direct, pe aia cu banii o ştiu, da’ ce-i FSN- ul nu prea înţeleg. In ăsta tot comuniştii lui Ceaşcă o’ să fie sau mai punem şi pe alţii, d-ai noştrii , care n-au mai fost in fruntea bucatelor ? Dumneavoastră aveţi carte multă, ar trebui să le explicaţi oamenilor.
-Du-te, bă, să-ţi „esplice” Lăcăţoiu, că ăla le ştie pe toate ca popa din Evanghelie, nu-i el degeaba cu proaganda, a rânjit celălalt şi a scuipat zeflemitor în noroi. M-am întors spre ei ca să-i văd mai bine. Feţele lor nu-mi spuneau nimic, probabil se stabiliseră de curând în localitate sau erau navetişti în aşteptarea curselor care urmau să-i descarce, îngheţaţi, prin satele din împrejurimi.Dinspre ei adia un uşor miros de tescovină.

  Pe Lăcăţoiu însă îl cunoşteam destul de bine. De fapt nici nu-l chema aşa, era doar o poreclă, pe care aproape că şi-o dăduse singur în mult prea mulţii ani de când era secretar cu propaganda.
-Bă, puneţi-vă lacăt la gură, nu mai cârtiţi şi daţi-mi mie cheia când v-o cer, obişnuia să le spună oamenilor şi, treptat aceştia începuseră să-i spună Lăcăţoiu. Acum dispăruse şi ăsta în decor.

M-am întors, intrigat, spre cel care mă intrebase. Ia uite, mi-am zis, ce le trece prin cap, nici nu s-au limpezit bine apele şi ei se şi gândesc la putere. Am deschis gura să-i răspund, dar zgomotul mulţimii m-a făcut să mă intorc spre spectacolul din piaţă. Pe treptele din faţa intrării in motel, urcase Radu, secretarul primăriei şi apariţia lui făcuse lumea să vuiască. Îşi ţinea căciula sub braţ şi părul alb îi flutura uşor în bătaia vântului. A ridicat o mână, cerând tăcere şi lumea s-a potolit ca prin farmec. In cealaltă avea o hârtie pe care îşi făcuse câteva însemnări şi acum se pregătea să le citească.
-Are curaj, mi-am spus, şi ăsta era în aceeaşi gaşcă, doar că nu era aşa de implicat politic, da’ tot sluga lor a fost . Ce i-o mai fi trebuind acum când mai are câteva luni şi iese la pensie?
- Dragi tovarăşi şi prieteni, şi-a inceput el discursul.
- Huoo, a replicat zgomotos mulţimea,
-Domnilor şi tovarăşi, a schimbat imperturbabil Radu macazul, când liniştea se restabilise:
-După cum am aflat cu toţii de la Televiziunea Română Liberă, acum când odioasa dictatură a căzut, (huooo, au reacţionat din nou prompt cei prezenţi) conducerea democratică de la Bucuresti, a hotărât să fie alese noile organe ale puterii locale în cadrul Frontului Salvării Naţionale, mai pe scurt FSN, adică să ne alegem un alt primar.
Propun deci pe ...

In piaţă se făcuse linişte deplină. De câteva minute vântul se oprise şi începuse să ningă cu fulgi dolofani, grei de apă, prima ninsoare din ajunul Crăciunului.
- ...apreciatul director al liceului local, cunoscut pentru ideile sale revoluţionare, care şi-a scos televizorul color in curte pentru ca vecinii să vadă revoluţia in direct. A educat numeroase generaţii de elevi din oraşul nostru şi ...
Mi-am auzit numele şi am tresărit surprins. Na-ţi-o frântă că ţi-am dres-o, de unde până unde eu primar şi mai ales revoluţionar. Chestia cu elevii mai treacă meargă, da’ revoluţionar...
Simţeam zecile de ochi a celor din jur privindu-mă ţintă. Am scuturat din cap, ca un cal nărăvaş şi am inceput să vorbesc cu vocea răguşită de emoţie, măsurându-mi cuvintele:
-Vă mulţumesc, m-am auzit spunând, pentru increderea acordată pe care insă nu o merit...
Un drăcuşor începuse însă să ţopăie prin mintea mea îmboldindu-mă la rele şi am continuat:
- ...la vremuri noi este nevoie de oameni noi. Oameni din popor, legaţi de popor, care au simţit pe umerii lor greutaţile asupririi ceauşiste. Imi alegeam cuvintele cu grijă.
- Eu il propun ca primar pe domnul Trică, angajat al Consiliului Popular, care cunoaşte bine toate problemele din interior şi este si proaspăt bacalaureat din această toamnă a liceului seral. Spune şi tu Gogule, ce fel de om este, am exclamat retoric, că tu îl cunoşti mai bine, sunteţi doar vecini.
Lovisem drept la ţintă. Impresionat de atenţia acordată, Gogu Oratoru a escaladat gărduleţul chiuind, cu o sticlă de votcă, pe jumătate goală, în mână:
-Trăiască Revoluţia, a răcnit el fericit, trăiască dom’ Trică, primarul golanilor. Belmondo care incepuse să scandeze lozinci la completat cam anapoda:
- Ole,...ole, ole! Să votăm cu FSN! Votaţi, băă, că dă dom’ profesor de băut !
Grupul „marginalizaţilor”, a inceput să strige isterizat : Trică primar! şi... cu unanimitate de voturi, cum a mai incercat să bolborosească speriat Radu, Trică afost ales.
Aceasta a fost a doua surpriză pentru mine. De aici încolo insă, lucrurile au luat o altă turnură. Imi mai amintesc doar că pentru a sărbători „victoria în alegeri” am trimis la un moment dat după o damigeană de un deca,  de acasă, apoi, au mai apărut şi altele. Cineva a adus un triclor găurit pe care mi l-a tras pe cap şi mă simţeam fericit că „pasasem motanul” şi nimeni nu părea să şi  aduca aminte că tocmai eu îl lăsasem pe noul ales corigent şi că din cauza mea îşi dăduse examenul in toamnă. Mai pe seară, grupului nostru i s-a adăugat inginerul Ducu de la SMA şi ăsta tot băutor fruntaş şi inca vreo doi–trei pe care nu-i mai ştiu. Curând am plecat cu toţii de la braserie, unde voiau să închidă şi „am rezemat-o” la crama de sub motel unde încă nu trăseseră obloanele. Una peste alta, până la urmă m-am făcut mangă şi filmul s-a rupt.

Trică, pe care nimeni nu catadicsise încă să-l anunţe, a aflat de „investirea” lui in funcţie, după vreo două ore, de la telefonista de la Poştă. Domnul Radu trecuse pe acolo şi o rugase să il ajute să comunice schimbarea la judeţ, dar linia directă ori era blocată, ori la capatul celălalt nu mai răspundea nimeni. Rămasă singură, conştientă de importanţa evenimentului, se gândise că totuşi nu ar fi rău să se pună bine cu autorităţile şi sunase la primarie.
Acesta răspunsese cu greu, ascultase explicaţiile fără să pună prea multe intrebări, apoi inchisese telefonul, fără alte comentarii.
După ce lăsă receptorul în furcă, Trică stătu o clipă să cugete. Vestea primită îl scotea din ritmul său obişnuit. Se gândi pe cine ar putea să mai întrebe ca să-i confirme ştirea, dar renunţă curând şi, luându-şi şuba de paznic pe umeri se duse să aprindă lumina de la intrare. Deschise cu grijă uşa şi privi atent in întuneric. Pe stradă nu se vedea ţipenie de om. Ningea în duşmănie şi neaua acoperise deja de o palmă asfaltul. Îl băgă pe Zdreanţă înăuntru, mai puse câteva lemne pe jăraticul muribund, se intinse pe canapeaua din hol şi incercă să aţipească. Somnul însă refuza să-i dea târcoale.
Se ridică după vreo zece minute, nervos, urcă la etaj, trecu val vârtej prin antecameră şi intră in biroul primarului. Din interior îl lovi un val de frig. De câteva zile nimeni nu mai făcuse focul. Trică ezită, apoi apăsă pe comutator, agăţă haina in cuier şi se aşeză hotărât în fotoliul de piele. Luă de pe masă un pix si o coală de hârtie şi începu să-şi redacteze primul său discurs.

* * *
M-am trezit pe la ora nouă, încă mahmur.În gură aveam  un gust, de parcă abia fătase acolo o pisică. Soba duduia, iar pe marginea mesei, gazda mea tanti Aspazia, cunoscătoare mai veche a unor astfel de întâmplări, lăsase un pahar plin de zeamă de varză murată şi două aspirine, primul semn bun din dimineaţa aceea. Televizorul mergea în colţul camerei si de pe sticlă crainicii transmiteau vesti de groază, cu reţelele de apă potabilă infestate de terorişti. Am dat din mână a lehamite, nu aveam de ce să mă tem, eu băusem numai vin, m-am ridicat cătinel şi m-am indreptat spre fereastră. Câţiva fierari care îşi mutaseră temporar atelierul in capul meu au inceput să bată nervoşi cu baroasele in nicovale. Am luat grăbit aspirinele, am tras o duşcă de moare şi am şuierat de uimire. Incetase să mai ningă, iar in curte zăpada era până la genunchi. Am deschis geamul să trag in piept o gură de aer proaspăt şi parcă m-am simţit ceva-ceva mai bine. Fierarii s-au mai potolit şi ei.
De pe stâlpul din dreptul porţii s-a auzit un fel de cârâit şi megafonul staţiei de amplificare a început să prindă viaţă. Cineva a ciocănit uşor în microfon, apoi a răsunat inconfundabila voce a lui Trică :
„Comunicat al Fontului Salvării Nationale. Va vorbeşte primarul nou ales. Având in vedere că in ultimele ore au avut loc mari căderi de zăpadă care ar putea ingreuia alimentarea populatiei şi intrerupe legătura cu capitala de judeţ, locuitorii sunt obligaţi să iasă cu lopeţi pe trotuar şi să facă pârţi. Armata e cu noi ! „

Vizualizări: 131

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

''Alegeri de primar'' mioritice. Deşi subiectul este cât se poate de serios, l-am citit cu zâmbetul pe buze. Unde este ilustrul nenea Iancu, să vadă că nu s-a schimbat nimic pe la noi... nici măcar în situaţii extrem de marcante ale istoriei.

Straşnic text, mi-a plăcut mult.

Dar trebuie să mai treceţi peste el domnule IMC pentru a face nişte corecturi. Eu v-am scos câteva cuvinte greşit dactilografiate şi nu ştiu ce aveţi cu ''î''-ul de l-aţi lăsat de multe ori fără căciulă, acum în prag de iarnă...

constrută,deobicei, aăsă, cunosctoare, smţit, pârţi :))

''Dinspre munte începuseră să curgă la vale câţiva nori plumburii cu burţile doldora de zăpadă.'' - a ceastă frază este deosebit de frumoasă.

Cu prietenie, Sofy!

Mulţumesc pentru coment.  Am sa caut erorile typo şi am sa corectez. Un amănunt Pârţi nu a fost scris greşit, cazul este real , odinioară un primar comunist agramat a spus chiar aşa la staţia de amplificare

O proza foarte reusita dupa parerea mea. Dincolo de umorul fin(am zambit citind) descoperim o tema foarte serioasa. Este surprins foarte exact motivul/momentul, alunecarii noastre. Probabil ca daca acel intelectual ar fi avut puterea sa accepte functia, totul s-ar fi desfasurat altfel.

Dar cum valoarea este medesta si lipsita de tupeu, a fost repede sufocata de nonvaloare.

Cu pretuire,

 Mulţumesc mult pentru aprecierea facută.  Am totuşi o completare de facut la spusele dvs. In toate comenturile  de  aici sau din altă parte , nimeni nu a observat ca nici unul din personajele  prozei mele inclusiv profesorul nu sunt personaje  pe deplin pozitive. Ele sunt marcate/ tarate de  epoca in care au trait sau au defecte personale care le influenţeză comportamentul.

Corina Militaru a spus :

O proza foarte reusita dupa parerea mea. Dincolo de umorul fin(am zambit citind) descoperim o tema foarte serioasa. Este surprins foarte exact motivul/momentul, alunecarii noastre. Probabil ca daca acel intelectual ar fi avut puterea sa accepte functia, totul s-ar fi desfasurat altfel.

Dar cum valoarea este medesta si lipsita de tupeu, a fost repede sufocata de nonvaloare.

Cu pretuire,

să curgă la vale ...că la deal e mai greu.

Umor serios, nu glumă! 

(Să spunem că doar sistemul comunist schilodește suflete, e o chestie de șoptit gugumanilor.)

Cu prețuire,

da Coza

Nu stiam ca am avut tot timpul FeSeNe-ul in buzunar...

O proza cu umor de buna calitate!

Va mulţumesc pentru apreciere

Mihai Hafia Traista a spus :

Nu stiam ca am avut tot timpul FeSeNe-ul in buzunar...

O proza cu umor de buna calitate!

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

Zile de naştere

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Utilizatorului Viorel Grădinariu îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 14 minute în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog rapsodie de Martie a utilizatorului Floare Arbore
cu 58 minute în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Haide a utilizatorului Răduță If. Toader
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului bolache alexandru îi place postarea pe blog Haide a lui Răduță If. Toader
cu 1 oră în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 1 oră în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 1 oră în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 1 oră în urmă
BOTICI GABRIELA a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 3 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 6 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 6 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 6 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose şi petrut dan sunt acum prieteni
cu 6 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 7 ore în urmă
Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 7 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 7 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 7 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Iarnă pentru Eminescu a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 8 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De ziua prieteniei vă spun: Bună seara! a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 8 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 8 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mijesc albastre flori a utilizatorului gabriel cristea
cu 8 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor