La periferia unui oraş trăia un mare bogătaş. Acesta avea o vilă impunătoare; un palat: cu piscină, grădină cu flori, garaje cu maşini de lux pentru fiecare membru al familiei, conturi în bănci şi afaceri peste afaceri. Pe cât era de bogat şi se lăfăia în plăceri, pe atât era de zgârcit cu angajaţii, pe care de cele mai multe ori îi ţinea peste program în schimbul unui salariu mediu pe economie. Omul făcea parte din baronii societăţii şi nu era străin de evaziunea fiscală şi afaceri necurate, fiindcă era un pion principal care „ajuta” elita politicienilor de la putere. Asta nu pentru că ar fi fost trup şi suflet pentru binele ţării, ci pentru a-şi acoperi spatele în faţa justiţiei. Însă când era vorba de vreun ajutor pentru săraci, sinistraţi, bătrâni sau copii bolnavi care aveau nevoie de un ajutor, chiar bani pentru operaţii în spitalele din ţară, cele executate în străinătate fiind foarte scumpe, nici nu vroia să audă.

            - Eu mi-am clădit existenţa pe sudoarea frunţii mele! Să meargă la muncă nu la cerşit!

  Bogătaşul mai avea badyguarzi care îl însoţeau oriunde îşi purta paşii şi la „palatul” personal îl păzeau cu credinţă şi mare supunere.

            Într-una din zile la poarta palatului apărură doi cerşetori jerpeliţi şi slăbănogi  care veniră să cerşească un ban şi ceva de-ale gurii. Stăpâna casei îi privi cu trufie şi le zise:

            - La poarta mea n-a bătut nici un cerşetor până acum! Voi cine sunteţi şi de unde veniţi?

            - Domniţă, noi am crescut la orfelinat. Când ne-am mărit, ne-au alungat şi am rămas pe drumuri. Am trăit prin canale, dar au venit unii şi ne-au distrus adăpostul cu modernizările lor. Colţul de stradă unde cerşeam, ca să trăim de pe o zi pe alta, a intrat în „patrimoniul” unuia care ne lua aproape tot ce strângeam de la unii oameni cu suflet şi milă de Dumnezeu,  se destăinui cu smerenie cerşetorul.

            - Aşa că am fost nevoiţi să ne retragem la marginea oraşului, la groapa de gunoi, din apropiere. Aici avem mai multă linişte, interveni şi femeia.

            - Ne mai atacă haitele de maidanezi, sunt şi ei tot un fel de cerşetori, numai că ei au  patru picioare, adăugă bărbatul.

            - Ne-aţi întrebat de unde venim. Venim de nicăieri şi mergem nicăieri, completă cu amărăciune femeia.

            - E plină lumea de voi! rosti cu ură  cocoana.

            - Nu purtăm noi vina, că aşa am  fost ursiţi să trăim?

            - Şi cine v-a trimis la poarta mea?

            - Dumnezeu, Milostivul! răspunse, cu plecăciune, femeia.

            - El ne-a îndrumat la  boieri ca dumneavoastră, care, prin bunătatea sufletului, se vor mântui, dacă ne vor da şi nouă  ceva de-ale gurii şi... câţiva creiţari.

            - Hm!... Sunteţi şmecheri!

            - Suntem amărâţi. Să vă dea Bunul Dumnezeu sănătate, belşug şi să vă înmulţiţi neamul ca să puteţi să ajutaţi şi pe cei nevoiaşi ca noi.

            - Lăsaţi, lăsaţi... că ştim noi cum ştiţi să cerşiţi bani, pâine, ouă, slănină... găinile le furaţi şi câte şi mai câte! Mai bine aţi merge la muncă!

            - Unde, doamnă, săru' mâna! Dacă aveţi nevoie, noi muncim la dumneavoastră şi pentru o strachină de ciorbă, o haină veche şi... un adăpost deasupra capului.

            - Hei, dar neobrăzat mai eşti! Ce să fac cu de-alde voi?

            - Vă rugăm nu ne alungaţi!  Suntem flămânzi... n-am mâncat de trei zile.

            - Aşteptaţi! O să vă trimit o slujnică cu o plasă cu merinde şi ceva bani.

            - Săru' mâna! Dumnezeu să vă binecuvânteze!

            - Să nu vă mai prind pe aici! Aţi avut noroc, că n-a fost soţul acasă, că el asmuţea dulăii pe voi!

            Cerşetorii mulţumiră cerului şi se închinară la porţile de fier din faţa vilei pentru sănătatea stăpânilor. Îşi luară bucuroşi pomana de la „cucoană” şi îşi îndreptară paşii spre groapa de gunoi a oraşului, unde reuşiseră să-şi înjghebeze un adăpost, în care să se apere de furia furtunilor vara şi a ninsorilor iarna.

            Cei doi mergeau zilnic din poartă-n poartă, şi, aşa reuşeau să-şi ducă traiul de pe o zi pe alta.

           Adesea veneau la poarta palatului, dar de multe ori se întorceau întristaţi, fiindcă nu primeau nimic. Din când în când, atunci când se întâmpla să fie stăpâna acasă, se mai îndura de ei, dar când era fiul sau soţul nu primeau nimic.

            Într-una din zile, abia ajunseseră la poarta palatului, când apăru stăpânul cu maşina. Era tare furios, pentru ce numai el ştia. De cum îi văzu îşi vărsă oful pe ei.

            - Nenorociţilor! Numai voi mi-aţi adus ghinion! Goniţi-i de aici! porunci badyguarzilor.

            Doi malaci cu chip de fiare, care probabil niciodată n-au schiţat vreun surâs, îi apucară de braţe şi, mai mult pe sus, îi târâră din faţa porţii şi le dădură câteva şuturi în fund, făcându-i grămadă-n şanţ.

            - Dacă vă mai prind la poarta mea, am să pun câinii pe voi,  să vă sfâşie!

            De parcă-i înţeleseră cuvintele, cei doi dulăi mari şi negri, care-şi aşteptau stăpânul  după  poartă,  lătrară gros, mai mult a urlet, ca şi cum ar fi confirmat spusele acestuia.

            Urmă o iarnă grea, cu ger şi zăpadă multă, şi spre fericirea bogătaşului perechea de cerşetori nu mai apăru.

            Dar cum numai Divinitatea este singurul justiţiar la care nu se poate interveni prin „metodele lumeşti„ şi care nu face deosebirea între bogat şi sărac, îi dădu boierului răsplată după avariţia şi răutatea sufletului său.

          După un scurt timp s-a îmbolnăvit subit, şi nici relaţiile, nici  bogăţia  nu  l-au  mai  putut salva.

 

*

            Un câine vagabond se apropie de groapa de gunoi. Era pricăjit şi abia se ţinea pe picioare de foame. Miasmele resturilor de hrană aruncate de localnici îl îmbiară şi grăbi pasul. Se strecură printre mormanele de gunoaie şi, în sfârşit, cu mirosul dezvoltat, adulmecă ceva într-un loc. Scormoni la repezeală printre resturi şi găsi ceva de ronţăit. Înfuleca pe nerăsuflate, când, deodată, o haită de maidanezi se năpusti asupra lui şi-l tăvăliră, sfâşiindu-i pe alocuri blana năpârlită. Abia scăpă dintre atacatori şi o luă la fugă schelelăind de durere şi groază. După ce se depărtă, dulăii maidanezi  abandonară urmărirea şi se întoarseră la domeniul lor. Şchiopătând şi plin de sânge, câinele mai aruncă în urmă o privire îndurerată, apoi continuă drumul agale, amărât şi trist. În cale întâlni o colină, de unde zările se deschideau. La o distanţă destul de apreciabilă văzu  o clădire grandioasă.

            - Acolo trebuie să fie un palat. Cu siguranţă oameni buni locuiesc în el şi-mi vor oferi o bucată de pâine şi un adăpost, fiindu-le milă de mine, un biet animal părăsit, bolnav şi plin de răni.

            Cu cât se apropia, cu atât acele locuri i se păreau mai cunoscute.

Până şi grandioasa vilă îi era familiară. Când ajunse la poartă :

            - Ham, ham! Cunosc acest palat! Dar de unde-l ştiu? Unde l-am mai văzut?

            Deodată, doi dulăi negri apărură la poartă şi, printre zăbrelele de fier forjat, mârâiră la nepoftit:

            - Ham, ham! Pleacă de aici, jigodie împuţită! rosti unul din ei.

            - Ham, ham! Bună ziua, fraţilor!

            - Noi nu suntem fraţi cu tine! Eşti un mizerabil, rosti consoarta câinelui din curte.

            - Boieri dumneavoastră, dar clădirea asta parcă aş cunoaşte-o de undeva! Îmi este familiară!

            - Şi eu parcă te-aş cunoaşte după glas...

            - Simt că şi pe voi v-aş „lua„ de undeva...

            - Ha, ha, ha! Nu cumva tu eşti fostul stăpân al palatului, hapsânul care a murit acum un an!?

            - Poftim? Asta demonstrează faptul că recunosc această vilă!... Atunci, chemaţi slugile să-mi deschidă larg porţile că li s-a întors stăpânul!

            - Nu te uiţi la tine ce-ai ajuns după moarte!? Eşti o potaie, un maidanez jigărit, un gunoier! rosti cu satisfacţie câinele  din ogradă.

            - Dacă mă recunoaşteţi, înseamnă că voi sunteţi credincioşii mei dulăi! Cum puteţi să-i vorbiţi aşa de murdar stăpânului vostru? Am să vă alung!

            - Te înşeli cumetre! Dulăii tăi au murit şi au ajuns cârtiţe; rosti  dispreţuitor, de lângă dulău, femela .

            - Noi suntem cei doi cerşetori pe care-i goneai de câte ori veneam să cerem o bucată mucegăită de pâine, iar tu, în loc să-ţi faci poamnă cu noi,  ne  loveai  de  ne schilodeai.

            Deodată se aude  motorul unei  maşini, care se apropie.

            - Vine stăpânul! rostiră cei doi dulăi într-un glas.

            - Ce bine! Am să-i spun fiului meu să vă alunge!

            O limuzină opri la poartă. Câinele vagabond mişcă voios din coadă, uitând de răni, şi sări cu labele din faţă pe capotă.

            - Ham, ham! Fiule, sunt eu - tatăl tău!

            Insul  coborî  şi-l lovi cu piciorul răsturnându-l   în şanţul de alături.

            - Piei din faţa mea, potaie!

            - Aoleu, schelelăie sărmanul animal. Ce faci fiule? Mă loveşti? Uiţi că eu ţi-am lăsat, moştenire toată avuţia de care te bucuri?

            - Împuşcă-l! strigă tânărul stăpân către badyguardul său care tocmai coborâse de la volan.

            Badyguardul scoase pistolul şi trase două focuri. Maidanezul fu lovit la un picior din spate şi de durere şi groază o luă la fugă în trei picioare disperat şi schelălăind.

            - Nu se poate aşa ceva! ... Fiu nerecunoscător!... Lichea!... Nu-ţi recunoşti tatăl din cauza bogăţiei pe care ţi-am lăsat-o! Am furat de la alţii şi i-.am oropsit ca să-ţi fie  ţie şi numai ţie bine.

            Badyguardul mai trase un foc de armă în aer ca să-l sperie şi mai rău. Maidanezul  continua să-şi târască piciorul beteag către colina din apropiere. După un timp, scăpat de pericol, căzu pe burtă în iarbă.

            - Doamne, oare cu ce-am greşit în viaţă, când am fost om?

            - Chiar nu-ţi aminteşti, omule!? se auzi o voce din Cer.

 

 

Vizualizări: 98

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Prima parte e foarte convențională, dar ținând cont că e pentru copii... Însă cum se împacă, în partea a doua, metempsihoza cu ortodoxia? Glumesc, desigur.

De revăzut textul. Mai lipsesc, ori sunt în plus, virgule; unele verbe nu-s chiar la timpul lor; de evitat folosirea cuvintelor identice, sau din aceeași familie, într-o frază etc.

Am citit cu interes.

da Coza

Am citit cu plăcere! :)

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

Zile de naştere

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Costel Zăgan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 1 oră în urmă
Nikol MerBreM a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 4 ore în urmă
Nikol MerBreM a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Cântec de lebădă neagră a utilizatorului chindea maria elena
cu 4 ore în urmă
Nikol MerBreM a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Viorel Grădinariu îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 13 ore în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog rapsodie de Martie a utilizatorului Floare Arbore
cu 14 ore în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Haide a utilizatorului Răduță If. Toader
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului bolache alexandru îi place postarea pe blog Haide a lui Răduță If. Toader
cu 14 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 14 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 15 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 15 ore în urmă
BOTICI GABRIELA a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 16 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 19 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 19 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 19 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose şi petrut dan sunt acum prieteni
cu 19 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 20 ore în urmă
Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 21 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 21 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 21 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor