Istovit

[CALOTA RODICA]

Istovit venea bunicul

Din grădini, de la plivit,

Prin corole de fenicul

De arome istovit;

 

Adormit, visa Pământul,

Pare-se de-o stea lovit,

Când, pe ţărm, spulbera vântul

Valul mării, istovit;

 

Istovit privea arniciul

Pe catrinţa bunei mele,

Dar sclipea... ca licuriciul,

Când zâmbea, cu ochi de stele;

 

Chiar soarele,-n zori ivit,

Cade, noaptea, istovit.

[CALOTA RODICA]

Doresc sa va propun un sonet(pentru a ma reabilita in ochii domniilor voastre: pe scheletul primului sonet, nu am pus toata carnea silabelor, l-am lasat in "sufletul"gol, de fapt, nu stiu de ce m-am incapatanat sa incep cu un pseudosonet, spre alarma generala, cand puteam sa-l las un mic poem nostalgic !), in care cuvintele pe care nu le-am mai auzit pronuntate sunt: "merinde" si "sfios". Acesta este textul reparator, sa-i zicem:

Nu-i loc!
La masa încărcată a vieţii
S-a prezentat, sfios, un om de rând ;
L-au izgonit, cu ură, târgoveţii :
La masa noastră nu vei sta nicicând !

-Nici nu ating mâncarea de pe masă,
Mai am un colţ de pâine și o ceapă,
Dar sufletul, de sete, stă să-mi iasă,
Ar vrea, pesemne, un pahar cu apă.

-Îţi poruncesc : aiurea să te-adăpi,
Se-ntoarse către el, o faţă spână,
Din partea mea, de sete poţi să crăpi!

Lăsaţi-mă doar preţ de-o rugăciune,
Apoi, de bună seamă, voi pleca!
-Du-te la templu, ha, ha, ha, ha, ha !
Rodica P. Calotă

[Mihaela Popa]

:) sonet nu-i, dar mi-a plăcut

[Ion Lazăr da Coza]

Textul denotă îndemnare.

Mai vorbim.

da Coza

[Valeria Merca]

Din câte știu eu sonetul trebuie să aibă ritmul iambic.  Din păcate, ritmul poeziei s-a frânt în s2 la spulbera și în cele două versuri finale. Să nu mai vorbim de măsura versurilor... Nu, acesta nu e un sonet!

Mă-ntreb acum: care sunt cuvintele rar folosite,  sau pe cale sa dispară?!

 

[Adina Speranta]

Domnule  J' Arrive! , printre firele mele de păr se ițesc niște cucuie așa de năzdrăvane de la răspunsurile primite atunci când am comentat legat de forma fixă (pe alte site-uri), încât am învățat să mai și tac, să pășesc tiptil ca să nu supăr, etc.  

S-a dorit a fi un sonet de tip englezesc. Numai finalul prezentat ca distih nu este suficient. Rimele nu sunt respectate, iar finalul, care trebuie să fie concluzia celor trei terține nu prea are nimic comun cu arniciul sau ci acele corolele de fenicul istovite.  Părerea mea. 

Acum , sper să nu se supere doamna Rodica pe mine. Să nu uit și de piciorușul metric care e cam scurtuț aici. 

Mi-s timidă câteodată...Noroc că sunt stări de scurtă durată... :) 

Cu drag, Rodica :) 

[CALOTA RODICA]

Multumesc de ajutor! Nici mie nu-mi suna grozav, dar m-am grabit sa-l postez. Voiam sa subliniez oboseala astrului, dupa o zi de munca, de aceea aveam nevoie de finalul zilei si cred ca mi-ar trebui un alt verb in locul lui "zambeste", sa nu se inteleaga ca e obosit chiar din momentul in care a rasarit... Poate sa zicem"asfinteste istovit", nu stiu, cum vi se pare? Multumesc si pentru apreciere, respectiv sfat, si pentru raspuns, oricare ar fi el!

[Gabriel Cristea]

O imagine simplă și neaoșă face cât o mie de poezii ermetice! Apreciere!

[Adina Speranta]

Frumos sonet, rezonanță plăcută, îmi place ideea de a readuce în prim plan cuvinte rar folosite. 

Finalul m-a dezamăgit un picuț, un truism care nu mă surprinde cu nimic. 

Chiar soarele,-n zori ivit,

Cade, noaptea, istovit.

...ne zâmbește istovit? 

Cu drag :) 

[CALOTA RODICA]

Am inceput o colectie de sonete dedicate cuvintelor rar folosite sau pe cale sa dispara. Stiu ca si prietenii mei poseda asemenea comori, pe care le pot salva, prin acest procedeu, si poate o vor face mai cu folos decat mine. Sa dea Domnul sa se intample acest miracol lingvistic!