Nicio suflare nu tulbură liniştea zilei de vară. Nici un trecător nu se vede pe uliţă, nici o maşină, nici o căruţă, nu ridică ţărâna până la cer.
E mare zăpuşeală! Mi se preling stropi de sudoare de pe frunte, îi şterg cu braţul, fiindcă mâinile îmi sunt ocupate. În timp ce amestec bulionul cu un linguroi cât toate zilele, mai împing, cu cealaltă mână, nişte vreascuri sub pirostrii.
Caisul fălos şi bătrân încearcă să mă ferească de dogoarea sorelui ce mă năuceşte cu suliţele lui încinse. Nici el nu mă poate proteja la nesfârşit! Mă şi întreb, de ce mi-ar fi dator? Ar trebui să mă urască pentru că, peste câteva zile doar, în acelaşi ceaun, pe aceleaşi pirostrii, vor tresălta frumoasele lui fructe! Dar el nu mă urăşte, pare să îşi fi asumat menirea: aceea de a mă umbri şi aceea de a-mi oferi, drept ofrandă, rodul său.
E musai să mă răcoresc un pic! Am şi soluţia: am lubeniţă la frigider. Ne aşezăm, eu şi ea, la măsuţa de sub cais, ceva mai departe de ceaun. Pârâie, când o tai, de prin toate rotunjimile.
Are un gust aparte, astăzi, de câmpie arsă şi ţărână uscată, stropite cu apă rece din ciutură de lemn, de cer ars de suliţe cu jar…

*

Sunt onorată de invitaţia ,,fetelor mari’’, pe care le ador, de a mă lua şi pe mine la bostan, cu ele. Căci ele sunt mari, şi nu bagă în seamă orice piticanie! Dar una dintre ele, codana înaltă, cu pielea ca laptele şi ochi de abanos, înaltă, şi cea mai frumoasă fată din sat, este moşica mea, şi mă îndrăgeşte mult! La fel, prietenele ei, cele două. Cred că sunt cele mai frumoase fete din sat, aşa o aud şi pe mama!
Pornim dis de dimineaţă, căci este cale lungă până la bostan, şi roata de foc a şi apărut, să ne lumineze cărarea. Odată ajunse în capătul uliţei, pornim spre marginea satului, înspre vii. Suntem desculţe şi pe măsură ce ne apropiem de câmp, ne apropiem, parcă, şi de soare. Nebunul, şi lui îi place la bostan! Câmpul a luat foc. Şi tot aşa este, de vreo lună, că, doar e iulie, luna lui cuptor! Ţărâna ne-ar frige tălpile, dacă nu le-ar cunoaşte prea bine! Iar tălpile noastre sunt obişnuite cu încinsoarea ei, căci tot timpul o află! Căruţe trec pe lângă noi iar oamenii care le însoţesc ne răspund la bineţe. Ciulinii, străjeri falnici de o parte şi de alta a drumului, ne privesc, uimiţi că oamenii nu au stare nici astăzi. Se miră că au, oamenii, atâta curaj, să înfrunte dogoarea! Se tem, parcă, să nu le ia, aceştia, din căldura care lor le este atât de prielnică. Şi se arată mulţumiţi când ţărâna răvăşătă de tălpi neastâmpărate îi îmbracă, pe ei, cu totul, le acoperă ţepii curioşi. Am obosit, şi moşica Jeni mă ia în braţe, mă ridică pe umerii ei frumoşi. Mâinile mele ţin strâns mâinile ei albe şi mă fac să mă simt în siguranţă. Am trecut de tarlaua viilor. De sus, unde mă aflu, zăresc fântâna de la răscruce. Pietroiul, ochi de ciclop, cocoţat, ca şi mine. Doar că el este îndreptat către soarele dogoritor de cumpăna, neclintită, a fântânii. La răscruce ne oprim, cobor de pe umeri. Despina afundă cu putere ciutura până în rărunchii pământului, de unde ne aduce apa rece ca gheaţa. Ne ostoim setea. Ne împroşcăm cu apă rece. Apucăm pe poteca dinspre tarlaua bostanelor.
Câinii ce păzesc covercile nu ne latră, doar şi ei ne cunosc bine! Şi de nu ne-ar cunoaşte, sunt atât de năuciţi de căldură, încât nu mai au vlagă să ne latre.
Ajungem la bostanul nostru. În mijlocul tarlalei cu bostane sunt orânduite coverci. În faţa fiecăreia se află câte un umbrar, unde câini leşinaţi de căldură zac, apatici. În mijlocul covercilor tronează, falnic, un pătuiag. Acesta-i bostanul nostru! Aşezăm scara. Moşica urcă întâi, pentru a putea întinde mâinile după mine. Urc scara, şi simt cum mă apropii de cer. Urcă apoi Despina, râzând, dezvelind un şirag de dinţi albi, ca nişte perle. Abia reuşeşte să ţină, strâns, lubeniţa. O încercase Mihaela, era coaptă. Pârâie când o tăiem. Fiecare, câte o felie zdravănă. Moşica apropie coaja de faţă, îşi mângâie cu ea, obrajii. Fetele încep să povestească, despre flăcăi, despre hora din sat.
Adorm, nici nu ştiu când m-a răpus oboseala. Visez că sunt în cer, plutesc pe un fuior de nor. Aud râsete. Mă trezesc odihnită. Sunt singură în pătuiag. Aud chicoteli, scot capul prin deschizătură. Moşica zburdă printre lubeniţe şi pepeni. Părul i s-a despletit şi îi curge, valuri, pe umeri. Despina bea apă din urcior şi Mihaela tot pocneşte câteva lubeniţe, să afle dacă sunt bine coapte.
S-a mai răcorit un pic. După ce împletim două cozi de abanos, pe care moşica Jeni şi le urcă, repede, pe creştetul capului, pornim la drum, spre casă. Avem noroc, găsim ,,ocazie’’, vecinii noştri tocmai pleacă şi ei către sat. Căruţa e plină cu lubeniţe, capete chele în apus de seară adâncă, de vară. Ne facem loc printre ele.

- Erai prea mică, nu ai cum să-ţi aminteşti asemenea lucruri! Că mă ţineai de fustă şi când am fost la înmormântare, au trecut ani buni, de atunci!
- Atunci, de ce am amintirile astea? De unde le am ? De ce îmi amintesc pe moşica Jeni, în sicriu, în rochie de mireasă ? Cu părul, tot aşa, împletit în două cozi ? Decât că nu înţelegeam cum o jelea moşica: ,, Jenia mea’’, ori ,,Jeni, a mea’’ ?

- Da, vezi să nu-ţi aminteşti tu de aşa ceva ! Nu pricepi că nici un copil atât de mic nu poate păstra amintiri de la aşa vârstă? Erai prea mică! A fost trist, dacă frate-său nu s-ar fi bătut cu băiatul ăla, al ei... ar fi trăit şi acum, cu toţii. Şi ţi-ai fi amintit de o nuntă, nu de bostane, pătuiege şi înmormântări....

*

Îmi mângâi obrajii cu coaja lubeniţei. Închid ochii. Aş vrea să adorm, pentru a mă trezi în clinchete de veselie, pe umeri albi, pe câmpie nesfârşită, încinsă. O cumpănă mă aşteaptă, privindu-mă cu un ochi...

Vizualizări: 262

Fişiere Anexate :

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Chiar dacă pare a fi „rupt” dintr-o amintire, textul curge lin. L-am citit cu drag și... dor de-o „felie de lubenită”, dar în viziunea mea. Felicitări!

Vă mulţumesc frumos! 

Trebuie să ne obișnuit, că la tine intriga vine odată cu finalul, de fapt, mai mult sugestivă, dar bine dozată. Trebuie doar să avem răbdare și să ne umplem mintea cu descrierile fabuloase pe care le expui, din care reiese clar că personajele aparțin unei lumi necunoscute nouă și că tot ce se întâmplă, se trăiește senzorial. Reușești să transmiți ceea ce-ți propui. Astfel, citind acum iarna, când afară ninge, simt ca și tine, atunci, căldura arșiței la tălpi, o arșiță plăcută, magică, pe care nu vrei să o ignori. Desigur, amintirea poate fi mai vie sau mai puțin vie în mintea copilului foarte mic, însă a intervenit talentul scriitoarei de mai târziu și dorința ei de a trece prin întâmplare.

ţărâna răvăşătă- s-a strecurat o eroare de tipar.

Am citit cu multă plăcere,

Sofi

Vă mulţumesc din suflet, doamna Sofia! Mă bucur că v-a plăcut!Apreciez în mod deosebit criticile. Mă tem că am destule greşeli, încerc, pe cât îmi stă în puteri, să le corectez!

Foarte frumos! Mi-a trezit o nostalgie... Nu, nu sunt greșeli. :) Felicitări!

Vă mulţumesc, mult!

Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :

Foarte frumos! Mi-a trezit o nostalgie... Nu, nu sunt greșeli. :) Felicitări!

Mi-a plăcut atmosfera care se degajă din paragraful de final!

Drag,

Nikol

Un exces de virgule.

Textul place.

da Coza

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 1 oră în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 2 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 9 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 9 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 12 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 13 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 13 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog tablou mirabil, multiform a lui Floare Arbore
cu 14 ore în urmă
Postare de log efectuată de Elisabeta Drăghici
cu 14 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA iar echinocţiu a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 14 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose a lăsat un comentariu pentru Vasilisia Lazăr
cu 14 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut profilul lui Elena Lucia Spătariu Tudose
cu 14 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut discuţia Pietre (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr
cu 14 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA culori în iarbă a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 14 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor