Când a venit circul în sat

     Vestea iminentei sosiri a unei trupe a circului de stat se răspândise în tot satul, precum furtuna ce o stârnise buzduganul zmeului din poveste: boc! poc!… în poarta fiecăruia şi, de acolo, mai departe. Săriseră câteva femei, tocmai strânse buluc, cu căldările la fântână, pe capul fântânarului din sat:

        – Ai auzit? Se zice, că au cu ei o caravană, cu nişte magaoaie, cu sonor. Cică, auzi colo, se aude până la marginea satului! Păi… unde să vină? La căminul cultural, nu spuseşi… Zi bre, ce stai ca o momâie şi nu spui nimic? Stana lu’ Pascalopol, cică, poţi să dai, acolo, câteva ouă, un pui, dacă nu-s bani… Primesc de toate. Fiecare ce are în bătătură. Matale ce zici? Veneau ăia, cu farmecele, în sat, şi lumea voia să ştie cât mai multe. Adică, ce? Aruncă ăia câţiva cărbuni încinşi în foc şi, gata, apar umbrele morţilor şi toate închipuirile, posibile şi imposibile, din lumea asta?

    Zicea ţaţa Chiva a lu’ Gâlicel:

       – Mi-a spus noră-mea, că, uite, aşa vă suceşte minţile la toţi! Acum înnoadă o sfoară cu mâinile la spate şi zice acolo vraja pe loc. Şi ce văd ochii? O capră care înghite sfoara şi dă să fugă. Ăia, nu şi nu. Adică, unde fuge capra aia cu sfoara pe care tocmai a halit-o? O prind câţiva într-un colţ al scenei, apoi unul ridică o sabie şi harşti! Capra cade lată la pământ. Bagă unu mâna în măruntaiele ei şi scoate sfoara întreagă. Da, să vedeţi mai departe! Nici picătură de sânge pe jos. Lipeşte apoi bucăţile tăiate şi ridică capra de coarne. Aia behăie, de câteva ori, şi cam asta-i totul…

       – Fugi fă, d-acilea! E o copilărie să crezi aşa ceva, nu? Spuneţi voi, se burzuluia mătuşa Victoria, la snoabele alea adunate în faţa cişmelei. Mi-a zis mie al meu… Dacă îţi faci semnul crucii şi îmbraci pe dedesubt ceva pe dos, nimic din ce se petrece acolo, pe scenă, nu e adevărat. O minciună! Ascultaţi la mine… Totul e o minciună. În discuţie, intervenea şi nebunul satului, cel cu pălăria tăiată cu foarfecele într-o parte. Căscase gura mai întâi, scălâmbăind din fălci, când în sus când în jos, când în stânga când în dreapta, şi intervenise şi el:

        – Ho, ho, măi oameni buni! Păi… cum reuşeşte? Cum reuşeşte? Spui Tatăl nostru… şi gata! Dacă ne-ar da Dumnezeu mai multă minte, am face şi aşa ceva… 

         -Fugi mă prostule… Cum adică? Tatăl nostru, spui tu? Păi, nici să te pişi după colţul casei nu eşti în stare. (Asta era Floricica a Dinului, care sărise cu gura, aşa, neîntrebată.) Apoi către celelalte: Face pe el!

       – Na şi te uită, unde era viteazul?… se miră şi Frusina, cunoscută în sat ca „floarea de dovleac”, că prea îşi da cu pudră, din abundenţă, pe obrajii gălbejiţi. S-ar fi încins discuţiile până după miezul nopţii, dacă nu venea moş Ion, cu bidonul de gaz, de la cooperativa din sat. Cum dădu cu ochii de femei, căscă de două ori înainte de a-şi face cruce, apoi îşi duse mâna la gură, să nu intre în ea vreun bărzăune.

       – A venit caravana, anunţă el. Am văzut-o eu intrând la căminul cultural. Aveau cu ei o măgăoaie, că de-abia au coborât-o din maşină, vreo cinci inşi.

    A lăsat femeile prostite la cişmea şi, bâţâind din mâini, şi-a ridicat bidonul de gaz din mijlocul drumului, de a plecat mai departe. „Întrebărilor care nu dau singure răspuns nu li se va da răspuns niciodată”, zicea Kafka. De la o vreme încoace, de când suntem noi singuri, nu punem întrebări şi nici nu ne aşteptăm să ni se răspundă. Dar, pe vremea aceea, oamenii îşi tot puneau întrebări şi, fiindcă nimeni nu mai ştia să le răspundă, se duceau, cu mic cu mare, la căminul cultural, să vadă cu ochii lor acele minuni, despre care toţi vorbeau câte ceva, dar nimeni nu le spunea, că lumea se îndreaptă spre o lumină nouă, unde lucrurile se întâmplă altfel decât în realitate. Nu începuse bine să se desfăşoare circul pe scena căminului cultural, că sala era deja arhiplină. Nu mai era loc decât în picioare, undeva pe la margini. Târziu, e drept, apăruse şi mătuşa Victoria. O fi avut de întors pe dos multe rochii, pe dedesubt, ori, din cauza atâtor cruci făcute şi a multor rugăciuni rostite, întârziase, nu se ştie, cert e că în seara aceea, lumea satului avea şi de ce să- şi amintească, că fusese şi ea la căminul cultural. Membrii circului începuseră încălzirea spectacolului cu câteva acrobații, făcând unele salturi şi câteva giumbuşlucuri. Apoi, intrau toţi în gura unei arătări uriaşe, ca de pe lumea cealaltă, după care arătarea se da, cu toţi intraţi în burta ei, peste cap, şi-i arunca înapoi pe scenă, întregi şi nevătămaţi. Sala aplauda. Era în sală şi nebunul satului. Prin manifestările sale, stârnea râsul celor din jur, astfel că lumea credea că se râdea pentru cele ce se petrecea acolo, pe scena căminului cultural. Când şi când, lumea din jur îl auzea pe nebun:

             – Cântă muzicanţii, fă? Mai cântă? Că nu prea aud.

             – Taci dracului din gură, mă nebunule…Te adună ăştia de pe drumuri, dacă pun ochii pe tine. Ce ai? Ai băut o duşcă, şi ai venit şi tu să caşti gura la comedii?

    Îl mai liniştea câte unul, îl mai zgândărea un altul, de! Erau oameni de-ai satului; se cunoşteau între ei. Era firesc să-şi facă, unul altuia, curaj. Pe scenă, de la o vreme însă, se petrecea ceva nemaipomenit. Scosese unul un bici şi pleznea de trei ori, după care un altul tot lega, de coada unui cocoş, diverse greutăţi: scaune, dulapuri, mese… etc. Obiecte pe care cocoşul le târa după el, în plesniturile biciului, dând roată scenei. Sala aplauda după fiecare număr. La un moment dat, s-a deschis uşa din spatele scenei şi cinci inşi au târât, în mijlocul scenei, un trunchi de salcâm, cu coroana întreagă pe el. Indivizii aveau topoarele pe umeri şi spuneau că tăiaseră salcâmul cu câteva clipe în urmă, taman din curtea căminului cultural. Aceştia au legat de coada cocoşului ditamai copacul şi, la câteva plesnituri de bici, cocoşul începu să alerge, în jurul scenei, cu copacul după el. Aşa ceva nu era de crezut! Păi, cum adică, ditamai copacul, de cinci picioare, şi târât cu greutate de cinci oameni, un prăpădit de cocoş să-l alerge, ca pe un fulg, în jurul scenei? Fâl-fâl făcea uneori cocoşul, dând din aripi şi încercând să se desprindă de pe scenă, cu copacul după el. Era delir în sală. Toţi aveau cocoşi şi găini pe la casele lor, dar nici prin gând nu le dăduse că o asemenea minune era de nasul cocoşilor. Biciul pocnea, sala tropăia şi urla în delir, actanții care tocmai căraseră copacul pe scenă, alergau şi ei după cocoş, împiedicându-se unii de alţii. Ambuscadă în toată regula, spre râsul sătenilor. Atunci, se auzi vocea mătuşii Victoria, din fundul sălii:

       – Nu-i adevărat, oameni buni! Nimic din ce vedeţi nu-i adevărat. Pe mine n-au cum să mă prostească… o minciună e totul. De coada cocoşului, nu-i decât o crenguţă firavă, cât un fir de busuioc, ceea ce voi vedeţi ditamai copacul…

    Dacă cei de pe scenă nu interveneau şi nu schimbau decorurile, aducând pe scenă tot felul de jocuri artistice, probabil că spectacolul ar fi degenerat în altceva.

    …Pe uliţele satului, lumea se înşirase după spectacol, grupuri-grupuri, către casele lor, obosiţi şi uluiţi, după tot ceea ce li se arătase la circul care venise la ei în sat. Dar, undeva pe o ulicioară, se petrecea ceva ciudat şi grotesc, pentru ochii celor care tocmai părăsise căminul cultural. Mătuşa Victoria sălta singură, pe picioruşele desculţe, imitând pe cineva care tocmai traversează o apă mare, călcând pe pietre şi ridicându-şi rochia să nu o ude apa, până mai sus de buric… Unii râdeau, alţii îşi făceau cruce… Numai mătuşa Victoria nu auzea şi nu vedea nimic, din ce se petrecea în spatele ei. Ea călca apa, săltând pe pietre precum o căpriţă, care, fără de ruşine, mai ţinea şi coada pe sus. „A râs, maică, de ăia! Acum, râde tot satul de ea”, bârfeau, pe la colţuri, babele.

Vizualizări: 356

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Apetisant, delicioasă! Plin de umor, textul descrie delirul sătenilor la prima trupă de circ, poposită în sat. Delir ce se naște din realitate... și se întoarce tot acolo, cu repercusiuni, uneori, voila! oameni normali își sar din minți. Pe noi ne încântă fantezia scriitorului, proza scurtă având valoarea ei documentară pe lângă cea literară.

neîntre-bată - asta este consecința despărțirii în silabe pe documente word

Am citit cu multă plăcere,

Sofi

Doamna Sofia: Cândva, satul a dat la iveală astfel de întâmplări. Nu mă îndoiesc, nicicum, că Blaga n-ar fi avut dreptate. Mă tem că, în satele noastre, azi, nu se mai petrec astfel de „bijuterii” ca să poată fi culese de scriitori. Bine ar fi să mă înșel. Am trecut prin satul meu (unde erau, odată, clase a câte 20-30 de copii), iar acum cei 7-8 copii sunt duși cu microbuzul (ce progres!) la școala din comună: Comana, cca. 6-7 km, unde odinioară mergeam pe măgar să împrumut cărți de la bibliotecă. Dar nici satul, de la munte, unde am prisaca, nu arată mai bine. Cre că tot eu am scris și ultima carte despre acesta:  „Scrisori din prisaca de la Negoșina”; despre oamenii de acolo, care între timp sunt prin cimitire, iar satul mai are 3-4 copii care fac naveta la școala din comuna alăturată și casele pustii, cocoșate de ploi și vânturi își plâng amintirile pe sub streșini.

pentru ochii celor care tocmai părăsise căminul cultural (părăsiseră)

Ce mi-a plăcut! Mi-a amintit de ceea ce-mi povestea un bun prieten. Era în orchestra Filarmonicii din Iași și făcea multe deplasări în străinătate chiar și pe vremea comunismului. La una din aceste deplasări, în America, a fost împreună cu membrii orchestrei la un circ. Magicianul dădu foc unei bancnote de 100 de dolari și întreaga sală vedea cum ard banii, doar el vedea în locul bancnotei o simplă hârtie. Altădată nu a putut fi hipnotizat. Poate că așa era și mătușa Victoria. :)

Doamna Vasilisia: Tot ce se poate ca unii dintre semenii noștri să nu poată fi hipnotizați. Nu am de unde ști ce a fost cu mătușa Victoria. Eram mic când am auzit istorisirea de la mătușa Ecaterina (cumnată cu mătușa Victoria). Nu mai trăiesc aceste personaje: doar fiica (sau nora) țaței Chiva Gâlicel știu că trăiește la fiul ei (violonist într-o orchestră prin Spania). Mi-a scris un e-mail Constantin Gâlicel,  că a citit povestirea și când vine în țară (acum, în aprilie) ar dori și „Copil din flori” despre care a auzit și cunoaște (a cunoscut) personajele din carte. Iată că nu scriem în zadar. 

Şi satul are până la urmă circul/spectacolul lui... chit că vine de la o mătuşă Victoria sau nu.

Drag,

Nikol

Nikol: N-avea dreptate L. Blaga? Avea!

Întâmplări și personaje ce au devenit - din păcate! - istorie... :((
Felicit autorul pentru această mărturie literară, dar mai ales de suflet!

da Coza

frumos fragmentul, reda un moment scurt, dar tumultos

nu cred ca se numesc actori, dar nu ştiu nici eu cum se numesc si aş înlocui ¨„câteva numere de circ” - mai ales pt că mai sus este deja un „circ” - cu câteva acrobaţii...

Ion Lazăr da Coza: nu cred că voi afla dacă altcineva, un alt truditor pe cuvânt, va scrie o altă întâmplare (care să meargă la inima cititorului), recent petrecută în satul ăla al meu. Deși mi-aș dori.

Augusta: indiferent cum i-aș fi numit, ei au rămas într-o carte. Cei din sat, care mi-au citit povestirea, știu mai multe despre acești „eroi” și chiar mi-au scris, ori mi-au vorbit, despre existența acelora în viața lor. Pe „facebook” grupul intitulat AZAPLAR a și postat fotografii vechi cu unii dintre ei, încercând să-mi împrospăteze memoria și poate să mai scriu despre ei. Din păcate distanța dintre mine și ei e prea mare pentru a le auzi poveștile. Dar... (?!) nu se știe niciodată. 

Augusta Cristina Călin a spus :

frumos fragmentul, reda un moment scurt, dar tumultos

nu cred ca se numesc actori, dar nu ştiu nici eu cum se numesc si aş înlocui ¨„câteva numere de circ” - mai ales pt că mai sus este deja un „circ” - cu câteva acrobaţii...

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

Zile de naştere

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Utilizatorului Viorel Grădinariu îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 18 minute în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog rapsodie de Martie a utilizatorului Floare Arbore
cu 1 oră în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Haide a utilizatorului Răduță If. Toader
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului bolache alexandru îi place postarea pe blog Haide a lui Răduță If. Toader
cu 1 oră în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 1 oră în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 1 oră în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 1 oră în urmă
BOTICI GABRIELA a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 3 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 6 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 6 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 6 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose şi petrut dan sunt acum prieteni
cu 6 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 7 ore în urmă
Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 7 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 7 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 7 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Iarnă pentru Eminescu a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 8 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De ziua prieteniei vă spun: Bună seara! a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 8 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 8 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mijesc albastre flori a utilizatorului gabriel cristea
cu 8 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor