Toate discuţiile etichetate „Zota” - ÎNSEMNE CULTURALE2024-03-29T06:38:23Zhttps://insemneculturale.ning.com/forum/topic/listForTag?groupUrl=politica-si-istorie&tag=Zota&feed=yes&xn_auth=noPartea I Manipularea- reflexii în mass-media- şi nu numaitag:insemneculturale.ning.com,2013-05-12:6515444:Topic:2464202013-05-12T12:18:30.287ZSorina Zotahttps://insemneculturale.ning.com/profile/SorinaZota
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"><b> </b> În mod obişnuit, comunicarea interumană deţine rolul fundamental şi esenţial în existenţa noastră. Pentru ca scopul ei să fie atins este nevoie, implicit şi necesar, de o înţelegere cât mai corectă cu putinţă a ceea ce derivă din acest act, tocmai spre a ne înţelege unii cu alţii şi de a prinde cât mai bine esenţa mediului în care trăim.…</span></p>
<p></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"><b> </b> În mod obişnuit, comunicarea interumană deţine rolul fundamental şi esenţial în existenţa noastră. Pentru ca scopul ei să fie atins este nevoie, implicit şi necesar, de o înţelegere cât mai corectă cu putinţă a ceea ce derivă din acest act, tocmai spre a ne înţelege unii cu alţii şi de a prinde cât mai bine esenţa mediului în care trăim.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> O analogie plastică a comunicării poate fi făcută dacă ne gândim la conceptul în sine ca la o particulă esenţială care conţine un cumul de idei, sentimente şi trăiri pe care le dăruim – împărtăşim, tuturor celorlalţi şi, reuşim să facem asta fără alterarea ei.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Modul foarte simplu de percepere a esenţei actului comunicativ, are ca rezultantă următoarea definiţie din Dex: <i>„comunicarea reprezintă considerarea şi acţiunea de a deplasa un impuls sau particulă de la un punct sursă, pe o anumită distanţă, cu intenţia de a reconstitui la un punct de recepţie un duplicat-copie, şi o înţelegere a ceea ce a emanat de la punctul sursă”.</i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Alterarea acestei trăsături caracteristice unei comunicări reale, făcută mai ales cu scopul de a controla şi îndrepta într-o anume direcţie (dorită de emiţător şi neconştientizată de receptor) defineşte, în mod explicit, un alt termen şi anume pe cel de manipulare.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Manipularea este tradusă în uzualul limbii române prin folosirea sintagmelor: <i>”acţiune făcută cu ajutorul mâinilor, dirijând cu dibăcie ceva, a mânui; a manevra, a aranja cu grijă în vederea executării unor experienţe sau operaţii tehnice, ştiinţifice sau medicale, a antrena prin mijloace de influenţare psihică un grup uman, o comunitate sau o masă de oameni, la acţiuni al căror scop aparţine unei voinţe străine de interesele lor; a influenţa opinia publică prin mass-media sau prin alte metode persuasive”</i> (Dicţionarul Explicativ al limbii române).</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> În mass-media, termenul de manipulare are conotaţia de influenţă a opiniei publice (nefastă în general, n.m.) prin mijloace specifice, astfel încât cei manipulaţi să fie lipsiţi de orice bănuială în această direcţie şi să trăiască cu impresia că toate acţiunile lor, care decurg din acest act de preluare a informaţiilor date cu anumite interese, să pară că iau naştere din libera lor voinţă, fără implicarea unei terţe persoane.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Cu toate acestea, ea, opinia publică, nu acţionează în acest caz decât ca urmare a preluării unei păreri, de multe ori adusă la cunoştinţă şi asimilată fără nici o argumentare, ci, câteodată “îngurgitată” fie şi numai prin banalul motivul invocat cum că: „am văzut”, „trimişii noştrii aflaţi la faţa locului”, când în realitate, echipa de filmare şi reporterul nu fac altceva decât să iasă în curtea din spate a postului de televiziune, fără alt „peisaj” înafara unui fundal negru şi a unui eventual şuierat de vânt, dar care, de bună seamă, induc ideea că acţionează conform „acţiunilor” manifestate „life”. Adică „pe viu”.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Mai departe. Prin terminologia de persuasiune înţelegem acţiunea de a convinge într-un mod sau altul pe cineva să facă, sau, să aleagă un lucru. În speţă, persoana care decide o anumită direcţionare a diverselor tipuri de mesaje o face de cele mai multe ori în baza unor tipologii motivaţionale, care sfidează de multe ori logica, dar, mai mult, o face cu toată convingerea, prin <i>inducerea unei necesităţi aparent justificate</i> a acestui lucru.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Manipularea, pe toate nivelurile ei a fost folosită din cele mai vechi timpuri. În celebra lucrare <i>Arta rãzboiului</i> generalul chinez Sun Tzu oferă, fãrã a menţiona provenienţa argumentelor sale, câteva tehnici de manipulare, de care vorbeşte în lucrarea sa despre strategia militară a acelor vremuri.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Printre ele sunt menţionate cele de diversiune, intimidare, ambiguitate, înşelătorie, ascundere şi, oferă cititorului câteva sfaturi: <i>“dacã eş</i><i>ti capabil simuleazã incapacitatea; dacã eşti activ simuleazã inactivitatea; dacã</i> <i>eşti aproape fã sã creadã cã eş</i><i>ti departe şi invers; momeşte-l pe inamic pentru a-l prinde în capcanã,</i> <i>simuleazã dezordinea şi loveşte-l; evitã-l acolo unde este puternic; enerveazã-i şi demoralizeazã-</i><i>i trupele",</i> etc.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Oricare dintre elementele prezentate de Sun Tzu poate fi folosit şi aplicat fără nici un efort, în orice alt domeniu al existenţei în care, cineva doreşte să deţină o anumită formă de control.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Un alt „strateg” de excepţie al manipulării a fost Niccolo Machiavelli (1496 -1527), cel care a emis celebrul dicton: <i>„</i><i>scopul scuzã mijloacele"</i>, cu toate că în lucrãrile personale, <i>Principele</i> şi <i>Arta rãzboiului</i> a formulat şi stabilit anumite prerogative, drepturi şi principii, prin care stipulează că toate aceste precepte pot fi folosite de conducător numai în interesul statului. Nu şi în cel personal.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"><i> </i> <i>Tratatul de manipulare</i> alcătuit de R.V Joule şi J.L. Beauvois stabileşte, cumva, câţiva parametrii ai tehnicilor de manipulare atribuite unor caracteristici cu o sferă de acţiune comună, cum sunt: amorsarea, tehnica piciorului-în-uşă, cea a trântitului-uşii-în-faţă, etc.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Câteva cuvinte, pe scurt, despre fiecare în parte ne pot ajuta să înţelegem cum se manifestă fiecare acţiune de manipulare mentală şi psihologică.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Prima tehnică, <i>amorsarea</i> se manifestă atunci când în lipsa unor informaţii complete care induc o aparenţă mai puţin costisitoare, se ajunge la perseverarea într-o decizie de început a celui sau cea provocată care, în final va lua o a doua decizie, doar că acum în perfectă cunoştinţă de cauză. Mai pe româneşte vorbim despre afişarea unie minciuni pe care apoi o dezvăluim.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Piciorul-în-uşă, folosită foarte mult în mediul politic, face referire la obţinerea unui anume comportament a persoanei “ţintă”, la început fără probleme şi cu rol preparatoriu, a unei concesii aparent insignifiante, în împrejurări care facilitează un comportamentul favorabil. După care manipulatorul adresează o nouă cerere individului, însă de data aceasta mult mai costisitoare şi care altfel, nu ar fi fost realizată spontan.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Ce-a de-a treia tehnică, numită uşa-în-nas face referire la prezentarea prealabilă a unei cereri dificil de acceptat, foarte mult exagerată, pentru ca ulterior să se introducă o alta, avutã în vedere de la bun început, şi care culmea, pare moderată în raport cu prima. Evident că în acest fel ea are cu mult mai multe şanse de a fi acceptată.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Din nefericire, existenţa aceleiaşi surse de informare, prezentarea voit distorsionatã a evenimentelor poate amplifica la maxim efectele manipulãrii pentru că toate tehnicile de manipulare se bazeazã pe exploatarea necesitãţilor fundamentale ale oamenilor: nevoia de hranã, adãpost, de informare, de integrare într-un grup social. Ce se urmăreşte în mod constant este scufundarea individului în anonimat, pentru a-l face docil şi dispus a se supune regulilor impuse de autoritãţi, indiferent de forma sub care sunt percepute ele.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Aceste strategii şi tehnici manipulative sunt construite astfel încât în minimum de timp să se obţină maximum de control asupra comportamentului, gândirii ori sentimentelor subiecţilor, într-o anumitã situaţie socialã, ori de-a lungul unei perioade temporare specifice, pentru câştigarea unor avantaje materiale.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Dar, cel mai important factor este cel de deţinere a controlului şi puterii asupra individului într-un mod atât de covârşitor, încât acesta, redus la o incapacitatea de a acţiona -indusă artificial- să nu mai oferăâe nici o bătaie de cap celor care deţin forţa economică, strategică ori statală, în detrimentul absolut al celui care este controlat.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Câtă vreme povestea “hainelor împăratului”, a orgoliului uman funcţionează asupra psihicului -nepregătit de cele mai multe ori- tehnicile de manipulare nu pot fi decât însoţite de succes.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Cu cât un individ se preocupã mai mult de a nu fi luat drept incult, plictisitor, prost sau lipsit de orice talent, cu atât el este mai uşor de manipulat de cãtre cei care, în mod intenţionat îi procură astfel de preocupări, pentru a-l distrage de la gândurile şi întrebãrile lui fireşti.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Astfel încât apare o altă interpretare a termenului, care în sens general, reprezintă <i>“acţiunea de a determina un actor social (persoană, grup, colectivitate) să gândească şi/sau să acţioneze într-un mod compatibil cu interesele iniţiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune care distorsionează intenţionat adevărul, lăsând însă impresia libertăţii de gândire şi decizie”</i> (Serge Hutin)</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> În domeniul mass - media, manipularea este un subiect controversat şi aproape fiecare are o definiţie a acestui termen. Oamenii vor să manipuleze, cu toate că majoritatea dintre ei nu recunosc acest lucru şi de asemeni vor să nu cadă în capcana manipulatorilor.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Fenomenul atât de complex al comunicării de masă a cunoscut numeroase tipuri de definire şi numeroase perspective de clasificare. După cum afirmă Christian Wright<i>:</i> <i>”comunicarea de masă este orientată către audienţe largi, eterogene, care nu sunt cunoscute de către comunicator”, mesajele sunt transmise în mod public şi sunt calculate astfel încât să ajungă repede la public”.</i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Termenul de mass-media s-a format pe terenul anglofon prin sinteza dintre cuvântul englezesc <i>„</i><i>mass</i>”- care trimite la masa de consumatori ai acestor forme culturale şi, un cuvânt latin <i>„</i><i>media</i>” în forma sa de plural, care se referă la suportul pe care sunt fixate aceste mesaje.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Spre deosebire de influenţa de tip convingere raţională, prin manipulare nu se urmăreşte înţelegerea mai profundă şi mai corectă a situaţiei, ci inocularea unei înţelegeri convenabile, care recurge la inducerea în eroare cu argumente falsificate, dar şi la apelul palierelor emoţionale non-raţionale, astfel încât intenţiile reale ale celui care transmite mesajul rămân insesizabile celui care le primeşte.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> În urma citirii acestei definiţii, o întrebare care se naşte pentru mulţi dintre noi este: unde se termină argumentarea şi unde începe manipularea? Care este diferenţa?</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;">Philippe Breton susţine că atât manipularea cât şi argumentarea sunt părţi componente ale actului de convingere. Ceea face astfel delimitarea cel puţin controversată, dacă nu prea subiectivă pentru a deveni axiomatică.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Cu toate acestea se pot aduce în discuţie alte câteva diferenţieri interesante, cum ar fi aceea că argumentarea propune, în urma unor raţionamente solide, un punct de vedere, o părere, fără a-l forţa pe auditor să adere la ea, în timp ce actul manipulativ, esenţialmente unul disimulat, nu se dezvăluie exhaustiv pe sine, ci pretinde să convingă, dar nu prin logica corectă a argumentării sau prin adecvarea faptică a conţinutului.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Din punct de vedere politic, manipularea reprezintă o formă de impunere a intereselor unei clase, grup, colectivităţi, nu prin mijloacele coerciţiei, puterii, ci prin cele ideologice, prin inducere în eroare. Din acest motiv, recurgerea la manipulare în situaţiile divergenţelor de interese poate deveni o „cărămidă” solidă în societatea actuală şi reprezintă un instrument mai puternic decât folosirea forţei.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Herbert Marcuse este autorul unei ample analize a manipulării, considerată a fi un instrument esenţial al „<i>societăţii industriale de masă</i>”. El evidenţiază formele particulare pe care manipularea le ia în diferitele sfere ale vieţii sociale, cu începere de la cea politică, până la cea economică orientată către stimularea artificială a supraconsumului şi a consumului compensatoriu.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Manipularea produce efecte asupra individului sau grupurilor în grade diferite, pentru că îi lipseşte de ceva esenţial: capacitatea de a verifica, aprecia, interpreta şi evalua ceea ce le este transmis, de a trece informaţia prin propriul filtru critic. De calitatea tipologiei luat „în vizor” depinde reuşita manipulării.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Acţiunea împotriva ei trebuie să se adreseze, pe de o parte, manipulatorilor - pe care să-i descurajeze prin sancţiuni şi limitarea spaţiului de manevră, ori prin impunerea unor reguli de conduită socială adecvată, iar pe de altă parte, potenţialelor victime ale manipulării - prin întărirea lor psihică, prin informaţie şi educaţie şi prin dezvoltarea spiritului critic.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Bogdan Ficeac, autorul unui alt tratat asupra <i>Tehnicilor de Manipulare</i> afirmă că: <i>“În termenii psihologiei sociale se poate vorbi de manipulare atunci când o anume situaţie socială este creată premeditat pentru a influenţa reacţiile şi comportamentul manipulaţilor în sensul dorit de manipulator”.</i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Iar conform cu R.V. Joule şi J.L.Beauvois, în <i>Tratat</i>-ul lor <i>de manipulare</i>, în psihologia socială experimentală se pot întâlni numeroase studii în care cercetătorii determină oamenii, sub un pretext sau altul, să se comporte, în totală libertate, în mod diferit de cel în care s-ar fi comportat spontan.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> În totală libertate. Cum sună aşa ceva? Fie şi numai formularea unei astfel de propoziţii ar trebui să ne pună serios pe gânduri.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> </span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> </span></p> Ce nu ştiu românii despre Tratatul europeantag:insemneculturale.ning.com,2013-04-15:6515444:Topic:2319482013-04-15T06:55:04.882ZSorina Zotahttps://insemneculturale.ning.com/profile/SorinaZota
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"><b> </b> Istoria ne-a demonstrat - iar cine nu învaţă din propriile greşeli este nevoit să le repete - că principiul <i>„paşilor mărunţi</i>” a fost o armă redutabilă în arsenalul mai-marilor naţiunilor şi ai lumii.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Ca să înţelegem mult mai precis cum funcţionează acest principiu, trebuie să ne schimbăm unghiul, banal - de cele mai…</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"><b> </b> Istoria ne-a demonstrat - iar cine nu învaţă din propriile greşeli este nevoit să le repete - că principiul <i>„paşilor mărunţi</i>” a fost o armă redutabilă în arsenalul mai-marilor naţiunilor şi ai lumii.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Ca să înţelegem mult mai precis cum funcţionează acest principiu, trebuie să ne schimbăm unghiul, banal - de cele mai multe ori impus de alţii- al punctului de vedere. În felul ăsta sesizăm insesizabilul- adică mai precis, ce se află în spatele intenţiilor- care, aşa cum se cunoaşte prea bine, chiar şi atunci când sunt bune, ele devin, fără o bună cunoaştere a consecinţelor fiecărui act, doar „pavajul” care duce în iad.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Aşa şi cu acest Tratat al regulilor de aur – sau a bugetului echilibrat. Ideile şi principiile pe care le urmăreşte fac parte din drumul iniţial (sau al„iniţiaţilor” - sic!) care începe cu un pas mărunt. De ce tehnica în sine se numeşte cu „paşi mărunţi”?</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Cititorul neavizat sau chiar „nea` Gheorghe – cetăţeanul cinstit”- ca sa parafrazez o poetă contemporană- nu are cum să înţeleagă impactul- de cele mai multe ori devastator- <b><i><u>al consecinţelor</u></i></b>, la început aparent inofensive sau - culmea – cât se poate de bine intenţionate - ale aleşilor din conducerea unei naţiuni. Ori - şi mai important, ai unei Uniuni.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> De ce nu poate să-l înţeleagă??? În nici un caz pentru că nu ar fi inteligent sau înţelegător, ci pur şi simplu pentru că aceşti paşi mărunţi trec <u>NEOBSERVAŢI.</u></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Pentru că nu i se arată-demonstrează-expune-explicit ce înseamnă o anume hotărâre luată de alţii pentru el.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Mass media au titrat cu litere de-o şchioapă semnarea de către România - de parcă toată naţiunea s-ar fi dus în păr la Bruxelles şi-ar fi dat cu pixul pe hârtie, a <i>Tratatului fiscal European.</i> </span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Două dintre ţările aflate în Uniune <b><u>NU</u></b> au semnat - dar acest fapt este trecut la capitolul ”cantitate neglijabilă” din partea mijloacelor moderne de comunicare. Doar câteva site-uri online explică, destul de succint, de ce aceste două ţări nu au fost de acord cu semnarea lui.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Marea Britanie nu a dorit acest lucru pentru că nu a obţinut concesiile - nu se menţionează care- dorite de ea în domeniul financiar. Premierul Cehiei - Petr Necas - conştientizează clar că acest tratat nu aduce practic nici o îmbunătăţire faţă de ceea ce există deja în sfera reglementărilor cehe şi, lasă loc de un ”mai vedem noi”.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Ce aflăm la modul oficial de pe canalele televiziunilor şi nu numai?</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Că pentru România ”<i>s-a stabilit un compromis acceptabil şi că statele non euro vor putea participa la discuţii ori de câte ori vor exista probleme de interes general pentru piaţa unică”.</i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> În condiţiile în care, conform publicaţiei online <i>Capital</i> „<i>la finele lui 2011,</i> (probabil n.n.) <i>fiecare angajat cu contract de muncă din România avea de returnat către bănci peste 5.800 de euro.”</i> ni se aruncă în faţă afirmaţia halucinantă că <i>”iluzia trăirii pe datorie s-a spulberat nu numai în România ci şi în întreaga Uniune.”</i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Asta după ce toate guvernele succedate până acum au aruncat în aer orice posibilitate de dezvoltare economică, pentru ca românul ”cetăţeanul cinstit” să fie nevoit a se împrumuta la bănci spre a avea unde pune capul pe pernă- a se citi a avea o locuinţă- sau a-şi achita întreţinerea. Care într-un fel sau altul, creşte parcă exponenţial, ca într-o filmare redată la viteză mare.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Prin luna februarie 2012, Preşedintele ţării încă nu descoperise nici o sursă din care să „taie” pentru suplimentarea pensiilor şi a salariilor - din care guvernul hotărâse cu ceva timp în urmă să ia- şi din şomaj la fel- fără să mai pună înapoi nimic, iar domnia sa- la modul oficial- trăgea speranţă să nu mai ajungă la mâna FMI-ului.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Astfel încât a ajuns să ne consoleze cu faptul că <i>”România are cea mai mică datorie pe cap de locuitor din Uniune (97, 8 miliarde) din care 22 de miliarde fac parte din datoria publică, iar restul este privată. Dar sistemul bancar românesc este solid.”</i> Tot Preşedintele este cel care şi-a călcat cel mai greu pe inimă când a anunţat măsurile care s-au luat. Aşa încât <i>„România este acum într-un echilibru fragil.”</i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Ca să facem o mică exemplificare, cât se poate de empirică- adică bazată pe experienţă şi experiment- să ne aducem aminte de faptul că, aşa cum scriam într-un articol precedent, <i><u>complexitatea aparentă şi forţată a instituţiilor financiare nu constituie altceva decât o mască. Totul este o mască. Întreg jargonul financiar este o mască întreţinută de a o aparentă matematică intimidantă, care provoacă o plictiseală şi o nepăsare ciudată tuturor celor care trăiesc în interiorul sistemului ridicat de şi pentru o mână de oameni, autodeclaraţi conducătorii lumii, în condiţiile în care mai bine de 50% din populaţia planetei trăieşte cu mai puţin de doi dolari pe zi. Sau în jur de, să zicem încă – actualul- un euro.</u></i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Guvernul vorbeşte literalmente sus şi tare despre consultarea societăţii civice pentru luarea deciziilor în ceea ceea ce o priveşte – adică a populaţiei. Cu toate acestea <u>societatea civilă nu este şi nu a fost- încă- niciodată întrebată ce părere are cu privire la un ditamai Tratatul semnat de aleşii săi.</u></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Dar haideţi să creăm o situaţie imaginară.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Să presupunem că România depăşeşte cu puţin- cu foarte puţin „regula de aur” - deficitul bugetar. Şi face acest lucru fără nici o rea intenţie, fără să vrea, adică este – vorbim ipotetic - supusă secetei sau inundaţiilor care ne caută parcă cu lumânarea teritoriul de atâţia ani. Cum economia noastră este bazată pe agricultură, rezultanta invariabilă ar fi că foarte mulţi oameni, agricultorii- ar fi afectaţi de acestea.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Problemele vizând Tratatul pot apare din oficiu, fără ca cei din Uniune să ridice nici măcar un deget în privinţa asta. Culmea şi paradoxul acestui Tratat este faptul că atunci când avem mai multă nevoie de ajutor primim de fapt o pedeapsă: aceea a „regulii de aur”. Este foarte adevărat că în Tratat se menţioneză undeva, foarte succint, că în situaţiile independente de voinţa noastră se pot aduce adăugiri şi poate exista o oarecare înţelegere. Dar cine determină acest grad de înţelegere?</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Dacă privim situaţia din unghiul unui contract încheiat între noi ca ţară şi Uniune <u>constatăm perplecşi că de fapt nu există nici un soi de câştig în el, că de fapt acest contract este unul foarte prost.</u></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Să luăm lucrurile metodic, sau băbeşte cum se spune în popor. De ce folosim aici cuvântul „contract”? Simplu. Pentru că Preşedintele ţării a semnat un <i>contract</i>. Redau din <i>TRATATUL PRIVIND STABILITATEA, COORDONAREA ŞI GUVERNANŢA ÎN CADRUL UNIUNII ECONOMICE ŞI MONETARE ÎNTRE...</i> După care urmează toate ţările semnatare, care câteva rânduri mai jos sunt numite <i>„în continuare „părţile contractante.”</i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> <b><u>Orice contract încheiat între două părţi –indiferent ce părţi - presupune un câştig pentru fiecare parte implicate. </u></b></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Ce obţinem ca „premiu” dacă ne respectăm partea noastră de contract? Nimic. Dar absolut nimic. Dacă nu ne respectăm partea noastră suntem penalizaţi. Dar dacă- totuşi- ne-o respectăm??? Regula paşilor mici se insinuează în tot ce ţine de acest Tratat. Acum ni se pun nişte condiţii la modul general, condiţii care în viitor pot ajunge pe post de „zid” legislativ dacă cineva încearcă să riposteze la nivel macro. Poate în viitorul -cine ştie? foarte apropiat, se găseşte un suflet mare pentru poporul ăsta mic. Poate că vrea cu adevărat şi mai poate face ceva. Dacă are deja în faţă un „zid” fortificat de legi, posibilitatea de mişcare devine probabil redusă.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> <b><u>De aceea este atât de importantă orice hotărâre luată- aparent- la nivel micro.</u></b></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Să luăm alt exemplu ilustrativ al aspectelor Tratatului european.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Să înlocuim Uniunea europeană cu ţara noastră, iar România din Tratat cu judeţele sau primăriile de judeţe. Dacă primăriile – recte România – nu-şi respectă, cum era înainte de `89 „cincinalul” – atunci Statul – recte Uniunea Europeană - vine şi penalizează judeţenele?????</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Sau altă ilustrare: dacă minorităţile din România ar fi conduse în tot ceea ce fac de Statul român, oare nu ar considera ele că acest lucru este de fapt o imixtiune la nivel de ţară în treburile lor interne???</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Un altul: dacă în cadrul firmelor particulare ar veni Statul român să decidă cum să se organizeze financiar, nu ar fi acest lucru de fapt o dictatură mascată????</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Nu asta face - subtil de tot - Uniunea Europeană cu statele care au semnat acest Tratat - prin şi cu ajutorul regulii paşilor mici”?????</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Cineva ar putea să ne explice cum că asta aduce stabilitatea monedei europene- euro. Atunci vin şi eu şi întreb ceva ce mă macină de mult: de când până când, dar mai ales de ce??? ne raportăm la nivelul monedei euro?</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Majoritatea serviciilor: Telecom, gaze, Electrica, etc. sunt calculate în euro - de ce atunci românul nu este totuşi- nici pe departe- plătit în euro??? Lui i se smulge leul calculat la nivelul euro ca şi când ar fi fost normal ca pe vremea lui Ceauşescu, românul să-şi plătească dările la nivelul dolarului de atunci, corect??? Numai că românul era plătit în lei şi-şi plătea dările TOT ÎN LEI.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Nu suntem ţară cu monedă euro. Redau ţările menţionate în Tratat: <i>”MENŢIONÂND că Regatul Belgiei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Irlanda, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Italiană, Republica Cipru, Marele Ducat de Luxemburg, Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacia şi Republica Finlanda sunt părţi contractante a căror monedă este euro...”</i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"><i> </i> Unde apare numele României??????</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Cu alte cuvinte România- <u>deşi NU este ţară cu monedă euro</u> - ca parte contractantă are obligativitatea, conform Titlurilor III şi IV din Tratat, de a respecta prin <i>Pactul bugetar</i> din Titlul III, mai precis: <i><u>“calendarul... (care) va fi propus de către Comisia Europeană, fiind luate în considerare riscurile pentru sustenabilitate specifice fiecărei ţări. şi incluzând o analiză a cheltuielilor <b>din care se deduc măsurile discreţionare privind veniturile,</b> în concordanţă cu Pactul de stabilitate şi de creştere revizuit; “</u></i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Dacă Comisia Europeană decide că ţara noastră are <i>“deviaţii semnificative de la obiectivul pe termen mediu sau de la strategia de ajustare pentru atingerea acestuia, se <u>declanşează automat un mecanism de corecţie. Mecanismul include obligaţia părţii contractante vizate de a pune în aplicare măsuri pentru corectarea deviaţiilor într-un termen stabilit.”</u></i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Este sau nu imixtiune în suveranitatea financiară a ţării?</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> </span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Să vedem însă mai departe.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"><i> “Regulile prevăzute la alineatul (1) <b><u>produc efecte în dreptul intern al părţilor contractante</u></b> cel târziu în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, <b><u>prin intermediul unor dispoziţii cu forţă juridică obligatorie şi caracter permanent, de preferinţă constituţionale</u></b>, sau garantând în alt mod respectarea şi aderarea pe deplin la acestea pe tot parcursul proceselor bugetare naţionale”</i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Înţelegem de aici că acest Tratat ne poate modifica inclusiv Constituţia??? Cu caracter... <b>permanent???</b></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Mai departe.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> <i>“Părţile contractante instituie la nivel naţional mecanismul de corecţie menţionat la alineatul (1) litera (e) pe baza unor principii comune care <b><u>sunt propuse de Comisia Europeană şi vizează, în special, tipul, amploarea şi durata acţiunii de corecţie care trebuie întreprinsă, inclusiv în cazul circumstanţelor excepţionale,</u></b> precum <b><u>şi rolul şi independenţa instituţiilor responsabile la nivel naţional de monitorizarea respectării regulilor prevăzute la alineatul (1).”</u></b></i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> “<i>O parte contractantă care face obiectul unei proceduri de deficit excesiv... în temeiul tratatelor pe care se întemeiază <b><u>Uniunea Europeană instituie un program de parteneriat bugetar şi economic care include o descriere detaliată a reformelor structurale ce trebuie introduse şi puse în aplicare pentru a asigura o corecţie durabilă şi efectivă a deficitului său excesiv. Conţinutul şi formatul acestor programe sunt definite în dreptul Uniunii Europene”.</u></b></i> </span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Nu al României.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> <b><i><u>“Acestea vor fi înaintate Consiliului Uniunii Europene şi Comisiei Europene pentru aprobare şi vor fi monitorizate în contextul procedurilor de supraveghere existente în cadrul Pactului de stabilitate şi de creştere.</u></i></b> <i>Punerea în aplicare a programului de parteneriat bugetar şi economic, precum şi a planurilor bugetare anuale conforme acestuia, <b><u>vor fi monitorizate de Consiliul Uniunii Europene şi de Comisia Europeană. “Sumele impuse unei părţi contractante a cărei monedă este euro sunt vărsate Mecanismului european de stabilitate. În celelalte cazuri, plăţile sunt vărsate la bugetul general al Uniunii Europene”</u></b></i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Să mergem mai departe la Titlul IV.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Este vorba despre COORDONAREA POLITICILOR ECONOMICE ŞI DE CONVERGENŢĂ. <i>“În vederea evaluării comparative a celor mai bune practici şi a cooperării (...) părţile contractante se asigură de faptul că toate reformele majore de politică economică pe care le planifică vor fi discutate ex ante şi, după caz, coordonate între părţi. <b><u>Respectiva coordonare implică instituţiile Uniunii Europene în conformitate cu dreptul Uniunii Europene”</u></b></i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Haideţi să vedem ce înseamnă <b><i><u>ex ante</u></i></b>. Ex ante înseamnă: <i>“Efectele cererii pe termen scurt, ce apar ca o consecinţă a deciziilor politice de creştere a veniturilor şi a cheltuielilor legate de iniţiativele politicii de coeziune. <b><u>Prin efectele multiplicatorilor, acestea se vor propaga în toate componentele consumului intern (investiţii totale, consum privat, importuri etc.) şi în componentele output-ului intern şi ale venitului naţional.</u></b> Analiza <b><u>nu trebuie însă să se limiteze la efectele pe termen scurt, ci mai degrabă să îşi îndrepte atenţia asupra influenţelor pe termen lung ale politicii de coeziune, de stimulare a ofertei potenţiale.</u></b>”</i>(din <i>Evaluarea ex-ante 1. Impactul macroeconomic)</i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Adică exact ce spuneam despre lipsa de atenţie la tactica paşilor mărunţi. Şi mai pe înţelesul cetăţeanului cinstit, <b><u>Comisia Europeană, prin intermediul acestui Tratat are dreptul de a decide în privinţa investiţiilor interne şi externe.</u></b></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Dacă cumva vreuneia dintre semnatarele acestui Tratat îi vine ideea colosală de a se abţine de la măsurile impuse de Uniune, i se aminteşte imediat că <i>“părţile contractante, în calitate de state membre ale Uniunii Europene, <b><u>trebuie să se abţină de la orice măsură care ar putea pune în pericol realizarea obiectivelor Uniunii</u></b> în cadrul uniunii economice, în special de la practica acumulării datoriei în afara conturilor administraţiei publice. “</i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Cu alte cuvinte, binele Uniunii este mai presus decât binele ţării.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Subtilităţile acestui Tratat semnat în numele României, pe care <u>guvernanţii NU ni le-au supus atenţiei sunt suficient de multe ca să dea de gândit.</u> Ele se pot rezuma în câteva idei fundamentale foarte limpezi.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;">1. Obiectivul principal al şefilor de stat şi guverne este acela de a incorpora Tratatul cât mai curând posibil.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;">2. Uniunea Europeană este direct interesată de <b><i><u>“consolidarea supravegherii economice şi bugetare a statelor membre afectate</u></i></b> <i><u>sau ameninţate de dificultăţi grave în ceea ce priveşte stabilitatea lor financiară şi privind dispoziţii comune pentru <b>monitorizarea şi evaluarea proiectelor de planuri bugetare</b> şi pentru asigurarea corectării deficitelor excesive ale statelor membre”.</u></i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;">3. Uniunea Europeană capătă- în caz de Doamne-fereşte- drept de veto asupra investiţiilor interne şi externe ale naţiunii aflate într-un deficit bugetar mai mare decât cel menţionat de Comisia Europeană şi asupra <b><i><u>“coordonării planurilor de reformă majoră a politicii economice ale statelor membre.” </u></i></b></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;">4. Comisia Europeană poate cere <b><i><u>“raportarea ex ante a planurilor de contractare a datoriei publice,(...) care să detalieze reformele structurale pentru statele membre care fac obiectul unei proceduri de deficit excesiv, precum şi la coordonarea planurilor de reformă majoră a politicii economice ale statelor membre.”</u></i></b></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;">5. Comisia Europeană îşi arogă <i><u>“introducerea, pentru statele membre (...) a unui nou set de obiective pe termen mediu în concordanţă cu limitele stabilite în prezentul tratat“</u></i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Dar dacă o face pe termen mediu cu siguranţă are în vedere şi termenul lung.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;">6. Comisia Europeană menţionează, în special, că include o <i><u>analiză a cheltuielilor din care se deduc măsurile discreţionare privind veniturile, <b>în concordanţă cu dispoziţiile legislaţiei Uniunii Europene, în special cu Regulamentul (CE) nr. 1466/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind consolidarea supravegherii poziţiilor bugetare şi supravegherea şi coordonarea politicilor economice, (Pactul de stabilitate şi de creştere revizuit).</b></u></i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Aici apare subordonarea României Uniunii, adică fix ce spunea cineva despre semnarea acestui Tratat şi anume că este: „<i>ziua în care am cedat către păpuşarii “europeni” suveranitatea economică. Oficial!”</i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;">7. Comisia Europeană decide obligativitatea ca <i>“părţilor contractante (...) să transpună „regula privind un buget echilibrat” în sistemele lor juridice naţionale <u>prin intermediul unor dispoziţii obligatorii, permanente şi de preferinţă constituţionale, <b>competenţa ar trebui să îi revină Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în conformitate cu articolul 273 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.”</b></u></i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Cu alte cuvinte, ţara noastră nu are nimic de spus vis-à-vis de măsurile coercitive.</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;">8. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene are competenţa, în baza articolului 260 din <i>Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene</i> <b><i><u>„de a impune unui stat membru al Uniunii Europene care nu a respectat o hotărâre judecătorească pronunţată de aceasta plata unei sume forfetare sau a unei penalităţi cu titlu cominatoriu”</u></i></b></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Ca să înţeleagă şi românul cetăţean cinstit cum stă treaba cu forfetara şi titlul cominatoriu explic aici, conform <i>Dicţionarului Explicativ Român</i> şi din <i>Dicţionarul Juridic Rubinian</i> sensul acestor noţiuni: sume forfetare- „<i><u>sume băneşti pe care debitorul este obligat, prin hotărâre judecătorească, să le plătească creditorului, pentru fiecare zi de întârziere sau raportat la alte unităţi de timp, până când îşi execută obligaţia sa în natură...”. „Impozite şi taxe locale stabilite în suma globală<b>; modalitate de finanţare a comerţului exterior care utilizează în mod combinat mai multe tehnici bancare bazate pe operaţiunile cunoscute de scontare; în practică se întâlneşte în special la exportul de obiective complexe sau la exportul de servicii.”</b></u></i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Titlul cominatoriu este o <i><u>„măsură luată de un organ de justi</u></i><i><u>ț</u></i><i><u>ie; constrângerea unei persoane- entitate naţională în cazul nostru de la comiterea sau ab</u></i><i><u>ț</u></i><i><u>inerea de la săvâr</u></i><i><u>ș</u></i><i><u>irea unui fapt; bani ce urmează a se plăti periodic de către o persoană până la achitarea obliga</u></i><i><u>ț</u></i><i><u>iei ce îi revine; a amenin</u></i><i><u>ț</u></i><i><u>a; care amenin</u></i><i><u>ț</u></i><i><u>ă cu pedeapsa.”</u></i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;">9. Tot Comisia Europeană instituie un criteriu pentru fiecare semnatar, privitor la <u>stabilirea cuantumului sumei forfetare sau al penalităţii cu titlu cominatoriu impuse în cadrul articolului respectiv.</u></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> <u>Deci Curtea Uniunii alege suma forfetară.</u> Aşa ajungem la afirmaţia Preşedintelui după sosirea de la Bruxelles conform căreia: <b><i><u>”Exporturile noastre vor scădea.. dacă nu găsim alte pieţe”.</u></i></b></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;">10. În privinţa Guvernanţei în zona euro. Prin articolul 12, Comisia Europeană decide că: „<i>Şefii de stat sau de guvern ai părţilor contractante, altele decât cele a căror monedă este euro, care au ratificat prezentul tratat, participă la dezbaterile din cadrul reuniunilor (...) <b><u>privind competitivitatea părţilor contractante, modificarea arhitecturii globale a zonei euro şi a regulilor fundamentale care i se vor aplica în viitor.”</u></b></i></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Şi atunci să ne punem întrebarea legitimă, aşa cum a făcut şi premierul Cehiei: cu ce ne ajută efectiv pe noi românii acest Tratat???? </span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Ce câştigăm din acest Tratat???</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> Dar mai ales: CU CE NE ALEGEM PE TERMEN LUNG IN URMA SEMNĂRII UNUI ASTFEL DE TRATAT????????</span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> </span></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> </span></p>
<p align="right"></p>
<p><span class="font-size-3" style="font-family: verdana,geneva;"> </span></p>