Mă trezisem speriată din visul acela care revenea mereu de ceva timp. Se făcea că trebuia să cobor o scară nu prea luminată și piciorul nu mai găsea următoarea treaptă, după care mă rostogoleam... Ajunsesem să mă trezesc în primul moment al visului în care ajungeam la niște scări, știind ce urmează să se întâmple și tot intram în panică și inima-mi bătea ca după cutremurul acela în care am fost singură acasă, cu fiică-mea de patru ani.

            E cumplit să nu te poți liniști ca să mai adormi și te tot întrebi la ce te poți aștepta în următoarea perioadă.

            Dimineața mă iau cu treburile cotidiene și reușesc să nu mă gândesc dacă și de unde ar putea veni un pericol.

            Am considerat mereu că visele sunt un semn ”de dincolo” și că ”cineva” îmi veghează pașii. Am vise pe care mi le amintesc cu aceeași intensitate a emoției de peste 45 de ani. În orice caz, multe, în jurul unor evenimente incipiente. Sigur nu m-am priceput să le dezleg eficient la vremea respectivă, abia acum din când în când mai leg câte un fir. De aceea când se repetă un vis, mă întreb câtă răbdare are ”cineva-ul” sau îngerul meu păzitor să mă avertizeze, iar eu nu sunt înstare să evoluez și să nu mai repet”greșelile”. Cert este că nu sunt pe drumul bun!

            Am o sumedenie de vise pe care abia acum le înțeleg, altele decât parțial. Dar și vise pe care, dacă le-am înțeles cât de cât mesajul, nu am putut schimba nimic. Destinul meu a fost să merg pe cărări cu noapte fără lună. Și așa am făcut, am mers, uneori am zburat în beznă...m-am bazat fără să vreau, mult pe instinct, pe intuiție. Erau situații când nu puteam alege decât emoțional. Nu aveam timp să evaluez consecințele. Sigur, acum spun că puteam, dar eu prea năvalnică făceam lucrurile și apoi gândeam, pe modelul ”mă descurc eu cumva”. Și de bine de rău am ajuns până aici.

            Oamenii care știau ceva despre mine, nu mai sunt...cei c are au fost martori schimbărilor din viața mea, ceilalți știu ceva din cele povestite de mine, în care emoția, uneori jena, mândria, aveau un procent destul de mare care să modifice cumva adevărul faptelor. Chiar și mie mi le detaliez diferit de la an la an...

            Și acum în dialogurile cu Dumnezeu, îi spun că liberul arbitru este așa, o formă de comportament prin care ne credem importanți, că avem noi posibilitatea să alegem... Cât ocolim, cu cât evaluăm situațiile,la un moment dat, târziu ca acum, socotim a fost cea mai bună variantă...HA! Îți dai seama, la câte ore de meditații, de regrete, tulburări sufletești ai trăit și ajungi să crezi că alegerea cea mai bună pe care ai făcut-o a fost datorită ție, cea mai bună alegere făcută ”atunci” ai luat-o cu liberul arbitru? Altfel nu puteai face următorul pas...Doar că știu sigur că EL, de ACOLO ne amenajează terenul și ne curăță drumul să facem pașii întărind  dorința, că altfel poate nu am avea acea determinare, putere.

            Am destule dubii, că de, sunt Om cu toate nevoile,  păcatele și multe limite, să cred că sunt mereu pe Ecranul Lui, dar  dacă sunt, de ce să nu țin seamă de gândul dintâi, de visul din noapte?

            Așadar pornisem să povestesc primul vis care a jalonat puternic întreaga mea existență, doar că ani de zile nu mi-l aminteam până ce apărea o altă etapă din drum.

            Se făcea că mergeam într-un loc întunecos, pe o cărare foarte îngustă lângă un perete stâncos, neted, neaderent, iar de partea cealaltă o prăpastie întunecoasă fără fund. Din loc în loc erau niște frânghii, ca niște liane care pendulau. Așa se face că mi-a alunecat piciorul și am căzut în hău, numai în acea secundă am prins frânghia care m-a susținut și așa am pendulat deasupra golului la stânga, la dreapta, până ce mi-am luat elan și am atins potecuța de pe care căzusem, nesigură, îngustă și întunescoasă. Era întuneric deplin, doar intuiția și simțul tactil funcționau foarte bine și mă făceau să pășesc cu teamă înainte. Era și acea teamă pe care am regăsit-o în căderea pe scări. Un psiholog ar spune că dau dovadă de neîncredere în capacitățile mele, că e frica de nou...etc, etc. Se poate, dar nu am avut ce face. Așa m-a făcut El, Mama natură sau doar mama mă sprijineau, 

            Tot psihologul spune că omul nu-și schimbă temperamentul pe parcursul vieții, învață niște lecții din cele trăite și acceptă obligat de viață, evoluînd chiar împotriva temperamentului lui. Astfel înțeleg de ce repet, sub diferire foreme, cam aceleași greșeli. Păi, ne naștem cu un bagaj psihologic și emoțional, cu niște parametri proprii de funcționare și  ieșim din ei decât atunci când credem că suntem securizați, ca existență vorbind, sau când suntem obligați să evoluăm.

            În periadele de criză pendulăm, cu teamă ca în visul meu, până ce un elan de hotărâre, ne pune în picioare. Atunci fără să știm, să vrem, evoluăm.

            Așadar, în dimineața de după visul-coșmar, mă înarmez cu spitit de arenție mărit, asta în primele ore ale zilei, ca apoi luată cu alte probleme, (uit) încep ziua.

            Gândul dintâi: Doamne ajută-mă! Asta de la o vreme de când am un dialog cu Dumnealui. Apoi completez: și pe fiică-mea și pe cutare și cutare, ca dacă ceva nu va fi în regulă să am cui mă plânge și cui reproșa: ”de ce Doamne ai permis să se întâmple (evenimentul!)? Atunci e nevoia mea de securizare, reperul meu de a putea proteja pe cei dragi, de când nu mai am pe pământ cui cere ajutor sau pe cine ”certa” dacă nu s-a făcut, sau s-a făcut prost un lucru sau altul.

            Îmi aduc aminte că aveam prostul obicei, copil fiind să învinovățesc pe mama (ea era iubirea mea și putea duce!) de treburi de care eram singură răspunzătoare, apoi pe soțul meu și așa mai departe pe oricine făcea ceva pentru mine și nu-i prea ieșea. Așa că acum singură, nu-l pot implica prea des pe Înaltul. Abia cum învăț lecțiile, în singurătate.

            Adormisem greu după acel vis, așa că nu prea îmi venea să mă trezesc și trăgeam de timp cu fața la perete, sperând că azi voi recupera un pic din restanțe (în capul meu făceam liste de priorități). Mereu mi-a plăcut să-mi programez etapele zilei, doar că nu eram destul de consecventă, ca să mă pot ține de program.

Vizualizări: 267

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

( textul trebuie corectat ...ămplica,spitit de arenție ) 

 cred că ne naştem cu destinul scris, liberul arbitru e şi nu e!

ok, mulțumesc, mereu graba mea la editare...

O trecere prin emoțiile generate de vise... Și eu le-am avut, cândva, dar... Gândesc așa: „Visele pot fi premoniții, însă eu le consider „aranjamente” ale memoriei pentru „limpezirea” ei. De ce să mă trezesc temătoare? Mai bine mă bucur că am prins o nouă dimineață.”

Nu știu dacă există destin, libera alegere își spune cuvântul și da! tot ce aleg e cel mai bine în acel moment - al etapei pe care mă aflu! Ulterior, pot avea alte idei, dar atunci, voi fi în altă etapă, zic eu - superioară. Mă străduiesc să evoluez învățând...

Am citit cu drag!

mulțumesc pentru lectură Mihaela Suciu!

Un eseu cu tentă mistică. Științific totul are explicație. Suntem ceea ce putem fi, ce ne dorim sau ce ne străduim să fim. Creierul este în continuă mișcare, funcționare, nu doarme niciodată, iar noapte umblă pe unde a fost ziua sau a gândit cel ce-l poartă. Asemănările cu întâmplările viitoare sunt pur accidentale. Ce ai descris tu cu hăul, este/poate fi o secvență dintr-un film... Am văzut deseori așa ceva, vreo persoană agățată de vreo liană, plutind deasupra vreunei prăpastii... Apoi despre vise s-a scris mult și se va mai scrie, rămânând de fapt un miracol. Interpretarea lor a dat naștere la o adevărată știință. Și tot nu există vreo explicație clară. Fiecare individ visează diferit, ceea ce i s-a întâmplat sau dorește să se întâmple, uneori. Artiștii, savanții visează din activitatea lor, care-i și inspiră, de altfel. Se spune că artiștii visează numai în culori. Desigur ni se întâmplă și nouă, dar mai rar și la vârste timpurii. După o maturitate mai accentuată, adio vise în culori. Un vis poate dura foarte puțin iar nouă ni se pare că am visat toată noaptea acele întâmplări. Iar unele se țin minte timp îndelungat.

Textul tău este romantic, visător, cu orientare mistică.

Va trebui să treci să corectezi. Ai erori typo și de punctuație.

Am citit cu plăcere,

Sofi

Mulțumesc pentru lectură Sofia, visul ca visul (rămân la părerea mea că este un mesaj de dincolo), mă interesa dacă narațiunea mea, stilul memorialistic cu tentă ușor autobiografică este atractiv, coerent și interesant, în rest despre orice știința spune ceva și subconștientul altceva.Urma să povestesc cum că aceste vise s-au amprentat pe atitudinile mele viitoare...

Eu tocmai ți-am spus că stilul, din punctul meu de vedere, este îndreptat spre mistic, nu spre memorialistic. Totul raportat la Dumnezeu, credință... Sau hai să zicem spre paranormal, cum spui: (rămân la părerea mea că este un mesaj de dincolo) Ai explicat un vis, niște vise...

Spui părere chiar și de psiholog... deci un vag eseu.

Sofi

Începe ca o povestire, dar continuă ca un eseu. Nu prea știu unde să încadrez textul.

Alo, aici e vorba de coșmar 100%, nu de vis. O scriere ce se vrea introspectivă, dar...

Greșelile-s prea multe ca să le consemnez...

da Coza

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 4 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 4 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 12 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 14 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 15 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 15 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog tablou mirabil, multiform a lui Floare Arbore
cu 16 ore în urmă
Postare de log efectuată de Elisabeta Drăghici
cu 16 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA iar echinocţiu a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 16 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose a lăsat un comentariu pentru Vasilisia Lazăr
cu 16 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut profilul lui Elena Lucia Spătariu Tudose
cu 16 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut discuţia Pietre (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr
cu 16 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA culori în iarbă a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 16 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor