Prin vălul aprins pe coamă călare

[Elena Mititelu]

Prin vălul aprins pe coamă călare

( ronset )

 

Prin vălul aprins, pe coamă călare,

Își sprijină cerul șeaua albastră,

În nopțile albe, luna buiastră

Joacă și bate cu raze-n fuioare.

 

Când ziua-nflorește a deșteptare

Și soarele-și varsă zorii-n fereastră,

Se scurge iute prin noaptea sihastră,

Joacă și bate cu raze-n fuioare,

 

Suie străjerul, presară culoare,

Ochiade de raze aruncă-n izvor,

Bucăți de oglindă prind viață ușor,

Joacă și bate cu raze-n fuioare,

 

            Iubirile saltă cu-a lui chemare,

            Prin vălul aprins pe coamă călare!

E. M. 

3-12-2017

 

[Nikol MerBreM]

Mărturisesc că acum am aflat prima dată de ronset! Mi-a plăcut!

Drag,

Nikol

[Elena Mititelu]

Mulțumesc din suflet, doamnă Ana Cîmpeanu, onorată de trecere și semnul lăsat!

Prețuire!

[Elena Mititelu]

Mulțumesc, da Coza, pentru timpul acordat poeziei mele și pentru semnu lăsat!

Prețuire aleasă!

[Elena Mititelu]

Mulțumesc, Mihaela, cu aceeași admirație!

Cu mare drag!

[Ion Lazăr da Coza]

Până una-alta... interesant.

da Coza

[Elena Mititelu]

Îmi cer scuze, Valeria, am uitat să-ți las un alt ronset scris de Horia Bădescu!

Exemplu de ronset

  

Aceleaşi, iarăşi, nesfârşite ploi 

aceleaşi ore, zile, săptămâni;

amâni şi nici nu ştii ce mai amâni

şi înnoptează sângele în noi.

Nu e nici înainte, nici-napoi,

nu e nimic spre care să te mâni,

Pilatul vieţii s-a spălat pe mâini,

şi înnoptează sângele în noi.

Cum cerşetorii cauţi în gunoi,

în resturile dimineţii tale.

N-a mai rămas nimic de pus la cale

şi înnoptează sângele în noi.

          Nu mai există nici măcar : apoi?

          Aceleaşi, iarăşi nesfârşite ploi!

 

(Horia Bădescu, Ronset)

 

[Elena Mititelu]

Valeria, mulțumesc pentru exemplul dat, este o abatere de la regula dată tot de Horia Bădescu și anume la strofa a treia  - acca - nu am dreptate?

Îți mulțumesc pentru observațiile aduse m-ar fi bucurat tare o sugestie acolo unde ai găsit hiba. Îndrăznesc să te rog pentru că ești o pricepută în poezia cu formă fixă!

Admirație!

[Elena Mititelu]

Domnule J' Arrive, onorată de popas vă mulțumesc din suflet!

Prețuire!

[Elena Mititelu]

Lisia, draga mea, mulțumesc pentru observațiile făcute, observații de care țin seama de fiecare dată!

Cu mare drag!

[Valeria Merca]

RONSET – Poem cu formă fixă creat de Horia Bădescu. Îmbinând rigorile rondelului cu cele ale sonetului, ronsetul este alcătuit din 14 versuri dispuse ca-n sonetele shakesperiene – trei catrene compacte şi un distih deplasat spre dreapta, ca un refren, – cu trei rime alternative după cum urmează: abba/ abba/ acca/aa. Primul şi ultimul vers sunt identice, tot aşa ultimele versuri ale celor două catrene. Am adus definiția ronsetului aici. Te-ai încadrat în cerințe, Elena, însă fiind o poezie cu formă fixă cred că trebuie respectat și ritmul poeziei. Oricum, meriți toată admirația pentru virtuozitatea de care dai dovadă în scrierea poemelor cu formă fixă.

Am să-ți las alăturat un ronset, găsit pe internet și scris de Horia Bădescu:

Și-așază anul lunile-n declin

Și-așază anul lunile-n declin,
spre voi cumpăna iernii se înclină,
tu, maica mea, mereu tot mai puțină,
tu, tatăl meu, mereu tot mai puțin!

Zile se duc si alte zile vin,
de dor vă gârboviți și n-aveți vină
 tu, maica mea, mereu tot mai puțină,
tu, tatăl meu, mereu tot mai puțin!

În patru vânturi umbrele se-ațin,
doar voi stați înveliți întru lumină,
tu, maica mea, mereu tot mai puțină,
tu, tatăl meu, mereu tot mai puțin

 și lângă voi copil încă mă țin;
 și-așază anul lunile-n declin. 

Observ și la poezia dată spre exemplu câteva ruperi de ritm. 

cu drag,