Toate discuţiile etichetate „Dumbravă” - ÎNSEMNE CULTURALE2024-03-29T01:10:25Zhttps://insemneculturale.ning.com/forum/topic/listForTag?tag=Dumbrav%C4%83&feed=yes&xn_auth=noPovara iubiriitag:insemneculturale.ning.com,2013-10-30:6515444:Topic:3755392013-10-30T17:15:25.651ZLucian Daniel Dumbravăhttps://insemneculturale.ning.com/profile/LucianDanielDumbrava
<p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="mso-ansi-language: RO;">De mai bine de doi ani, pentru Bill Higewather toate bucuriile şi frumuseţile acestei lumi se reduseră la un nume: Anne-Marie Blocks, singura fiică a magnatului David Blocks şi actualmente participantă activă la cursurile bătrânei Universităţi Oxford. Unde mai pui că avea reputaţia – nu uşor de obţinut! – de „fată cuminte”, care de un an şi…</span></p>
<p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="mso-ansi-language: RO;">De mai bine de doi ani, pentru Bill Higewather toate bucuriile şi frumuseţile acestei lumi se reduseră la un nume: Anne-Marie Blocks, singura fiică a magnatului David Blocks şi actualmente participantă activă la cursurile bătrânei Universităţi Oxford. Unde mai pui că avea reputaţia – nu uşor de obţinut! – de „fată cuminte”, care de un an şi ceva era lidera grupului celor ce participau la olimpiada de matematică, organizată de mai sus numita universitate. Dar ceea ce era cel mai important pentru tânărul Bill Higewather, membru marcant al grupului de şoferi-distribuitori, era faptul că această ingenuă, această fiinţă angelică şi aproape ireală în perfecţiunea ei, îl iubea. Şi cum îl mai iubea! Iată, după peste doi ani de când îşi pecetluiră dragostea reciprocă şi veşnică cu un sărut, în colţul străzii 32, ea îl înconjura cu aceeaşi afecţiune în gesturi şi vorbe; îl privea cu ochii ei mari şi albaştri, aruncând în sufletul lui şuvoaie de sentimente adânci şi convingătoare. Dar când a fost bolnav?! În fiecare zi îi aducea fructe proaspete şi ceaiuri alinătoare şi-i citea dintr-un volum vechi de Byron, iar vocea ei liniştită făcea mai mult decât toate fructele şi ceaiurile pământului. Doamne, cât o mai iubea! Chiar şi acum, când sta în camera lui luată cu chirie, cufundat în întunericul ce acoperea fiecare colţişor al încăperii, simţea un dor înnebunitor pentru Anne-Marie Blocks, unicul copil al magnatului David Blocks. Avea o durere surdă în piept, care-l înăbuşea, îl ameţea şi-i dădea o stare euforică, la limita dintre plăcut şi neplăcut. Inima îi izbea pieptul ca limba unui clopot în ceas de vecernie, trepidaţiile reverberându-i prin tot trupul, până-n creier.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="mso-ansi-language: RO;">Se ridică cu oarecare greutate de pe pat şi, cu gesturi somnambuliceşti, se îmbrăcă şi ieşi în stradă. Ploaia măruntă şi rece îi făcu bine. O luă în josul străzii, fără o ţintă conştientă. Gândurile şi imaginile se înghesuiau disputându-şi întâietatea de a se transforma în ceva clar şi raţionat.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="mso-ansi-language: RO;">După aproape douăzeci de minute, Bill Higewather îşi mai reveni. Se opri şi se uită în jur cu o curiozitate cvasi-apatică şi constată că se afla pe o alee îngustă, la doar două străzi de casa cu două nivele a lui David Blocks. Îşi ridică redundant gulerul ros al sacoului leoarcă de apă şi, fără să se grăbească, adâncit în gânduri limpezi, o porni înspre locuinţa iubirii vieţii lui.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="mso-ansi-language: RO;">Constată că iubea cu adoraţie drumul ce ducea înspre Anne-Marie, picurii reci de ploaie care-l însoţeau înspre locuinţa familiei Blocks, gardul care-o împrejmuia, poarta înaltă din fier forjat, casa imensă cu ochiuri negre de geam şi cerul de deasupra... Toate purtau câte o părticică din fiinţa care, de doi ani, îi acaparase toate gândurile, îi influenţase acţiunile şi-i făcu sufletul o reflexie a ei.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="mso-ansi-language: RO;">Fără să ţină cont că totul în jur era ud, se aşeză pe bordura trotuarului de vizavi, cu privirile pierdute melancolic în direcţia impozantei construcţii, unde, probabil, Anne-Marie Blocks, îl visa. O, fiinţă adulată, mesageră a îngerilor înaripaţi! Ce pasiuni, ce sentimente, ce trăiri putea să nască în el, biet muritor! Doi ani de iubire sublimă, activă şi dominantă...</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="mso-ansi-language: RO;">Bill simţi din nou durerea acută din piept şi avu impresia că pământul îi fuge de sub picioare. În mod aproape ridicol, îi trecu prin cap că Galileo Galilei a descoperit că Pământul „si muove”. Se sprijini de trotuarul băltit cu bruscheţea beţivului imediat după paharul în plus.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="mso-ansi-language: RO;">Poate pentru prima dată de când era cu Anne-Marie, îşi aduse aminte de perioada anterioară relaţiei lor, şi simţi o dulce nostalgie, calmă şi binefăcătoare. Doamne! Parcă a trecut o veşnicie de când jucase pentru prima oară în echipa de base-ball a liceului! Marck, Paul şi ceilalţi, prieteni pierduţi în umbra unui trecut, nu atât de îndepărtat, cât estompat de stările lui sufleteşti, avide de dragostea pentru Anne-Marie, fiinţa care i-a modelat sufletul după chipul şi asemănarea ei... Şi orăşelul în care se născuse şi unde toată lumea cunoştea pe toată lumea; şi părinţii lui, şi Peneloppe... Peneloppe ? Dar ce-i veni să se gândească la Peneloppe?! O relaţie simplă, pasageră, de adolescent dornic să intre în rândul bărbaţilor. Dar parcă o şi zărise undeva, prin oraş... Da, acum îşi amintea: lucra într-un fast-food cu program non-stop în partea de nord a oraşului. La fel de mignonă şi cam zăpăcită, ca atunci. Chiar stătuseră puţin de vorbă, timp în care află că stătea cu chirie şi că nu era măritată.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="mso-ansi-language: RO;">Pe trotuarul străbătut de pârâiaşe minuscule, tânărul Bill Higewather se lăsă purtat de lirismul calm al aducerilor aminte şi de supoziţii fanteziste: cum ar fi fost dacă ar fi rămas cu Peneloppe? Tânărul zâmbi, graţie imaginaţiei. Cu Peneloppe? Atât de naivă, de ignorantă, de credulă... Cum s-ar fi putut îndrăgosti vreodată de ea? Firava Peneloppe...</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="mso-ansi-language: RO;">Bill Higewather izbucni în râs. Cui îi păsa de biata Peneloppe O’Brien?! Cui îi păsa?! Cui îi... Tânărul se opri brusc din efervescenta lui reacţie. O idee îl străfulgeră, paralizându-l pentru câteva momente, pentru ca, mai apoi, aruncând o privire rapidă şi piezişă înspre locuinţa<span style="mso-spacerun: yes;"> </span> Annei-Marie Blocks, să sară în picioare şi să o ia la goană ca un smintit, înspre nordul oraşului. Avea impresia că Anne-Marie fuge alături de el, că-i recita din Byron cu vocea ei caldă, că i se strecoară prin carne şi se înfruptă din fiinţa lui care, de atâta iubire, stătea să se desfacă în mii de bucăţi ce aveau să zboare veşnic deasupra Pământului, fiecare părticică purtând câte-un strop de sentiment pentru angelica Anne-Marie. Bill simţii că-şi pierde cunoştinţa, dar îşi înteţi fuga gâfâind spasmodic, fixându-şi cu obstinaţie în creier imaginea micuţei Peneloppe O’Brien .</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="mso-ansi-language: RO;">Când tânărul intră în fast-food-ul din nordul oraşului, ud leoarcă şi gâfâind, cu priviri înfrigurate şi trup vlăguit, Peneloppe, într-un colţ al localului gol, savura o cafea cu mult zahăr şi puţin lapte. Tresări la auzul uşii trântite şi-l privi puţin uimită, cu ochii ei veşnic întrebători.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="mso-ansi-language: RO;">– Bill?! S-a întâmplat ceva?!</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="mso-ansi-language: RO;">Tânărul făcea eforturi să dea impresia unei situaţii cât de cât normale. Zâmbi neconvingător şi se aşeză pe un scaun, în faţa ei.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="mso-ansi-language: RO;">– M-a cam udat ploaia...</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="mso-ansi-language: RO;">– Să-ţi aduc ceva?...</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="mso-ansi-language: RO;">– A, nu, nu... Am venit doar să te întreb... Voiam să ştiu dacă mă mai iubeşti, Peneloppe.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="mso-ansi-language: RO;">Fata roşi, plecându-şi ochii înspre ceaşca de cafea.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="mso-ansi-language: RO;">– Cât eşti de franc... Ridică puţin privirea înspre el: Altfel aş fi venit în oraşul ăsta aglomerat, Bill ?</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="mso-ansi-language: RO;">– Perfect! sări tânărul atât de entuziasmat, de parcă de răspuns ar fi depins liniştea sufletelor străbunilor săi. Atunci ne căsătorim, nu-i aşa?! Cât mai curând... Chiar acum! Da, chiar acum! Vrei, nu-i aşa?!</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="mso-ansi-language: RO;">Peneloppe O’Brien se fâstâci de-a binelea. Era fericită, dar o fericire care vine atât de brutal nu mai e chiar fericire. Sorbi din cafea cu gesturi nesigure şi, poate din instinct, încercă să dea un preludiu postum fericirii bruşte.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="mso-ansi-language: RO;">– S-ar putea să fiu de acord... Sau nu... cochetă ea alintat. Ar trebui să discutăm puţin înainte, nu? De exemplu, unde am locui; sau dacă vom face o nuntă, sau dacă-ţi plac copiii şi când ai vrea să avem...</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="mso-ansi-language: RO;">Bill Higewather era groaznic de grăbit şi nerăbdător, dar nu o arătă. Prelungi deliberat momentul actoricesc şi, pentru întâia dată, o studie atent pe Peneloppe O’Brien, cu partea sensibilă a creierului. Nu-l atrăgea prin nimic. Era atât de... insipidă. Nu ar fi putut-o iubi niciodată şi – ce situaţie hilară şi absurdă – tocmai de aceea, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">acum</i> o iubea. Cât de ciudată e natura umană! Întinse mâna peste masă acoperind-o pe a ei.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="mso-ansi-language: RO;">– Uite, vom juca un joc romantic: tu îmi spui un singur lucru pe care ţi-l doreşti de la mine şi invers. Dacă amândoi vom fi de acord, cu toată sinceritatea şi fără meschinării gratuite şi înşelătoare, ne vom căsători acum, imediat. Bătrânul Bartolomew e dispus la orice oră în a oficia sfinte căsătorii. Ce spui?</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="mso-ansi-language: RO;">Fata stătu pe gânduri câteva clipe şi se hotărî:</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="mso-ansi-language: RO;">– Sunt de acord şi mi se pare cinstit. Cine începe?</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="mso-ansi-language: RO;">– Tu, bineînţeles. Întotdeauna doamnele mai întâi...</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="mso-ansi-language: RO;">Râseră puţin şi-şi strânseră mâinile.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="mso-ansi-language: RO;">– Ei bine – tonul fetei era serios şi afectuos –, cred că dacă mi-ai oferi un lucru, unul singur, totul ar fi în regulă.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="mso-ansi-language: RO;">– Hai, spune, Peneloppe, nu mă mai fierbe! Fie-ţi milă!</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="mso-ansi-language: RO;">– Iubire, Bill. Atât îţi cer. Să mă iubeşti cu toată fiinţa ta, aşa cum şi eu la<span style="mso-spacerun: yes;"> </span> rândul meu...</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="mso-ansi-language: RO;">Bill Higewather, membru marcant al şoferilor-distribuitori, păli îngrozitor. Ochii i se-nceţoşară iar mâinile începură să-i tremure necontrolat. Fără o vorbă, sub privirile uluite ale fetei, o zbughi pe uşa fast-food-ului, ca lovit de dambla.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="mso-ansi-language: RO;">Afară încă ploua cu aceiaşi stropi mici şi deşi. Străzile erau pustii. Oraşul dormea. Trenul care pleca înspre locul unde toată lumea cunoştea pe toată lumea, pleca la patru fără douăzeci.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="mso-ansi-language: RO;"> </span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="mso-ansi-language: RO;"> <em> din volumul „Povestiri în alb și negru” - 2010</em></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="mso-ansi-language: RO;"> </span></p> Destinetag:insemneculturale.ning.com,2013-10-20:6515444:Topic:3683242013-10-20T12:26:04.281ZLucian Daniel Dumbravăhttps://insemneculturale.ning.com/profile/LucianDanielDumbrava
<p></p>
<p><a name="_Toc351820127"></a></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;"> </span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify;"><span style="mso-ansi-language: RO;"> </span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">Era linişte. Foarte multă linişte. Sau, poate, era vacarm...…</span></p>
<p></p>
<p><a name="_Toc351820127"></a></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;"> </span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify;"><span style="mso-ansi-language: RO;"> </span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">Era linişte. Foarte multă linişte. Sau, poate, era vacarm... În<span style="mso-spacerun: yes;"> </span> orice caz, el nu-l percepea, şi cum contează ceea ce percepem şi nu ceea ce e de fapt, cum iluzia pe care o considerăm o realitate nu mai e o iluzie, în liniştea tumultoasă a fiinţei lui, omul se zbuciuma calm, coerent, fără să piardă limpezimea constatărilor.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">Intră într-un local şi dădu pe gât trei pahare de băutură fără să se mai aşeze la masă. Nu simţi niciun efect liniştitor, doar arsura de-a lungul gâtlejului şi asta-l indispuse. Ieşi oarecum precipitat şi coti pe o străduţă lăturalnică. Primele semne ale înserării cuprindeau peisajul urban.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">Paşii nesiguri îl mânară înspre un mic părculeţ cu alei minuscule, pietruite, mărginite de arbori şi băncuţe, refugiu pentru cei obosiţi de tumultul citadin. Omul se aşeză pe băncuţa pe care stătuse adesea în urmă cu vreo zece ani. Peisajul, voalat de crâmpeiele înserării, îl transpuse în vremurile dintâi, vremurile începutului<span style="mso-spacerun: yes;"> </span> atâtor lucruri...</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">Pe această bancă tremurase atingându-i pentru prima oară mâna şi trăi tulburări adânci în urma întâiului sărut.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">− „Pentru totdeauna?”</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">− „Da, pentru totdeauna.”</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">A fost pentru prima dată când s-au privit în ochi, el plin de speranţă, ea cuprinsă de o neţărmurită sinceritate. Se iubeau.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">− „Crezi că vom reuşi? Alţii clachează...”</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">− „Vom reuşi! Trebuie să credem în asta, pentru că iubirea curată învinge orice.”</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">− „Dar...”</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">− „Nu fi temător!”, îl dojeni ea atingându-i fruntea zbuciumată. „Va fi bine, trebuie să mă crezi!”</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">− „Da, te cred, te cred... Noi ne vom iubi până la capăt şi chiar mai mult...” se avântă el exaltat de speranţe renăscute.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">− „O, romanticul meu frumos, cât mă bucur că gândeşti aşa, și fiindcă tu crezi în şansa noastră!”</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">Îmbrăţişarea ce se voia legământ fu întreruptă de un poliţist care-i îndrumă spre casele lor. Era târziu.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;"> </span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">*</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">Barul era aproape gol. Dintr-un aparat învechit curgea o muzică lascivă. Barmanul recitea cotidianul de ieri. Dimineaţă se trezise cu întârziere şi, din grabă, uitase să-şi cumpere ziarul.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">La una din mese trei clienţi discutau şi beau absint.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">− Şi ea ce a zis ?</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">− „Cum aş putea să nu cred în tine, iubire?” şi m-a mângâiat duios pe obrazul stâng.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">− I-ai sucit minţile de tot fetei ăleia, râse al treilea. Să-mi aduci aminte să nu te invit niciodată la mine acasă. Cel puţin nu când e şi soţia...</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">− Nu fac aşa ceva prietenilor, făcu pe supăratul cel interpelat.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">− Tu chiar vrei ceva serios cu femeia asta ? întrebă din nou primul. O iubeşti?</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">− Eh, nici chiar aşa, prietene. Nu mai sunt la vârsta adolescenţei! La etatea mea iubirea nu mai are graţie.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">− Dar ai doar treizeci de ani...</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">− Treizeci de ani în care am învăţat să fiu matur. Nu fi copil... Dar apropo de întrebarea ta, da, vreau o relaţie serioasă cu această doamnă. Mi se potriveşte, e pe gustul meu şi... e gata dresată pentru o căsnicie.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">Râse amuzat şi comandă încă un rând de absint.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">− Şi ea e de acord să divorţeze ?</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">Amantul aşteptă ca barmanul să le aducă băuturile şi răspunse:</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">− Desigur... Şi nu mă mir. Are un soţ „greoi”, ca să spun aşa, unul care are pretenţia că poate descoperi mari adevăruri spirituale, înalte norme de etică aplicată, citeşte poezie şi mai ştiu eu ce, obligându-i şi pe cei din jur, respectiv familia, să-i asculte disertaţiile filosofice şi să-i urmeze dogmele lirico-spirituale. Mă rog, omul nu trăieşte pe lumea asta, ci într-o Lume a lui, în care vrea să-i includă şi pe cei mai apropiaţi. Ce vreau să spun e că <i style="mso-bidi-font-style: normal;">nu trăieşte,</i> şi se supără dacă, firesc, nefericita femeie simte nevoia să <i style="mso-bidi-font-style: normal;">existe</i>.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">Bău din pahar şi continuă cu emfază:</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">− Ei, băieţi, eu îi ofer VIAŢĂ. O scot în lume şi-i descreţesc fruntea cu glumele mele. Mi-a şi spus: „Doar lângă tine simt că trăiesc!”. Ce mai vreţi? Totul e o competiţie şi cel mai bun învinge.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">*</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">Tăie ambalajul cu o foarfecă şi vărsă conţinutul în vasul de email. Scăpără un chibrit, aprinse focul şi puse deasupra recipientul emailat. Femeia în pantaloni scurţi şi bluză subţire încă mai simţea pe buze arsura infidelităţii, atât de dulce raportată la iubire şi totuşi, atât de dureroasă în tangenţă cu conştiinţa. Ce putea face ? Să rămână tot restul vieţii lângă un om pentru care nu mai putea simţi decât milă? Să se sacrifice? Poate că ar fi fost în stare de sacrificii, dar nu sub impresia milei. Iubirea da, ea merita toate sacrificiile şi simţea asta cel mai acut atunci când se pierdea în dezmierdările amantului, când toate prejudecăţile, conştiinţele şi ideile se pierdeau în şoapte dulci şi tandreţuri pe care nu le mai simţise niciodată. Sau le mai simţise? În urmă cu ani de zile, poate? Nu, desigur nu! Niciodată nu iubise cu atâta patimă, cu atâta abnegaţie. Fără echivoc, fusese îndrăgostită de idealistul ei soţ, de romantismul şi visele lui, de tristeţea ochilor... Dar acum era altceva! Era mult mai mult... Şi era convinsă că abia acum a descoperit iubirea adevărată, unică în viaţă. Da, decizia ei era luată şi nu avea nicio îndoială că e şi cea mai corectă. Oricum, soţul ei ştia tot, deci pasul cel mai greu fusese făcut, momentul cel mai dificil trecuse.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">Aruncă nişte plante verzi în vasul ce fierbea pe foc şi-i trecu brusc prin cap că era posibil ca mila pe care o simţea pentru soţ să fi fost, de fapt, dragoste şi că se transformase în compasiune doar umbrită fiind de noua ei iubire, dar alungă din minte ideea; îi atingea o zonă a conştiinţei care-i era necunoscută.</span></p>
<p><span style="mso-ansi-language: RO;"> </span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">*</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">Pe banca lui, pe banca <i style="mso-bidi-font-style: normal;">lor</i>, omul stătea chircit, ţinându-şi capul în mâini. După ce toate amintirile nostalgice şi dureroase îi vizitară sufletul, constată cu oarecare surprindere că nu era gelos şi nici nu-l măcina vreo formă de orgoliu. Durerea lui nu avea legătură nici cu pierderea persoanei, nici cu anii în care investise de toate, de la speranţe la efort fizic. Ceea ce îl ucidea de-a dreptul era, de fapt, lipsa de moralitate a omului care păruse că pactizează cu ideile lui despre bine şi rău, căderea în păcat a persoanei al cărei suflet părea pe veci convertit de către sufletul lui plin de dragoste, o dragoste dusă până la umilinţă, acea umilinţă demnă, spirituală, aproape de plenitudinea sentimentelor omului care evoluează înspre absolut.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">Fulgerat de un gând, de-o bănuială, se ridică precipitat şi o luă, peste spaţiul verde, de-a dreptul spre casă.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify;"><span style="mso-ansi-language: RO;"> </span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">*</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify;"><span style="mso-ansi-language: RO;"> </span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">Stătea pe scaunul din bucătărie şi o privea intens, absorbit de concluzii, în timp ce ea aşeza masa. O contempla concentrat, încercând să o perceapă ca pe soţia sa, ca pe aceea din amintirile lui nostalgice, dar nu simţea nimic. O străină, o persoană total nefamiliară îi pregătea masa, lăsându-şi energia prin toată bucătăria.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">Se întrebă prosteşte unde i-o fi soţia, iubita lui. Îl pufni râsul din pricina concluziei reci. Femeia asta nu avea nicio legătură cu aceea pe care o iubise şi de care era încă îndrăgostit. Era doar o fiinţă imorală şi caducă, despre care, nu se ştie cum, aflase destule lucruri încât să-i devină ostil. Adevărata fiinţă de care se îndrăgostise nu mai exista decât în mintea lui, vie, caldă, palpitândă, dureroasă.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">I se făcu greaţă din pricina revoltei împotriva conştiinţelor serbede şi a eticii compromise. Deveni livid, privirea i se înceţoşă, creierul fu inundat de adrenalină iar serotonina scăzu dramatic.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify;"><span style="mso-ansi-language: RO;"> </span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">*</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">Omul din celula 2077 era complet în alb. În urmă cu ceva timp se apucase de scris. Mari adevăruri filosofate şi susţinute prin argumente, umplură sute de pagini, dar renunţase. Îşi dăduse seama că nu erau decât adevărurile lui, utopii de poet... Arsese tot. Nimeni nu i-ar fi urmat vreodată calea descoperită şi, oricum, oamenii nu meritau să li se releve adevărul. De altfel, nici nu ar fi apreciat un adevăr pentru care nu s-au luptat ei înşişi, măcinaţi fiind de instincte şi orgolii, de invidii şi meschinării. Evoluţia prin inteligenţă intră în arealul teluricului şi nu al spiritului, nu în zona în care înţelegea el evoluţia speţei umane şi, din păcate, omul ca rasă, se avântă tot mai acerb înspre o logică pragmatică născută dintr-o inteligenţă ce are la bază instinctul atavic şi prea puţin coboară înspre sensibilitate, puritate, profunzimi sufleteşti... Poate că era doar un nebun necatalogat din punct de vedere ştiinţific, un om care excela în idealuri utopice, care, în mintea lui pervertită, credea mai mult în <i style="mso-bidi-font-style: normal;">povestea sublimă</i> decât în realitate. Eh, avea destul timp să le dezbată şi să le concluzioneze pe toate. Douăzeci şi cinci de ani puteau reprezenta o veşnicie pentru un condamnat predestinat la filosofia obiectivă a celui ce vrea nu să aibă o filosofie, o dogmă, ci <i style="mso-bidi-font-style: normal;">să ştie</i>.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;"> </span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">*</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;"> </span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">Barmanul citea liniştit cotidianul, în spatele tejghelei. Barul era slab populat. La una dintre mese, trei inşi beau absint, întreţinând o conversaţie molcomă.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">− Deci totul s-a transformat într-o tragedie...</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">− Da, exact cum vă spuneam. Psihopatul acela de soţ al ei i-a retezat braţul fără să clipească. Dădu, afectat, pe gât paharul de absint. Vă daţi seama? Atâtea speranţe investite, atâta timp pierdut, planuri de perspectivă pe care le vedeam ca şi realizate şi, până la urmă, totul să se termine aşa!</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">Ochii lui căutau, tulburi, înţelegere şi compasiune.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">Unul, ca să detensioneze momentul, mai comandă un rând de băutură. Celălalt îi atinse uşor braţul:</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">− Ştiu cât te doare... Te înţeleg. E greu să pierzi pe cineva apropiat... Cu timpul îţi va fi mai uşor...</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">Alcoolul afectă circumstanţial funcţia volitivă a omului.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">− A rămas ciungă... Înţelegeţi ? Strânse cu putere braţul care-l atinsese cu puţin timp în urmă şi-şi reţinu un hohot de plâns. Nu puteam... Nu pot... Nu pot aşa!</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">Nu se mai putu stăpâni şi izbucni în plâns. În spatele barului, barmanul ajuns cu lectura la rubrica mondenă, îşi făcu cruce dând din cap dezaprobator.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">Făcând eforturi, fostul amant reuşi să articuleze:</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">− E vorba... E vorba de o viaţă... Nu puteam... Nu... Voi înţelegeţi, nu-i aşa? Nu-i aşa ?</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">Îl înţelegeau. Cerură barmanului o sticlă întreagă. Nu e uşor să susţii un amic care tocmai a pierdut pe cineva drag, mai ales atunci când acest amic e un exemplu de superbă prietenie.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;"> </span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">*</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;"> </span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">Prin parcul cu alei minuscule, pietruite, mărginite de arbori şi presărate cu băncuţe, o femeie mergea pe lângă un individ ce se sprijinea în cârje.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">− Ne aşezăm puţin?</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">Femeia tresări şi în primul moment avu o ezitare, stăpânită de vechi amintiri, dar acceptă. Se aşezară şi individul îi luă mâna în palma sa.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">− Datorită ţie, muza mea, în curând voi termina cartea. În două luni e în librării. Nici nu ştii cât mă bucur, cât sunt de mulţumit. Sunt convins că se va vinde bine; lumea apreciază umorul de calitate.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify; text-indent: 19.95pt;"><span style="mso-ansi-language: RO;">Femeia îl privi cu o afecţiune umbrită de vechi amintiri ce-i dădeau o uşoară stare de anxietate. Îşi sărută iubitul pe gură şi se cuibări la pieptul lui. O cârjă alunecă pe marginea din lemn a băncii şi se prăbuşi pe aleea pietruită.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify;"><span style="mso-ansi-language: RO;"> </span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify;"></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify;"><span style="mso-ansi-language: RO;"> <em><strong>din volumul „Povestiri în alb și negru”</strong></em></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify;"></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-right: -.3pt; text-align: justify;"></p>