Într-un ciob de lupă

[Pop Dorina]

Ne strânge lacrima în pantoful rupt.

Sufletul ni s-a uscat într-o iarnă,

Când nepăsarea a-nceput să cearnă

Peste dovleacul înghețat sau corupt.

 

Schimbarea murdărește ca o goarnă

Care aleargă pe un teren abrupt,

Jocul e dur și poate s-a-ntrerupt       

Căci buturuga ruptă se răstoarnă.

        

Azi mizeria renaște din noroi,

Ura se-adâncește provocatoare.

Brusc, problemele curg într-un lung șiroi,

 

Ordinea de zi e care pe care…

La o răscruce, punctul vrea un alt croi

Uzând curajul smuls din abdicare.

[Mitică Horlaci]

Curaj! Esti pe drumul cel bun!

[Ion Lazăr da Coza]

Totuși, ce simbolizează dovleacul?

da Coza

[Pop Dorina]

Fiind vorba de „un ciob de lupă” mi se părea normal o analiză „la sânge”. Sunt conștientă de mediocritatea mea în poezie, însă lupt impunându-mi să-mi depășesc această stare. E greu... 

Mulțumesc tuturor pentru sugestii și popas.

[Valeria Merca]

E lăudabil faptul că încercăm, Dorina! La poezia cu formă fixă, puțini sunt aceia care izbutesc să se încadreze în rigorile impuse de un asemenea text. Te-ai străduit să alcătuiești rime corecte, să păstrezi măsura versurilor, dar ai multe ruperi de ritm, care se simt (acut) la citit.
Dar am citit cu interes și plăcere.
Cu drag,

[Vasilisia Lazăr]

Fondul e bun, însă forma lasă de dorit.

Dorina, îmi place mult mai mult proza ta. :)

[Sofia Sincă]

Profund în tema introdusă în ceva mister, metafore interesante, rimă bună. E de bine. Însă mai sunt probleme la ritm.

Dar am citit cu plăcere,

Sofi