Balada glumeaţă a preafrumoasei doamne Anne

[Ionel Mony Constantin]

BALADA GLUMEAŢĂ A PREAFRUMOASEI DOAMNE ANNE

( în vechiul stil al Magistrului Francois Villon)

Închinare:
Era în Francia un han,
În vechiul burg, zis Orleanne
Unde trăia frumoasa Anne,
Cea cu un zâmbet diafan
Cu care-i fermeca pe cei
Ce adăstau la pragul ei.
Şi ochi ca zarzărele verzi
De nu ştiai ce sa mai crezi
Când te oglindeai în luciul lor
Simţeai cum te topeşti de dor.
Şi -un vinişor de soi Burgund
Bun de să -l sorbi până la fund.

Domniţa Anne
Din Orleanne
În calea ei făcea covor
Din inima bărbaţilor
Şi le spunea râzând parşiv
Că dragostea-i un portativ,
Pe care ea le va cânta
O noapte-ntreagă, ei să bea
Şi să se-ntindă la poveşti
Spunând cu vorbele lumeşti,
Sorbind din vinul rubiniu
Stihuri ce numai ei le ştiu.

Întristare:
Am fost şi eu să beau la han
Unde isteaţa doamnă Anne
M-a fost lăsat fără un sfanţ,
De am dormit o noapte-n şanţ.
Cu mine când a încercat
Să vadă cât sunt de bărbat,
Zadarnic fu, n-a reuşit,

Cuprins de spaimă, am fugit.

Sunt prea bătrân, i-am spus, să mai
Încerc să fur un măr din rai.

Repostare,Focşani,Vrancea

[giurgiu maria]

Foarte frumos! Am citit și m-am amuzat. Multă prețuire!

[Ionel Mony Constantin]

Mulţumiri cu drag pt şugubeţele voastre răspunsuri!

[Ion Lazăr da Coza]

Dacă personajul păstra un rest pentr-o rădăcină de țelină... 

Admir umorul.

da Coza

[Camelia Ardelean]

:-)) Năstruşnică această Anne a dvs. (a dvs. în poezie...)! Reconfortant! :-)

[Tudor Cicu]

Tare-i trist când vremea trece/Și pustiu spre casă-i drumul/Și-aveai vise cu duiumul/De-ți urmau în mare-alai.../Astăzi, când o vreme vine,/Doar o singurătate ai. (E și ăsta un răspuns)

[Sofia Sincă]

Ironie, sarcasm, umor. Obișnuită cu acest gen la dvs.

Mi-a plăcut,

Sofi

[Valeria Merca]

Mi-amintesc Balada glumeață... semn că mi-a atras atenția și atunci, la fel ca acum. :)

Cu drag,

[Mitică Horlaci]

Un fâs! 

[Mihaela Suciu]

Inima nu îmbătrânește. Mi-am descrețit ridurile. Drag de sinceritate!