ÎNSEMNE CULTURALE2024-03-29T13:21:43ZMihaela Suciuhttps://insemneculturale.ning.com/profile/MihaelaSuciuhttps://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2994600454?profile=RESIZE_48X48&width=48&height=48&crop=1%3A1https://insemneculturale.ning.com/forum/topic/listForContributor?groupUrl=taramul-copilariei&user=3katjq3d9jrfi&feed=yes&xn_auth=noBuburuza Bulinuțatag:insemneculturale.ning.com,2024-02-04:6515444:Topic:13138222024-02-04T14:15:17.154ZMihaela Suciuhttps://insemneculturale.ning.com/profile/MihaelaSuciu
<p></p>
<p>Buburuza Bulinuța</p>
<p>Pe o frunză stă la soare</p>
<p>Iar alături albinuţa</p>
<p>Aduna polen pe-o floare</p>
<p> </p>
<p>Urmărind-o cum culege,</p>
<p>Pe vecina albinuţă,</p>
<p>Se întreabă, nu-nţelege</p>
<p>De ce n-are o trăistuţă?</p>
<p> </p>
<p>Iar albina cu mirare</p>
<p>Observând la buburuză</p>
<p>Cinci buline pe-aripioare</p>
<p>Face haz şi se amuză</p>
<p> </p>
<p>Vrea apoi să o întrebe</p>
<p>Dacă pentru comportare</p>
<p>Are bulinuțe negre</p>
<p>Să le poarte pe…</p>
<p></p>
<p>Buburuza Bulinuța</p>
<p>Pe o frunză stă la soare</p>
<p>Iar alături albinuţa</p>
<p>Aduna polen pe-o floare</p>
<p> </p>
<p>Urmărind-o cum culege,</p>
<p>Pe vecina albinuţă,</p>
<p>Se întreabă, nu-nţelege</p>
<p>De ce n-are o trăistuţă?</p>
<p> </p>
<p>Iar albina cu mirare</p>
<p>Observând la buburuză</p>
<p>Cinci buline pe-aripioare</p>
<p>Face haz şi se amuză</p>
<p> </p>
<p>Vrea apoi să o întrebe</p>
<p>Dacă pentru comportare</p>
<p>Are bulinuțe negre</p>
<p>Să le poarte pe spinare?</p>
<p> </p>
<p>Însă buburuza-n zbor</p>
<p>Îi răspunde la plecare:</p>
<p>Le-am primit pentru decor</p>
<p>Şi de ele-s mândră tare!</p>
<p></p> Opttag:insemneculturale.ning.com,2023-10-29:6515444:Topic:12915122023-10-29T10:28:49.541ZMihaela Suciuhttps://insemneculturale.ning.com/profile/MihaelaSuciu
<p>Opt copii se joacă</p>
<p>sub soarele cald.</p>
<p>Unul sare coarda, </p>
<p>doi încă mai cad.</p>
<p>Unul se ridică, </p>
<p>celuilalt i-e cald.</p>
<p>Altul bombăneşte </p>
<p>atacat de-o muscă</p>
<p>și țintind un deget,</p>
<p>pe toți îi împuşcă.</p>
<p>Patru, printre trestii </p>
<p>joacă Baba-Oarba, </p>
<p>iar altul mai mic </p>
<p>dă de-o parte iarba</p>
<p>ce se-agață-n păr </p>
<p>de parcă-i perucă.</p>
<p>Iarba e înaltă, </p>
<p>iar el cât o nucă.</p>
<p>Un bunic, în…</p>
<p>Opt copii se joacă</p>
<p>sub soarele cald.</p>
<p>Unul sare coarda, </p>
<p>doi încă mai cad.</p>
<p>Unul se ridică, </p>
<p>celuilalt i-e cald.</p>
<p>Altul bombăneşte </p>
<p>atacat de-o muscă</p>
<p>și țintind un deget,</p>
<p>pe toți îi împuşcă.</p>
<p>Patru, printre trestii </p>
<p>joacă Baba-Oarba, </p>
<p>iar altul mai mic </p>
<p>dă de-o parte iarba</p>
<p>ce se-agață-n păr </p>
<p>de parcă-i perucă.</p>
<p>Iarba e înaltă, </p>
<p>iar el cât o nucă.</p>
<p>Un bunic, în spate, </p>
<p>cu coasa pe umăr</p>
<p>trage din țigară </p>
<p>şi repetă-un număr.</p>
<p>"Opt are bunelul: </p>
<p>patru înainte, </p>
<p>patru lateral,"</p>
<p>dar le pierde şirul, </p>
<p>c-au ajuns la deal.</p>
<p>Alaiul e mare</p>
<p>că mai vin vreo opt</p>
<p>c-un bunic ce zice: </p>
<p>"Doamne, nu mai pot!"</p>
<p>Ce mai hărmălaie, </p>
<p>că abia se-aude,</p>
<p>cum strigă bunicii </p>
<p>două vorbe surde.</p>
<p>Nu răspunde nimeni </p>
<p>şi se face seară.</p>
<p>Opt abia se-adună </p>
<p>şi pe ulicioară,</p>
<p>nu mai este nimeni.</p>
<p>Doar noaptea de vară.</p>
<p></p>
<p></p> Piatra și Diamantul (autor Rădulescu Marian) - postare mutată de la secțiunea proză)tag:insemneculturale.ning.com,2023-10-13:6515444:Topic:12875262023-10-13T12:17:36.208ZMihaela Suciuhttps://insemneculturale.ning.com/profile/MihaelaSuciu
<div class="xg_headline xg_headline-img xg_headline-2l"><div class="tb"><p><a class="xg_sprite xg_sprite-view" href="https://insemneculturale.ning.com/forum/topic/listForContributor?user=cbc238d12c854197ada929283171f32a"></a></p>
</div>
</div>
<div class="xg_module_body"><div class="discussion"><div class="description"><div class="xg_user_generated"><p>La marginea unui drum s-au întâlnit Piatra și Diamantul. Bucurie mare că nu se mai văzuse tare de mult. Și-au amintit de bucuriile dar și…</p>
</div>
</div>
</div>
</div>
<div class="xg_headline xg_headline-img xg_headline-2l"><div class="tb"><p><a class="xg_sprite xg_sprite-view" href="https://insemneculturale.ning.com/forum/topic/listForContributor?user=cbc238d12c854197ada929283171f32a"></a></p>
</div>
</div>
<div class="xg_module_body"><div class="discussion"><div class="description"><div class="xg_user_generated"><p>La marginea unui drum s-au întâlnit Piatra și Diamantul. Bucurie mare că nu se mai văzuse tare de mult. Și-au amintit de bucuriile dar și tristețile vieții, dar cel mai important era că sunt iar împreună.</p>
<p>-Dragul meu Diamant, să știi că tare mult mi-am dorit să te reîntâlnesc. Avem multe în comun. Eu sunt tare, tu ești tare. Lumea ne știe pe amândoi și să știi că suntem folositori ceea ce este foarte îmbucurător.</p>
<p>-Ai dreptate, iubita mea prietenă Piatră, numai că nu avem comun decât că suntem tari, dar să știi că eu, spre diferență de tine, sunt și strălucitor. Așa că nu te mai împăuna că suntem la fel. Nu te mai compara cu mine că nu se cuvine. Eu voi fi iubit și purtat de lumea bună, îmi petrec viața în saloane pline de strălucire și stau alături și de regine și împărați. Pe când tu... mai puțin te bagă lumea în seamă.</p>
<p>-Așa-i, dragă prietene, numai că eu sunt liberă și fericită.</p>
<p>-S-o crezi tu. Te înșeli. Nimic nu se compară să fii purtată de regi și alte mâini fine, să fii plimbat prin palate și saloane somptuoase.</p>
<p>-Eu nu sunt purtată de mâini fine și nici plimbată prin palate și saloane luxoase, dar am deasupra cerul cu soare strălucitor, luna cea melancolică și stelele sclipitoare, vântul mă mângie, ploaia mă spală. Sunt fericită așa.</p>
<p>-Așa-i, numai că ești călcată fără milă.</p>
<p>-Nu mă deranjează față de celelalte bucurii.</p>
<p>Diamantul n-a mai zis nimic și în gândul lui a compătimit cât de limitată e Piatra în plăceri.</p>
<p>În timpul acesta un călător mergea pe drum și tăindu-i calea niște jivine, dorind să le îndepărteze din calea lui, ca să le sperie, a ridicat piatra și a aruncat spre ele. Totodată a observat că lângă piatră era o alta care strălucea un pic și, curios, a ridicat-o. Frecând-o de mânecă hainei și, spre marea lui uimire, strălucea și mai tare. Mirat că n-a mai văzut așa ceva, s-a hotărât să o ia cu el. A vârât-o în traistă și a pornit agale spre casă. Ajuns acasă i-a arătat nevestei piatra găsită. Aceasta s-a mirat de strălucurea ei și i-a spus bărbatului:</p>
<p>-Bărbate, piatra asta este ceva deosebită și cred că cel mai bine ar fi să te sfătuiești cu preotul și el te va lămuri ce este și ce să faci cu ea.</p>
<p>Zis și făcut. A doua zi omul s-a dus la biserică și i-a arătat preotului piatra strălucitoare. Acesta a privit-o și fața i s-a luminat de bucurie la gândul că a picat norocul pe el că omul nu știe ce nestemată a găsit.</p>
<p>-E o nimica toată, a spus cu perfidie, doneaz-o bisericii și am să o pun în altar și, că ești un bun creștin, am să mă rog la Dumnezeu să aducă noroc și belșug casei și familiei tale.</p>
<p>Bucuros nevoie mare, bietul om a mers acasă și i-a spus nevestei că piatra e cu noroc pentru ei și că i-a lăsat-o preotului să o pună în altar și să se roage să le aducă noroc și belșug, ceea ce a bucurat-o tare mult pe nevastă că în sfâîrșit norocul s-a abătut și asupra lor.</p>
<p>Coana preoteasă cum a văzut diamantul și-a făcut socoteala:</p>
<p>-Domnule părinte, cel mai bine e să îmi fac un inel așa cum mi-am dorit mereu. Mergi dumneata la bijutier și să îi ceri să îmi facă un inel, cum n-a mai făcut la nimeni, cu piatra asta să mă vadă și să mă invidieze toată lumea.</p>
<p>Bijutierul a făcut inelul așa cum a cerut coana preoteasă numai că Diamantul nu s-a bucurat. Coana preoteasă se fălea cu el numai că Diamantul era și mai trist și acum îi dădea dreptate Pietrei că mai bine liber decât să strălucești închis în strânsura unui inel de aur și din când în când sufocat de mănușă.</p>
<p> </p>
<p>Morala:</p>
<p>Mai bine liber decât strălucitor și închis chiar și într-o bijuterie de aur.</p>
<p></p>
<p></p>
</div>
</div>
</div>
</div> Cei doi lupi (autor Rădulescu Marian) - text mutat de la secțiunea prozătag:insemneculturale.ning.com,2023-10-13:6515444:Topic:12876082023-10-13T12:13:02.871ZMihaela Suciuhttps://insemneculturale.ning.com/profile/MihaelaSuciu
<div class="xg_headline xg_headline-img xg_headline-2l"><div class="tb"><p><a class="xg_sprite xg_sprite-view" href="https://insemneculturale.ning.com/forum/topic/listForContributor?user=cbc238d12c854197ada929283171f32a"></a></p>
</div>
</div>
<div class="xg_module_body"><div class="discussion"><div class="description"><div class="xg_user_generated"><p>Spuneam într-o postare anterioară că aș dori să fac în așa fel încât să-i determin pe copii să lase de-o parte telefonul sau tableta și să pună…</p>
</div>
</div>
</div>
</div>
<div class="xg_headline xg_headline-img xg_headline-2l"><div class="tb"><p><a class="xg_sprite xg_sprite-view" href="https://insemneculturale.ning.com/forum/topic/listForContributor?user=cbc238d12c854197ada929283171f32a"></a></p>
</div>
</div>
<div class="xg_module_body"><div class="discussion"><div class="description"><div class="xg_user_generated"><p>Spuneam într-o postare anterioară că aș dori să fac în așa fel încât să-i determin pe copii să lase de-o parte telefonul sau tableta și să pună mâna pe carte. Cotitul e o gimnastică a minții care le dezvoltă armonios creierul. De aceea am să aduc în atenția dumneavoastră, cititorule cu păr mai bălai, câteva povestioare scoase de sub colbul vremurilor, ca să le citiți nepoților sau să-i puneți să le citească. Vorba cuiva, „cititul nu urzică!”.</p>
<p></p>
<p>După o poveste populară</p>
<p>Onuța și Onuțu stăteau voinicește pe genunchii bunicului și trecuse de faza când fiecare se lăuda cu partea lui de obraz, împodobit cu barba colilie, pupând-o și mângâind-o pe a lui sau pălmuind-o pe a celuilalt. Acum doreau să afle povești și bunicul știa o mulțime încât putea ca în fiecare seară înainte de culcare să le spună câte una. Ei îl ascultau cuminți și câteodată puneau întrebări sau îl rugau să le spună câte o poveste, snoavă sau ghicitoare că știa o mulțime. De multe ori îi puneau întrebări la care așteptau cu mare curiozitate răspunsurile. El abia aștepta să fie rugat că și le răspundea cu mare bucurie.</p>
<p>-Bunicule, Dumnezeu a făcut omul, a întrebat Onuța.</p>
<p>-Da, fata bunicului. El a făcut omul și toate ființele, pământul și cerul.</p>
<p>-De ce unii oameni sunt buni și alții răi, a întrebat Onuțu. Dacă El i-a făcut după chipul și asemănarea Lui, nu trebuia să fie toți la fel?</p>
<p>-Dragii mei, după ce Adam și Eva au gustat din fructul oprit și Dimnezeu i-a alungat din Rai, mai târziu în om s-a cuibărit doi lupi.</p>
<p>-Cum așa, bunicule, eu am în mine doi lupi.</p>
<p>-Din păcate da. În noi, pe tot parcursul vieții este o luptă între acești lupi. Vedeți voi lupii nu sunt la fel. Unul este Răutatea și celălalt este Bunătatea. Răutatea este furia, invidia, mândria, lăcomia, frica, ticăloșia, dușmănia, trufia, lăudăroșenia, egoismul. Celălalt este Bunătatea care-l face pe om să fie plin de dragoste, de iubire, fericire, pace, speranță, adevăr, generozitate și credință.</p>
<p>-Bine, bunicule, dar care dintre ei câștigă lupta?</p>
<p>-Păi, dragii mei, întotdeauna va câștiga cel mai puternic, cel pe care l-ai hrănit. Prin faptele noastre hrănim unul dintre lupi. Dacă te comporți urât, ești rău, egoist, trufaș, dușmănos, furios, lacom, invidios hrănești lupul cel rău. Fii bun plin de iubire și dragoste, ajută pe cei din jur, ai pace în suflet și fii generos, să spui mereu adevărul și, mai ales să ai credință în bunul Dumnezeu, atunci hrănești lupul cel bun. Dar să țineți minte de hrănești lupul cel rău el te va mânca și pe tine și viața îți va fi un chin.</p>
<p> </p>
<p>Tâlc:</p>
<p>Ești lupul pe care-l hrănești.</p>
<p></p>
<p></p>
</div>
</div>
</div>
</div> Cuculeasa și Cucuveaua (autor Rădulescu Marian) - text mutat de la secțiunea prozătag:insemneculturale.ning.com,2023-10-13:6515444:Topic:12875202023-10-13T12:08:18.253ZMihaela Suciuhttps://insemneculturale.ning.com/profile/MihaelaSuciu
<div class="xg_headline xg_headline-img xg_headline-2l"><div class="tb"><p><a class="xg_sprite xg_sprite-view" href="https://insemneculturale.ning.com/forum/topic/listForContributor?user=cbc238d12c854197ada929283171f32a"></a></p>
</div>
</div>
<div class="xg_module_body"><div class="discussion"><div class="description"><div class="xg_user_generated"><p><span>Pe o creangă de stejar din mijlocul pădurii s-au întâlnit Cuculeasa cu Cucuveaua, care era toropită de somn încât abia mai ținea ochii…</span></p>
</div>
</div>
</div>
</div>
<div class="xg_headline xg_headline-img xg_headline-2l"><div class="tb"><p><a class="xg_sprite xg_sprite-view" href="https://insemneculturale.ning.com/forum/topic/listForContributor?user=cbc238d12c854197ada929283171f32a"></a></p>
</div>
</div>
<div class="xg_module_body"><div class="discussion"><div class="description"><div class="xg_user_generated"><p><span>Pe o creangă de stejar din mijlocul pădurii s-au întâlnit Cuculeasa cu Cucuveaua, care era toropită de somn încât abia mai ținea ochii deschiși.</span></p>
<p><span>-Bună, dragă Cucuvea, și-a salutat cu respect prietena madam Cuculeasa. Știi, draga mea, cu toate că nu prea semănăm noi suntem rude apropiate după nume.</span></p>
<p><span>-Iubită prietenă, nu prea cred chiar dacă avem ceva comun în nume, asta nu înseamnă că suntem rude.</span></p>
<p><span>-Ba să știi că așa-i cum spun eu că amândouă suntem păsări frumoase și iubite de toată păsărimea.</span></p>
<p><span>-Nici asta nu o cred. Cum poți să spui tu că ești iubită când faci rău altora, le arunci ouăle din cuibar și le pui pe ale tale, iar pui tăi sunt crescuți de bietele păsări.</span></p>
<p><span>-Lasă dragă, e mai bine așa, mai bine, uită-te la tine cât de adormită ești acum în mijlocul zilei. Eu sunt freș și toată ziulica am chef de cântat. Tu uite ce viață duci, sclavă la puii tăi.</span></p>
<p><span>-Da, ai dreptate să fiu acum obosită și adormită. Toată noaptea am căutat șoricei să le duc puilor iar acum, că sunt mari, aproape că nu pot să-i satur.</span></p>
<p><span>-Și cu ce te-ai ales, dragă Cucuvea, doar cu oboseala și chinul de ai crește. Eu n-am grija asta și am tot timpul să-mi petrec cum vreau tinerețea.</span></p>
<p><span>-Petreci tu acum tinerețea, dar la bătrânețe ce ai să faci, cine o să aibă grijă de tine când n-o să mai poți zbura ?</span></p>
<p><span>-Nu mă interesează, a spus Cuculeasa și puțin cam nervoasă și-a luat zborul.</span></p>
<p><span>A trecut timpul. Cuculeasa și Cucuveaua au îmbătrânit. Cucuveaua stătea în cuib, fără griji, că mai mereu o vizitau puii și nu veneau cu pliscul gol. Îi aduceau câte ceva de mâncare, dar, cel mai mult era fericită că îi vedea pe fiecare împliniți la cuiburile lor. Cuculeasa, în timpul ăsta, singură, singurică, era tare mâhnită că nimeni nu-i călca cuibul să-i aducă și ei câte ceva de mâncare sau să o întrebe de sănătate.</span></p>
<p><span> </span></p>
<p><span>Tâlc:</span></p>
<p><span>Cum îți așterni așa te culci!</span></p>
<p><span> </span></p>
<p></p>
</div>
</div>
</div>
</div> Șerpișorul cel hain (autor Rădulescu Marian) - text mutat de la secțiunea prozătag:insemneculturale.ning.com,2023-10-13:6515444:Topic:12876032023-10-13T12:02:46.718ZMihaela Suciuhttps://insemneculturale.ning.com/profile/MihaelaSuciu
<div class="xg_headline xg_headline-img xg_headline-2l"><div class="tb"></div>
</div>
<div class="xg_module_body"><div class="discussion"><div class="description"><div class="xg_user_generated"><p></p>
<p>Gigel mergea foarte des pe cărările din pădure ascultând foșnetul vândului și cântecul păsărilor. Într-o dimineață, foarte răcoroasă, pe cărare, un pui de șarpe, stătea încolocit și tremura de frug. Gigel, de cum l-a văzut s-a oprit și făcându-se milă de el l-a luat și l-a vârât, la căldură,…</p>
</div>
</div>
</div>
</div>
<div class="xg_headline xg_headline-img xg_headline-2l"><div class="tb"></div>
</div>
<div class="xg_module_body"><div class="discussion"><div class="description"><div class="xg_user_generated"><p></p>
<p>Gigel mergea foarte des pe cărările din pădure ascultând foșnetul vândului și cântecul păsărilor. Într-o dimineață, foarte răcoroasă, pe cărare, un pui de șarpe, stătea încolocit și tremura de frug. Gigel, de cum l-a văzut s-a oprit și făcându-se milă de el l-a luat și l-a vârât, la căldură, în sân. Acasă l-a hrănit cu lapte de la capra lor și când a mai crescut îi prindea șoricei și alte animăluțe și-l hrănea. Așa șerpișorul a crescut mare odată cu Gigel care a trebuit să meargă la școală în altă localitate. Când a revenit prima lui grijă a lui a fost să-și întrebe părinții de prietenul lui drag, șerpisorul.</p>
<p>-Nu știm de el, a spus tatăl cu supărare, dar cam odată cu el a dispărut și căprița noastră și câteva găini. Credem că el a mâncat găinile și căprița, apoi a fugit în pădure.</p>
<p>A doua zi Gigel a mers în pădure cu speranța că își va văsi prietenul, șerpișorul. La un moment dat pe cărare i-a ieșit în cale șerpișorul pe care l-a recunoscut imediat după petele de pe cap.</p>
<p>-Vai, șerpișorul meu drag, cât de mult mi-a fost dor de tine!</p>
<p>Și spunând aceste vorbe s-a apropiat să-și îmbrățișeze prietenul, care, acum, era mai mare, de cât el. Când Gigel s-a apropiat șerpișorul ajuns ditamai șarpele, a șuierat, încât Gigel a crezut că se bucură că-l vede și a chiuit de bucurie. Numai că șarpele l-a încolăcit și atât de tare l-a strîns încât Gigel a murit.</p>
<p> </p>
<p>Morala:</p>
<p>Pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești.</p>
<p></p>
<p></p>
</div>
</div>
</div>
</div> Gânsacul împărat (autor Rădulescu Marian) - text mutat de la secțiunea prozătag:insemneculturale.ning.com,2023-10-13:6515444:Topic:12875122023-10-13T11:57:16.358ZMihaela Suciuhttps://insemneculturale.ning.com/profile/MihaelaSuciu
<div class="xg_headline xg_headline-img xg_headline-2l"><div class="tb"><em>Îmi permit să vă propun câteva din scurtele mele povestiri cu tâlc. În ziua de azi, constat cu mâhnire, că prea puțin copii citesc. Propun aceste povestiri ca să-i „incit la citit” considerând că lectura prea lungă nu-i atrage.</em></div>
</div>
<div class="xg_module_body"><div class="discussion"><div class="description"><div class="xg_user_generated"><p><span><em>Vă aștept părerea! </em></span></p>
<p></p>
<p><span>Se…</span></p>
</div>
</div>
</div>
</div>
<div class="xg_headline xg_headline-img xg_headline-2l"><div class="tb"><em>Îmi permit să vă propun câteva din scurtele mele povestiri cu tâlc. În ziua de azi, constat cu mâhnire, că prea puțin copii citesc. Propun aceste povestiri ca să-i „incit la citit” considerând că lectura prea lungă nu-i atrage.</em></div>
</div>
<div class="xg_module_body"><div class="discussion"><div class="description"><div class="xg_user_generated"><p><span><em>Vă aștept părerea! </em></span></p>
<p></p>
<p><span>Se spune că odată, cândva, pe când lumea păsărească își avea împărăția ei, iar Curcanul, cel înfoiat, era împărat, un gânsac s-a gândit că-i cel mai important personaj din împărăție. Tot timpul era nemulțumit și-l critica pe împărat spunând că așa nu se mai poate și trebuie să se facă ordine în împărăție. A dat zvon, cu alai și trâmbițe, ca întreaga păsărime, să se adune în ogradă și ridicându-se pe o buturugă numai ce le-a cuvântat:</span></p>
<p><span>-Stând eu și gândind la treburile împărăției bag de seamă că scumpul nostru împărat mai mult s-a înfoiat în loc să se îngrijească de treburile împărăției. Nu vreau să-l critic, dar situația fiind gravă am cutezat să mă gândesc la găsirea unei soluții. Da, da soluție și nu greșesc atunci când spun asta, pentru că nepăsarea și doar grija de a se înfoia au făcut ca împăratul nostru să scape grijile împărăției de sub aripa sa. Se impune astfel ca să nu mai tolerăm și să aducem treburile împărăției pe drumul cel bun.</span></p>
<p><span>Mai întâi se cade ca să cerem împăratului să abdice și să-și vadă de curculița lui, iar treburile țării să le lase sub aripa noastră că el este nevrednic de a fi împărat.</span></p>
<p><span>Pentru aceasta trebuie să alegem un comitet de salvarea împărăției și propun să purcedem chiar acum la treaba asta. Și cum de mult tot am analizat situația am găsit și soluția. Așa că propun din comitet să facă parte păunul că are țipăt puternic și poate da de știre hotărârile noastre. Apoi secretară să punem găinușa că ea e docilă și hărnicuță și poate să râcâie toate hotărârile noastre. Bibilica cea vioaie să fie responsabilă cu comunicațiile că tot zboară ea din ogradă în ogradă și poate duce mai departe cuvântul nostru. Rezolvarea petițiilor să o facă rățoiul că tot le măcăie toată ziulica.</span></p>
<p><span>Alegându-mă pe mine împărat veți avea parte de tot ce vă doriți. Pentru păun am să-i ia o trâmbiță nouă să poată fi auzit și mai bine. Găinușii o să-i fac un cuibar încăpător și luxos, iar bibilicii o să-i dublez aripile să zboare mai lin. Ție rățoiule am să îți fac o punte la lac cu un foișor frumos și umbros unde să te odihnești după o zi de înotat. Toți veți avea parte de tot ce vă doriți numai să veniți la mine și să-mi spuneți păsurile. Eu o să mă ocup ca hambarul să fie plin și fiecare să aibă boabe după dorință că așa e bine ca împăratul să se ocupe de soarta și bunăstarea slujitorilor săi.</span></p>
<p><span>Într-un colț o găinușă pitică tot cotcodăcea cu glasu-i pițigăiat nemulțumită, iar rața tot măcănea asemenea.</span></p>
<p><span>-Mac, mac, mă cam îndoiesc să te ții de cuvânt. Prea multe ai promis și știm noi că ga-ga și doar atâta. Mai bine lasă așa cum e orânduiala că nimeni până acum nu a avut vreo nemulțumire.</span></p>
<p><span>-Ia mai lasă măcănitul și ai grijă ce spui! Eu rățoiului tău îi fac un bine și binele acesta o să-l ai și tu și, mai ales, bobocii voștri. Nu uita că nu ai să te mai întâlnești cu așa noroc și trai bun. Ai grijă să nu mă supăr!</span></p>
<p><span>-Lasă rățușca mea, măcăi rățoiul, ce știi tu, gâ-gânsacul știe el ce face.</span></p>
<p><span>-Uite pentru voi o să vă fac și un cuibar luxos la marginea lacului, cu etaj dacă vrei tu, că meritați.</span></p>
<p><span>Așa au tot discutat până pe înserat și așa cum a dorit gânsacul au hotărât. Curcanul a fost detronat, iar gânsacul pus pe tron în locul lui.</span></p>
<p><span>Trecu o vreme și promisiunile nu apăreau, iar gânsacul le spunea să aibă răbdare că are treburi în împărăție mult mai importante. Câte era ziulica de mare se plimba alene pe lac și se îndopa încât crescuse de nu mai putea merge.</span></p>
<p><span>-Măi, bărbate, zise într-o dimineață gospodina, nu ți se pare că gânsacul nostru s-a îngrășat cam prea mult? Mă tem că de prea multă grăsime să-i stea inima și să nu-l găsim într-o dimineață mort în coteț. Ia mai bine satârul și taie-i gâtul să facem din ficatul lui un pate așa cu știu eu că-ți place ție.</span></p>
<p><span>-Că bine zici femeie, mai ales că poftesc la un pate așa cum îl faci tu.</span></p>
<p><span>Și nici n-a apucat gânsacul să gâgâie de două ori că stăpânul l-a lăsat fără cap.</span></p>
<p><span> </span></p>
<p><span>Tâlcul:</span></p>
<p><span>Nu te lăcomi prea mult că-ți pierzi capul!</span></p>
<p></p>
<p></p>
</div>
</div>
</div>
</div> Ia aminte, țâncule! (autor Rădulescu Marian) - text mutat de la secțiunea prozătag:insemneculturale.ning.com,2023-10-13:6515444:Topic:12874792023-10-13T11:53:23.210ZMihaela Suciuhttps://insemneculturale.ning.com/profile/MihaelaSuciu
<div class="xg_headline xg_headline-img xg_headline-2l"><div class="tb"><p><a class="xg_sprite xg_sprite-view" href="https://insemneculturale.ning.com/forum/topic/listForContributor?user=cbc238d12c854197ada929283171f32a"></a></p>
</div>
</div>
<div class="xg_module_body"><div class="discussion"><div class="description"><div class="xg_user_generated"><p>Nimic nu mi-a fost mai urât decât să fiu trezit dimineața devreme. E drept că de multe ori mă trezeam înainte de a se crăpa de ziuă și ascultam…</p>
</div>
</div>
</div>
</div>
<div class="xg_headline xg_headline-img xg_headline-2l"><div class="tb"><p><a class="xg_sprite xg_sprite-view" href="https://insemneculturale.ning.com/forum/topic/listForContributor?user=cbc238d12c854197ada929283171f32a"></a></p>
</div>
</div>
<div class="xg_module_body"><div class="discussion"><div class="description"><div class="xg_user_generated"><p>Nimic nu mi-a fost mai urât decât să fiu trezit dimineața devreme. E drept că de multe ori mă trezeam înainte de a se crăpa de ziuă și ascultam cu nesaț cântecul mierlei, care-și avea cuib în ulmul din spatele casei și cântatul cocoșilor, mai ales să-l ascult pi Iliuță, care mic dar afurisit de rău și harnic la cântat. Când îl auzeam cu glasul lui pițigăiat, chi-chirichi, din toate cântările eu doar pe el îl ascultam. Cum mijeau zorile cum își făceau apariție gureșele vrăbiuțe încât ascultându-le aveam impresia că se certau. După ele apărau guguștiucii în dialogul lor la depărtare. Toate acestea dispăreau încet, încet când venea căldura. Probabil se ascundeau la umbră răcoroasă și dormitau după ce și-au umplut gușile cu boabe. Doar pe la prânz cotcodăcea câte o găină să anunțe, făloasă, că a făcut oul și cuibarul e liber. Cocoșul îi da târcoale și îi fredona, curtenitor, cucurigu drept mulțumire că și-a îndeplinit menirea.</p>
<p>Acum bunica mă scutura încet și eu mă prefăceam că dorm. Nu aș fi vrut să mă scol nici în ruptul capului.</p>
<p>-Scoală, băiete, că ne prinde ziua în pat. Scoală dacă vrei să te iau la mănăstire sau stai acasă să ai grijă de pui să nu-i ia uliu?</p>
<p>Cum am auzit despre ce-i vorba am sărit din pat ca împins de un arc invizibil și nici nu știu când m-am spălat, îmbrăcat și băut cana de lapte, proaspăt mulsă de bunicu. Restul de coltuc de pâine l-am băgat iute în buzunar și am sărit pe capra docarului înaintea bunicii. Micu aștepta înhămat și fornăia de plăcere că va porni la drum. Bunica mă lăsa pe mine să țin frâiele dar nu era necesar să conduc că Micu știa drumul. Probabil i-l spusese bunica la ureche și el atâta aștepta. Pornea în trap întins și nu se mai oprea decât la poarta mănăstirii. Bunica trăgea docarul sub stejarul de la poarta mănăstirii, îl scotea pe Micu din hulube și-l lega la spatele docarului unde coșul de răchită, împletit de nea Niță la comanda bunicului, era plin cu fân cosit cu o zi înainte. Luam bagajele și o porneam încărcați spre cămara mănăstirii unde bunica le preda călugărului administrator, apoi, mergeam în biserică la slujbă. Când vedeam că bunica e atentă la liturghie eu mă furișam afară și, după miros, mergeam la bucătărie. Tare mult mă fascina când vedeam atâtea tigăi orânduite pe rastel, soba în care troznea lemnul arzând și pe plita, destul de mare, încărcată oale în care clocotea mâncarea. Toate mă atrăgeau ca un magnet, iar călugărul bucătar mi se părea a fi un vrăjitor făcând cele mai grozave vrăji din care obținea cele mai gustoase bucate. Mă rezemam de tocul ușii și priveam vrăjit.</p>
<p>-Ce-i cu tine măi, țâncule, mă întreba călugărul bucătar când mă descoperea că-l privesc din ușă.</p>
<p>Doamne ce mă enerva când îl auzeam că-mi spune „țâncule”, de parcă altfel n-ar fi putut a-mi spune. Îmi venea să fug de ciudă dar mai mult mă ținea curiozitatea de a privi cum meșterește.</p>
<p>-Sărâ-mâna, nimic, răspundeam cu speranța că mă cheme la el. Iaca aș vrea să fur din meșteșugul dumitale. Știți, acasă, bunica mă lasă să fac mâncare.</p>
<p>-Daaa, și n-a murit nimeni dacă a mănâncat?</p>
<p>Îmi venea să sar să-l pocnesc cu ceva că m-a jignit atât de tare.</p>
<p>-Cum să moară, ba le-a plăcut.</p>
<p>-Bine, mă, țâncule. Acum ce vrei?</p>
<p>-Nu v-am spus, să fur din meșteșugul dumitale.</p>
<p>-Cum să furi?</p>
<p>-Uite așa simplu. Vă privesc și învăț, apoi, acasă o să fac și eu.</p>
<p>-Mă-i să fie, dar aprig hoț ești băiete. Ia vină încoace și ca să înveți trebuie să muncești. Te învoiești?</p>
<p>-Cum să nu!</p>
<p>N-a apucat să mă invite că din doi pași am și fost lângă el.</p>
<p>-Ce faceți aici, am întrebat văzând că pe masă erau o mulțime de legume.</p>
<p>-Niște dovlecei umpluți cu legume și ciuperci, garnisiți cu ou și brânză de oaie.</p>
<p>-Bunicului îi plac dovlecii fripți pe grătar sau tăvăliți prin ou, prăjiți, apoi prin usturoi frecat cu ulei.</p>
<p>-Are gusturi bune bunicul tău. Eu azi fac altceva. Vezi aici am opt dovlecei pe care-i tai în lung și le scot sămânța. Iaca așa cu lingura, încet să nu tai și din carne. Vrei să pregătești tu dovlecei, eu să fac altceva?</p>
<p>-Da, am spus mândru că mă pune să fac o trebușoară.</p>
<p>-Atunci eu o să opăresc roșiile astea să le cojesc ușor. Cât se opăresc roșiile pun la călit ceapa, așa cam trei cepe potrivite pentru câți dovlecei avem. Peste care adaug morcovul, nu mai mult de trei, pe care-i dau prin răzătoarea mare, toc mărunt și trei ardei gras roșu. La urmă pun cam un chil de ciuperci tăiate mărunt. Ai să vezi...</p>
<p>Curățam cu atenție dovleceii dar eram atent la ce face prea cucernicul Eftimie, așa mi-a spus că-l cheamă.</p>
<p>Într-o tigaie destul de mare cu fundul mai rotund, de ia spus el ok, a pus câteva linguri de ulei și ceapa peste care a presărat un vraf de sare.</p>
<p>-Bunica pune sare la urmă.</p>
<p>-Eu pun peste ceapă un pic de sare ca să o ajut să se facă mai repede.</p>
<p>Am băgat la cap și cum o să ajung acasă o să-i spun și bunicii.</p>
<p>-Gata, am terminat dovlecei, spun mândru așezându-i ordonat pe masă.</p>
<p>-Bravo, foarte bine. O să-i așezăm în tava asta unde am pus mai întâi pergament umezit și stropit cu puțin ulei. Uite așa, ca soldații în front. Le stă și mai bine dacă-i pudrăm cu puțină sare și piper măcinat. Vezi ce bine le stă? Hai să-i punem la cuptorul încins cam un sfert de ceas. Ca să nu stai degeaba ia taie tu așa feliuțe subțirele ciupercile.</p>
<p>Imediat m-am apucat de ciuperci în timp ce părintele a dat morcovul prin răzătoare și l-a pus în ok și a amestecat bine. Când le-am terminat m-a pus să le torn peste ceapa și morcovii din ok. După ce a tocat mărunt ardeiul l-a turnat peste celelalte legume și iar a amestecat. Între timp a cojit cele trei roșii, le-a tocat mărunt și le-a turnat peste legume. Era acolo o adunătură de legume și culori de-ți venea să le mănânci cu ochii. După un sfert de ceas a scos tava din cuptor și în fiecare dovlecel a pus legumele călite, a făcut, cu dosul linguri un cuib în legume în care a spart câte un ou, iar peste ou a turnat o ploaie de brânză rasă și iar a băgat tava în cuptor. Cam la un sfert de oră a scos tava. Mamă, ce fain arătau acum dovleceii cu umplutură și ou deasupra! A pus în fiecare farfurie câte o jumătate de dovlecel și o felie de pâine. Bineînțeles mi-a pus și mie într-o farfurie și m-a invitat în sala de mese, în trapeză, alături de alți călugări. </p>
<p>-Fraților, a spus părintele Eftimie după ce s-a terminat rugăciunea și binecuvântarea, să-i aducem mulțumiri acestui băiat fără de care n-aș fi terminat aceste bunătăți.</p>
<p>Toți mi-au mulțumit și așa de fălos eram că nici de mâncare nu-mi mai era aminte.</p>
<p>După ce am mâncat părintele bucătar m-a invitat să mergem în bucătărie unde mi-a servit o felie de plăcintă cu mere și am stat de vorbă.</p>
<p>-De ce vrei să te faci bucătar, m-a întrebat la un moment dat.</p>
<p>Cinstit nici eu nu eram convins dacă o să mă fac bucătar și nu știam ce să-i răspund.</p>
<p>-Ia aminte, țâncule! De vrei să fii un bucătar bun trebuie să ai drag de a face mâncare, dar și de cei pentru care faci mâncarea. Altfel mâncarea nu va avea gust.</p>
<p>Mai târziu mi-am dat seama de tâlcul acestor vorbe. Avea dreptate.</p>
<p> </p>
<p></p>
</div>
</div>
</div>
</div> Greierele-i dirijortag:insemneculturale.ning.com,2019-08-07:6515444:Topic:10428872019-08-07T17:25:04.219ZMihaela Suciuhttps://insemneculturale.ning.com/profile/MihaelaSuciu
<p><strong>Greierele-i dirijor</strong></p>
<p><strong> </strong></p>
<p>Vrând să se apere de-arici și-a pus casa-n mușuroi,</p>
<p>O colonie de furnici, într-un lan de păpușoi.</p>
<p> </p>
<p>Să fie ferit de brumă, lângă ele, fericit</p>
<p>Și-a săpat căsuța-n humă, un greier, rapsod vestit.</p>
<p> </p>
<p>De cu zori și până-n seară, vecini buni, dar nu amici,</p>
<p>Ca să-și umple-a sa cămară, a muncit lângă furnici.</p>
<p> </p>
<p>Și-uite-așa, averi s-adune, noapte-ntreagă, până-n…</p>
<p><strong>Greierele-i dirijor</strong></p>
<p><strong> </strong></p>
<p>Vrând să se apere de-arici și-a pus casa-n mușuroi,</p>
<p>O colonie de furnici, într-un lan de păpușoi.</p>
<p> </p>
<p>Să fie ferit de brumă, lângă ele, fericit</p>
<p>Și-a săpat căsuța-n humă, un greier, rapsod vestit.</p>
<p> </p>
<p>De cu zori și până-n seară, vecini buni, dar nu amici,</p>
<p>Ca să-și umple-a sa cămară, a muncit lângă furnici.</p>
<p> </p>
<p>Și-uite-așa, averi s-adune, noapte-ntreagă, până-n zi,</p>
<p>Din acordul lui pe strune, se-auzea cântând – Cri! Cri!!</p>
<p> </p>
<p>Și-a schimbat viața săracul și e tare bucuros,</p>
<p>Nu mai dă-ndărăt ca racul, nu mai stă cu capu-n jos,</p>
<p> </p>
<p>Iar în timpu-i de odihnă o idee i-a venit,</p>
<p>Să facă așa, în tihnă, prin vecini… un cor vestit!</p>
<p> </p>
<p>Să le spună ce gândiră, la furnici bătu încet,</p>
<p>La ceai, ele-atunci zâmbiră – Nu cântăm… mare regret!</p>
<p> </p>
<p>Să-ncercăm la albinuțe, sigur că ele au har,</p>
<p>Fredonează-n zbor drăguțe, iar la bas… pui un bondar!</p>
<p> </p>
<p>Noi vom fi pe lângă tine, te-ajutăm cu altceva,</p>
<p>O să iasă totul bine, dacă vrei… putem dansa!</p>
<p> </p>
<p>Au dus vestea-n lume iute! Fluturii valsând ușor,</p>
<p>Furnicile pe-ntrecute – Greierele-i dirijor!</p>
<p> </p>
<p> * * *</p>
<p> </p>
<p>Dacă vrei schimbarea-n bine,</p>
<p>Să începi întâi cu tine!!!</p>
<p> </p>
<p>7.08.2019</p>
<p>E.M. </p>
<p> </p>
<p> </p>
<p> </p> Pe sub zori de primăvarătag:insemneculturale.ning.com,2019-03-17:6515444:Topic:10306072019-03-17T10:54:41.600ZMihaela Suciuhttps://insemneculturale.ning.com/profile/MihaelaSuciu
<p><strong><em>Dintre norii șturlubatici</em></strong></p>
<p><strong><em>Ce-au adus ninsori și ploi</em></strong></p>
<p><strong><em>Din ținuturi de antarctici,</em></strong></p>
<p><strong><em>Raze curg spre noi șuvoi.</em></strong></p>
<p><strong><em> </em></strong></p>
<p><strong><em>Colo jos, lângă o cioată</em></strong></p>
<p><strong><em>Ruginită de iernat,</em></strong></p>
<p><strong><em>Tot privind cu ochii roată,</em></strong></p>
<p><strong><em>Două muște stau la…</em></strong></p>
<p><strong><em>Dintre norii șturlubatici</em></strong></p>
<p><strong><em>Ce-au adus ninsori și ploi</em></strong></p>
<p><strong><em>Din ținuturi de antarctici,</em></strong></p>
<p><strong><em>Raze curg spre noi șuvoi.</em></strong></p>
<p><strong><em> </em></strong></p>
<p><strong><em>Colo jos, lângă o cioată</em></strong></p>
<p><strong><em>Ruginită de iernat,</em></strong></p>
<p><strong><em>Tot privind cu ochii roată,</em></strong></p>
<p><strong><em>Două muște stau la sfat.</em></strong></p>
<p><strong><em> </em></strong></p>
<p><strong><em>Una-și întreba surata</em></strong></p>
<p><strong><em>Dându-și ochii peste cap;</em></strong></p>
<p><strong><em>-Auzi soro, stăm cu cioata</em></strong></p>
<p><strong><em>Sau plecăm haihui prin sat?</em></strong></p>
<p><strong><em> </em></strong></p>
<p><strong><em>Cealaltă-i răspunse-n grabă:</em></strong></p>
<p><strong><em>-Ce ai tu, ai căpiat?</em></strong></p>
<p><strong><em>-Gata, hai acum la treabă!</em></strong></p>
<p><strong><em>S-a trecut vremea de stat.</em></strong></p>
<p><strong><em> </em></strong></p>
<p><strong><em>Și s-au dus ca nevăzute,</em></strong></p>
<p><strong><em>Parcă nici c-au fost pe-aici!</em></strong></p>
<p><strong><em>Doar în urma lor, tăcute</em></strong></p>
<p><strong><em>Trec o droaie de furnici.</em></strong></p>